OMUL ULTIMULUI VEAC - de Eliana Popa

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Trăim veacul neștiinței, veacul orb și-ntunecat
Întuneric și prostie, oricât am evoluat.
Când în curgerea de vremuri, ani și veacuri, și milenii,
Huzurind în lux și patimi, s-au tot ridicat viclenii!
Căci pe tronuri fastuoase stă minciuna cocoțată
Și dreptatea șade tristă, nevăzută și uitată!

Astăzi nu mai e iubire și-a ajuns să cântărească
Mult mai greu decât un suflet, toată slava pământească.
Banul, aurul și moda, știința și tehnologia
Au adus în lume ura, dezbinarea și hoția
Viața-și toarce lin fuiorul peste oameni, peste fire
Mulți trăiesc în nepăsare, mulți rămân în nesimțire.

Și-n banchetul viețuirii, prea puțini mai vor a ști
Că-ntr-o zi, cum spune Cartea, Tu, Hristoase vei veni!
Merg grăbiți dansând cu moartea, braț la braț în jocul ei
Și evoluînd în știință, tind s-ajungă dumnezei!
Toți savanții care-aduc tehnici și invenții-n toate,
Au uitat că peste ei este Altul ce socoate!

Căci deasupra lor stă-n slavă, Cel ce e al lumii Faur
Cel ce-a pus în lut suflare, nu în pietre sau în aur!
Cel ce e stăpân pe viață și peste eternitate
Geaba știința îi înălță căci nu sunt stăpâni pe moarte.
Tinerețea-aprinde-n trupuri patimi care-și cer tributul
Simțurile pervertite vor s-atingă absolutul!

Tulbure, izvor de ură curge-n suflet de ateu
Căci prin oameni, duhuri rele duc război cu Dumnezeu
Și fiind orbiți de patimi pentru ele, banii-aruncă
Viclenind frate pe frate, unii pe-alții se mănâncă!
Blasfemii nemaivăzute, pun în joc pe scena lumii
Pederaștii cei de astăzi, mai ceva decât nebunii!

S-a scârbit întreaga fire de atâta răutate
Norii nu-și mai varsă ploaia, pomul nu mai face roade,
Plânge codrul sub secure, fiarele își mută locul
Razele ce ies din soare ard pământul precum focul!
Iernile fără zăpadă, zilele parcă mai scurte
Sate-aproape părăsite în vălcelele tăcute!

Doar când va veni necazul și va bate ceasul rău
Vor lua cu toți aminte că e-n ceruri Dumnezeu.
Doar atunci toți îngâmfații vor fi rușinați de îngeri
Și bogații vor fi goi, vor gusta amar și plângeri
Și-acest timp al judecății, iată, parcă stă să vie,
După cum e scris în Carte și la Ioan în proorocie

Doamne-al slavilor înalte, Tatăl celor în nevoi,
Ai văzut fărădelegea și Te-ai mâniat pe noi?
Fiindcă semne sunt destule, însă cine să le vadă?
Și-n genunchi, la rugăciune, cine, Doamne, să mai șadă?

... NICIODATA SA NU FORTATI LUCRURILE ...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Bucuria mea, cat de minunat si cat de adevarat, graieste Sfantul Parinte Macarie Egipteanul: "O orbire totala apasa asupra oricarui suflet care nu este nascut de sus, care nu s-a ridicat cu mintea intr-o alta lume, asa precum este scris:" Salasul nostru este in Ceruri“. Fiindca, aceasta este deosebirea intre crestini ortodocsi si lumea pacatoasa. Crestinii ortodocsi, au mintea si gandurile la Dumnezeu, in timp ce lumea le are la poftele si interesele sale materiale. Dupa lupte grele, dupa multe suferinte, ispite si incercari, cernuti in sita diavolului cu inversunare, crestinii adevarati ajung la adevar, la pace, la cumintenie, la statornicie, la liniste." Iar Sfantul Iosif Vatopedinul ne sfatuieste asa: "Niciodata sa nu fortati lucrurile! Daca o usa nu se deschide, nu incercati sa o spargeti! Fiindca pana si in spatele impatimirii si rautatii oamenilor se ascunde tot pronia mantuitoare a lui Dumnezeu pentru noi." Sfantul Parinte, Sofronie Saharov spune asa: "Dragoste este cand cineva se face "tuturor toate”, cand se poarta sincer cu oamenii pe care-i untalneste si impreuna cu care locuieşte, cand nu doreste sa-si impuna ale sale, ci primeste voia celuilalt ca pe propria-i voie." Stiind ca, gresitori suntem si-n pacat cadem, sa retinem cuvantul de invatatura al Sfantului Parinte, Iosif Isihastul: "De cate ori cazi (in pacat), ridica-te (caieste-te, posteste) și indata cere iertare (sub epitrahilul parintelui tau duhivnic, in Taina Sfintei Spovedanii)! Si spune asa:" Am pacatuit, Parinte, iarta-ma!”

