Duminica a 33 după Rusalii - a Vamesului si Fariseului ...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

.                                                                    VAMESUL si FARISEUL...

Bucuria mea, Sfantul Parinte, Maxim Marturisitorul spune ca: “Dumnezeu nu amageste pe nimeni si nici nu se lasa amagit. Multi isi fac semnul crucii, dar nu toti se roaga. Fariseul este Avraam dupa barba si Ham dupa fapte”. 

Dumnezeu ii recunoaste pe prietenii Sai dupa inima, nu dupa vorbe, dupa cum smochinul nu-l pretuieste dupa frunze, ci dupa roade. 

Sfantul Parinte, Arsenie Boca spune asa: "Vamesul si fariseul, sau smerenia si mandria. Fariseul isi spunea virtutile, iar vamesul isi spunea pacatele. Ar fi bune virtutile fariseului. Vamesul nu le avea, dar in lipsa lor avea smerenia.

 Cu imbinarea virtutilor fariseului cu smerenia vamesului s-au nevoit calugarii de-a lungul veacurilor, fiindca, "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", sunt cuvintele "Rugaciunii neincetate", care isi au obarsia in cuvintele vamesului, spuse de Iisus. 

    Cu aceasta rugaciune, multi s-au intors mai indreptati "Acasa", in Imparatie. De ce sa fim smeriti? Fiindca suntem marginiti si neputinciosi si traim intr-o lume plina de primejdii, calatorim pe o mare, foarte adesea infuriata, care-si strecoara viforul pana in sufletele noastre. De aceea Iisus ne indeamna sa fim blanzi si smeriti cu inima.

 Nu poti fi bland si smerit cu inima, pana nu iesi din tine si pana nu te muti in Iisus. In tine esti trufas si tulburat. In Iisus esti bland si smerit si odihnit cu sufletul".
                                                                                                                                 Preot Ioan .

A venit la Domnul..

A venit la Domnul...odată...
Un om simplu si umil...
Si cu ochii plini de lacrimi..
Cu glas stins și cu suspin..

A început a se ruga...
,,Doamne...iartă viața mea...
Iartă multa nepăsare..
Si multele mele greșale..

Privirea n-o pot ridica...
E multa greșala mea...
Dar iubirea Ta e mare..
Te rog ..Doamne..dă-mi... iertare.."

Într-un alt colț ...un bogat...
Îl priveste ...neîncetat...
Si incepe a se ruga...
Si ..Domnului ii grăia..

,,Doamne...eu nu sunt ca el..
Eu sunt bun....si am de toate..
Doamne...crede-ma că...eu...
Nu am.. Doamne...n-am păcate "

Domnul ...linistit privește...
Apoi tuturor ...grăiește...
,,Adevar azi vă trăiesc..
Pe cel simplu... il iubesc..

A venit cu umilință..
Si iertare si-a cerut...
Însă celălat prea mândru..
S-a fălit cu ce-a făcut..

 
Adevar trăiesc azi ...vouă..
Că -nălțat va fi acel ..
Care singur de smereste..
Pe acela am să-l iert..

Maria Pintecan..

Duminica a 33- a după Rusalii..a Vamesului și a Fariseului..
Să fim umili și plini de smerenie...precum omul din Evanghelia de astăzi...să ne recunoaștem orice greșală...să fim cu ,,cap plecat" fiindcă,,cel ce se smereste...înălțat va fi"..

Doamne ajuta...