SUFLETUL ȘI MÂNTUIREA LUI

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Sufletul e o scânteie
De origine divină,
Flacără nemuritoare,
Fierbințeală și lumină.

Nu se stinge niciodată
Nici în trup și nici afară:
Are viața de la Duhul
Și nu poate ca să moară.

Nu se-'mprăștie în aer:
Nu e fum, ci este duh!
Nu se-'ntoarce în țărână,
Ci se-'ntoarce în văzduh.

Nu-i creat din elemente,
Deci e simplu, nu-i compus.
E trimis în trup de carne
De la Dumnezeu de sus.

Nu-i făcut, precum e trupul,
Ci de Duhul e suflat,
De aceea se întoarce
La Acel Care l-a dat!

Nu se plimbă-'n multe trupuri,
Cum zic unii filozofi:
Trupul, lui îi este casă,
Nu cămașă sau pantofi!

El cu trupul se găsește
Într-o strânsă legătură,
Iar a lor amestecare
Este unică-'n natură!

Sufletul e un tezaur
Care-'n lume n-are preț.
Vai de cei ce îl tratează
Cu un nesimțit dispreț!

Pentru că-i suflat de către
Duhul Cel dumnezeiesc,
Sufletul, deși trăiește
Pe pământ, este.. ceresc!

Nu e locul lui aicea,
Pe pământ, la chin și vai:
Locul lui este în ceruri,
În dumnezeiescul Rai!

Însă mai întâi această
Viață aspră pământească,
În necazuri și în lupte
Trebuie să și-o trăiască.

Dumnezeu este Iubire,
Hotărârea Sa e dreaptă:
Pe acei ce luptă bine,
Raiul veșnic îi așteaptă..

Dar acei ce, din păcate,
Uită locul lor din Cer,
Nu mai luptă să-l câștige,
Ei se rătăcesc și.. pier!

Care-i lupta, dragi prieteni?
Ce război avem de dus?
A trăi după dreptarul
Legii lui Hristos Iisus!

Și trăind în curăție
După-al Domnului cuvânt,
În al nostru trup din carne,
Să-L primim pe Duhul Sfânt!

Astfel, toată viața noastră
Să-'ncercăm să ne sfințim,
Casa Tatălui din ceruri,
Noi pe drept s-o moștenim!
amin