Sunt om slab, ce sa fac?” Intr-adevar, asa este, fiul meu. Curaj! Curaj si nu te teme deloc!" Amin!

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze bucuria mea!

Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

Ați observat că în sfintele Sale icoane Domnul nostru Iisus Hristos este pictat având diferite vârste?

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

 Iată câteva explicații despre aceasta.

1. Domnul este pictat copil în brațele Maicii Sale ca să se arate pe deoparte vrednicia Mariei, tânăra fecioară care a devenit mama Infinitului și Veșnicului Dumnezeu, iar pe de altă parte ca să se sublinieze natura omenească a Mântuitorului nostru, "întru toate asemenea nouă", cum zicea Sfântul Apostol Pavel. Văzându-L pe Dumnezeu Copilaș mic în brațele Maicii, percepem mai bine gingășia Lui și prindem curaj la rugăciune. Hristos Copil ne face pe să ne simțim de-ai Lui, sau să-L simțim pe El ca fiind de-al nostru.

2. Hristos pictat ca bărbat adult, "la vârsta bărbatului desăvârșit", ca să-l citez din nou pe Sfântul Pavel. În general așa ne apare Domnul în icoana împărătească "Pantocrator" de pe Sfintele Altare și din casele noastre. Este cea mai potrivită icoană a lui Hristos pentru rugăciune. Se vizualizează foarte bine firea umană a Mântuitorului cu care Acesta Și-a îndeplinit misiunea Sa mesianică pe pământ. Domnul ne apare așa cum L-au cunoscut Sfinții Săi Apostoli. Perseverând în fapte bune și în rugăciune putem deveni și noi prietenii Săi intimi, așa cum le zicea Hristos apostolilor la Cina cea de Taină: "De acum nu vă mai numesc slugi, pentru că sluga nu cunoaște cele ale stăpânului său. Vă numesc prieteni". Numai după ce se intră într-o stare de mare intimitate cu o persoană se dobândește calitatea de prieten. Domnul le spune fecioarelor neînțelepte: "Adevărat vă spun: nu vă cunosc pe voi". 

Deci doar împlinind fidel voia lui Hristos exprimată prin poruncile Sale devenim prieteni, cunoscându-L și fiind cunoscuți de El. Dacă există prietenie trebuie să existe și comunicare. Singura formă de comunicare între noi și Dumnezeu este rugăciunea. Încercați să vă rugați cu statornicie la Domnul și veți ajunge să percepeți această familiaritate - prietenie cu El.

3. Hristos pictat ca un tânăr adolescent fără barbă. Orașul Ravenna din Italia, fost oraș al Imperiului Bizantin, este plin cu bazilici creștine ctitorite de Sfântul Împărat Iustinian cel Mare în secolul al șaselea. Interesant este că Hristos este pictat în general așa, adică fără barbă. Prin aceasta se subliniază că Iisus nu este numai "Cel Veșnic", ci El este Cel Veșnic tânăr. Dumnezeu este tinerețe și prospețime, în sufletul în care este primit El aduce bucuria tinereții. Oamenii vindecați de patimi, sfinții călugări din mănăstiri, apar lumii ca niște copii: sunt plini de "tinerețea fără bătrânețe" a lui Dumnezeu!

4. Îl întâlnim pe Domnul pictat așa cum Îl știm, dar cu părul capului "alb ca lâna". Acest model de icoană se numește tot "Pantocrator", dar se întâlnește pe cupola principală a bisericilor noastre. Se subliniază veșnicia și autoritatea lui Iisus Hristos Mântuitorul, Capul Bisericii. Culoarea albă reprezintă în iconografie veșnicia. Așa a fost descris Hristos în Cartea Apocalipsei de Ioan Teologul, anume cu părul alb. Astfel se evidențiază mai mult firea dumnezeiască a lui Hristos, icoana îndemnând la adorare plină de fiorul smereniei: Iisus al nostru "Cel de toate zilele" este Dumnezeu Cel Veșnic, să nu uităm!

