Evanghelia lui Zaheu Vamesul

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Mai multe despre Evanghelia lui Zaheu Vamesul...cititi aici ...

https://biserica-casaluidumnezeu.blogspot.ro/2017/01/evanghelia-lui-zaheu-vamesul.html

Intrând în casă la Zaheu-vameşul, Mântuitorul Hristos ne-a descoperit un lucru pe care cei mai mulţi oameni din zilele noastre nu-l cunosc, acela că „SENSUL VIEŢII NOASTRE CREŞTINEŞTI ESTE MÂNTUIREA !“ - „Am venit să caut şi să mântuiesc pe cel pierdut“ (Luca 19:10), ba chiar ne-a îndemnat „Cu frică şi cu cutremur să lucraţi la mântuirea voastră“ (Filipeni 2:12). Ştiind însă că, aici pe pământ „Suntem călători şi pribegi ca toţi părinţii noştri“ (1 Cronici 29:15) şi deci, „Nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie“ (Evrei 13:14), să vă zidiţi „Casa Sufletului“, dar, „Lucraţi cât este ziuă (cât suntem în viaţă) căci vine noaptea (adică moartea) când nimeni nu mai poate să lucreze“ (Ioan 9:4) şi să ne silim să o terminăm, pentru că „Ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?“ (Matei 16:26). În vârful „Casei Sufletului“ se vede cum străjuieşte „Crucea Necazurilor“ - „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea“ (Ioan 16:33). Asta înseamnă că suntem iubiţi de Dumnezeu, doar când le primim cu bucurie pe toate: cele bune şi cele rele, pe cele ştiute şi neştiute „Toate să le faceţi fără de cârtire şi fără de-ndoială“ (Filipeni 2:14): „Mulţumind, întotdeauna pentru toate, întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu“ (Efeseni 5:20). Să începem fiecare zi a vieţii noastre cu Dumnezeu (prin rugăciunile dimineţii, după ce am luat mai întâi anafură şi apă sfinţită) şi să o încheiem tot cu Dumnezeu (prin rugăciunile de seară). Să nu lipsim nici o Duminică de la Sfânta Liturghie. Să postim cel puţin Miercurea şi Vinerea (căci Miercuri L-au vândut şi Vineri L-au răstignit pe Iisus Hristos cărturarii şi fariseii). Să nu fie casă de creştin fără o candelă şi fără o icoană în fiecare cameră. Să spunem mai întâi Tatăl Nostru, de câte ori ne aşezăm la masă. 6 Să facem măcar o dată pe an Sfeştania casei. Să să nu lipsească Biblia de la căpătâiul nostru şi minunat ar fi dacă am citi în fiecare zi din Psaltire, un acatist, un paraclis şi câteva versete biblice.

 CEL MAI IMPORTANT ŞI ESENŢIALUL ESTE CA SPOVEDANIA SĂ O FACEM CU CONSECVENŢĂ CEL PUŢIN ÎN CELE PATRU POSTURI MARI ALE ANULUI (SFINTELE PAŞTI, SFINŢII. APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL, SFÂNTA MARIA ŞI CRĂCIUN). Să nu mai spunem niciodată: „ÎNCĂ NU M-AM SPOVEDIT PĂRINTE, SUNT PREA TÂNĂR (Ă)“,
căci clipa morţii ne-a fost ascunsă de Dumnezeu şi moartea când vine nu ne întreabă ce vârstă avem. Ne ia, şi gata! Mergem la JUDECATĂ, mergem în veşnicie: ori în Veşnicia Raiului, ori în Veşnicia Iadului. Ar trebui să ne sperie cuvântul veşnicie. Omul este o „biserică îndumnezeită“, creată de Dumnezeu cu trup şi suflet (Sfântul Ignatie Brianceaninov). „Că voi sunteţi biserica lui Dumnezeu Celui viu“ (2 Corinteni 16:16). Şi într-adevăr privind mai sus, imaginea nr. 7 de la pagina 4, „casa sufletului“ seamănă grozav de mult cu o Bisericuţă. Deci, să ne ostenim a ne zidi „Casa Sufletului“ prin CREDINŢĂ, HAR ŞI FAPTE BUNE căci zice Domnul:

 „NU TE TEME DE CELE CE AI SĂ PĂTIMEŞTI. FII CREDINCIOS ( CREŞTIN ORTODOX) PÂNĂ LA MOARTE