ÎNCEPUTUL POSTULUI SFINŢILOR APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL- VREMEA POCĂINŢEI

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



                Astăzi să păşim pe calea pocăinţei, având călăuzitori spre Hristos pe Apostolii cei iubiţi ai Mântuitorului. Să tăiem spinii patimilor din grădina inimii şi întru răbdare să rodim faptele cele bune. Să ne luminăm mintea cu gânduri smerite şi să iubim mai mult osteneala cea aducătoare de roade duhovniceşti. Să ne depărtăm de pricinile păcatelor şi, aducând Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel mireasma rugăciunii curate: Ca cei ce staţi înaintea scaunului lui Hristos cu bucurie şi îmblânziţi mânia cea sfântă a Dreptului Judecător, rugaţi-vă să ne fie nouă Milostiv în ceasul judecăţii, acoperind cu lumina rugăciunilor voastre întunericul păcatelor noastre.
Iată ! Intrat-am pe uşa postului şi lumina pocăinţei caută să lumineze ochii inimii noastre. Dezbrăcaţi-vă de haina patimilor, ne grăieşte, şi dintru întuneric veniţi la lumină. Iată, eu pocăinţa mă îmbrac în porfira luminii şi sub acoperământul meu sufletul află iarăşi odihna bucuriei împărtăşirii cu darurile Duhului. Cei covârşiţi de întristare pentru necazurile acestei vieţi vremelnice, prefaceţi durerea voastră într-o întristare care veseleşte chipul sufletului, mutându-vă privirea inimii de la adâncul deznădejdii la adâncul cel nemărginit al pocăinţei. Cei ce din împietrirea inimii voastre aţi căzut între tâlharii gândurilor rele, primiţi vinul umilinţei şi untdelemnul iubirii peste rănile sufletului. Cei ce v-aţi îmbrăcat mintea în haina cugetelor lumeşti, alergaţi pe cărarea postului şi veţi afla Izvorul luminii. Cei însetaţi de Apa Cea veşnică să alerge degrab, ca să ia de grijile lumeşti izbăvire. Acum este vreme de pocăinţă şi braţele acestei – postul şi rugăciunea- ne trag pe toţi în cămara umilinţei. Hristos glăsuieşte în cămara inimii : ,, Întoarceţi-vă ochii inimilor spre mine cu lacrimi de pocăinţă şi măcar că până acum aţi rătăcit în căile lumii, Eu vă voi primi pe voi şi nu-mi voi mai aduce aminte de păcatele voastre. Cu îndelungă răbdare aştept să râvniţi şi voi a vă curăţi sufletele de noroiul patimilor şi să iubiţi a merge în căile poruncilor Mele. Iată din multa Mea milostivire v-am adus şi la porţile acestui nou post şi pentru rugăciunile Sfinţilor Mei nu am ridicat asupra voastră sabia mâniei Mele. V-am dăruit încă un an în cununa vieţii, ca să intraţi pe porţile pocăinţei. Iată acum aştept să găsesc la voi roadele cele bineplăcute Mie. Deschideţi urechile inimii şi cunoaşte-Ţi că Eu Însumi sunt Cel Care aştept îndreptarea voastră. Plecaţi-vă gândul umilit al inimii şi voi preface durerea sufletului vostru în bucurie lucrătoare de fapte bune. Întoarceţi-vă către Mine din toată inima, lepădând orice gând viclean, şi Eu vă voi face părtaşi bucuriei de la masa Sfinţilor.”
Cu rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi ale Apostolilor Tăi, Hristoase Dumnezeule, învredniceşte-ne şi pe noi a lucra cu osârdie pământul inimii, pe care stropindu-l cu roua rugăciunilor Sfinţilor Tăi, să îţi aducem Ţie roadele cele mântuitoare ale pocăinţei.