Așadar, dragii mei, Domnul este reprezentat uneori copil, alteori tânăr fără barbă, sau bărbat adult ori bătrân venerabil. Este Același Fiu și Cuvânt al lui Dumnezeu întrupat. Icoana se adresează sensibilității sufletului uman. Fiecare își alege felul de icoană care i se potrivește cel mai bine. Eu personal prefer modelul "Pantocrator" cu Hristos bărbat tânăr. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți. Sper că ați învățat ceva util din această mică postare.

1. Domnul este pictat copil în brațele Maicii Sale ca să se arate pe deoparte vrednicia Mariei, tânăra fecioară care a devenit mama Infinitului și Veșnicului Dumnezeu, iar pe de altă parte ca să se sublinieze natura omenească a Mântuitorului nostru, "întru toate asemenea nouă", cum zicea Sfântul Apostol Pavel. Văzându-L pe Dumnezeu Copilaș mic în brațele Maicii, percepem mai bine gingășia Lui și prindem curaj la rugăciune. Hristos Copil ne face pe să ne simțim de-ai Lui, sau să-L simțim pe El ca fiind de-al nostru.
2. Hristos pictat ca bărbat adult, "la vârsta bărbatului desăvârșit", ca să-l citez din nou pe Sfântul Pavel. În general așa ne apare Domnul în icoana împărătească "Pantocrator" de pe Sfintele Altare și din casele noastre. Este cea mai potrivită icoană a lui Hristos pentru rugăciune. Se vizualizează foarte bine firea umană a Mântuitorului cu care Acesta Și-a îndeplinit misiunea Sa mesianică pe pământ. Domnul ne apare așa cum L-au cunoscut Sfinții Săi Apostoli. Perseverând în fapte bune și în rugăciune putem deveni și noi prietenii Săi intimi, așa cum le zicea Hristos apostolilor la Cina cea de Taină: "De acum nu vă mai numesc slugi, pentru că sluga nu cunoaște cele ale stăpânului său. Vă numesc prieteni". Numai după ce se intră într-o stare de mare intimitate cu o persoană se dobândește calitatea de prieten. Domnul le spune fecioarelor neînțelepte: "Adevărat vă spun: nu vă cunosc pe voi". Deci doar împlinind fidel voia lui Hristos exprimată prin poruncile Sale devenim prieteni, cunoscându-L și fiind cunoscuți de El. Dacă există prietenie trebuie să existe și comunicare. Singura formă de comunicare între noi și Dumnezeu este rugăciunea. Încercați să vă rugați cu statornicie la Domnul și veți ajunge să percepeți această familiaritate - prietenie cu El.
3. Hristos pictat ca un tânăr adolescent fără barbă. Orașul Ravenna din Italia, fost oraș al Imperiului Bizantin, este plin cu bazilici creștine ctitorite de Sfântul Împărat Iustinian cel Mare în secolul al șaselea. Interesant este că Hristos este pictat în general așa, adică fără barbă. Prin aceasta se subliniază că Iisus nu este numai "Cel Veșnic", ci El este Cel Veșnic tânăr. Dumnezeu este tinerețe și prospețime, în sufletul în care este primit El aduce bucuria tinereții. Oamenii vindecați de patimi, sfinții călugări din mănăstiri, apar lumii ca niște copii: sunt plini de "tinerețea fără bătrânețe" a lui Dumnezeu!
4. Îl întâlnim pe Domnul pictat așa cum Îl știm, dar cu părul capului "alb ca lâna". Acest model de icoană se numește tot "Pantocrator", dar se întâlnește pe cupola principală a bisericilor noastre. Se subliniază veșnicia și autoritatea lui Iisus Hristos Mântuitorul, Capul Bisericii. Culoarea albă reprezintă în iconografie veșnicia. Așa a fost descris Hristos în Cartea Apocalipsei de Ioan Teologul, anume cu părul alb. Astfel se evidențiază mai mult firea dumnezeiască a lui Hristos, icoana îndemnând la adorare plină de fiorul smereniei: Iisus al nostru "Cel de toate zilele" este Dumnezeu Cel Veșnic, să nu uităm!
Așadar, dragii mei, Domnul este reprezentat uneori copil, alteori tânăr fără barbă, sau bărbat adult ori bătrân venerabil. Este Același Fiu și Cuvânt al lui Dumnezeu întrupat. Icoana se adresează sensibilității sufletului uman. Fiecare își alege felul de icoană care i se potrivește cel mai bine. Eu personal prefer modelul "Pantocrator" cu Hristos bărbat tânăr. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți. Sper că ați învățat ceva util din această mică postare.








Toate reacţiile

484