Cel preasfânt

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Auzit-am că, pe vremuri ,
Dumnezeu ar fi dorit
Ca să afle, printr-un înger,
Dacă omu-i fericit!

Merse îngerul pe cale
Lumea-ntreaga colindînd,
Cînd la deal si cînd la vale,
Pe creştini tot întrebînd

Unul zise- Cum pot oare
Fericit să mă numesc?
Să îmi fie cu iertare,
Nu vezi cît de mult trudesc?!

Altul zise cu durere:
-Eu aş fi, dar ce sa fac,
Fiindcă banii-s la putere,
Iar eu sunt un om sărac!

Unul spuse cu mîndrie :
-Eu am bani, ce pot sa zic?
Am destulă avuţie ,
Nu duc lipsă de nimic!

Însă fericit aş spune
Că nu pot să mă numesc,
Fiindcă n-am copii pe lume
Şi încep să-mbătrînesc.

Altul strigă cu ocară:
-O ,ce fericit aş fi,
Dacă n-aş avea povară
O mulţime de copii!

Nu am ce le da la masă,
Tare mult mă chinuesc,
Cum pot oare cu-aşa casă
Fericit să mă numesc!

Cînd pe altul îl întreabă:
-Tu eşti fericit, ori ba?
Dînd din cap, el spune-n grabă
-Hm! nu prea mult, măria-ta!

-Dar de ce? Ce îţi lipseşte?
Zise îngerul suav,
Aş trăi împarăteşte,
Dar sunt trist, că sunt bolnav!

Am umblat prin lumea-ntreagă
Pe la doctori, dar n-am leac
Sunt slabit şi fără vlagă
Şi nu ştiu ce să mai fac!

Şi cuprins de întristare,
Îngerul plecă mîhnit,
Că în lumea asta mare
Nici un om nu-i fericit!

Tot aşa cîrteau creştinii,
Orşiunde întreba,
Apăsînd mai tare spinii
Domnului pe fruntea Sa.

Şi cu fiece răspuns,
Pas cu pas Îl aduceau,
Spre Golgota, în ascuns
Şi pe Cruce-L răstigneau!

Merse îngerul ce merse
Pînă cînd a întîlnit
Un om ce sudoarea-şi şterse
De pe chipul său trudit

-Omule, te văd muncind
Şi esti mult prea obosit,
Ziua toată robotind,
Spune-mi : tu eşti fericit?

Omul se-ndreptă de spate
Şi ,privindu-l pe străin
Îi spuse cu bunătate:
Fericit sunt pe deplin!

Îngerul sări deodată
Iscodindu-l înadins:
Casa ta-i dărăpănată,
Focu-n vatră ţi s-a stins.

Ai copii prea mulţi, se pare
Şi cu greu îi creşti pe toţi,
Nu ai bani pentru mîncare,
Şi eşti fericit, socoţi?

Eu nu te cunosc ,străine!
Şi nu ştiu de unde vii
Dar ,de vrei rămîi la mine
Pînă mîine-n zori de zi.

Iat-acum se face seară,
Nu-i bine să mergi pe drum,
Că sunt oameni răi pe-afară
Şi flămînd vei fi oricum.

Nu am bani, nu am avere,
Nu am casa un palat,
Am în schimb, o mîngîiere,
Că am sufletul curat.

Casa mea dărăpănată,
Cu căldură te-o primi,
Chiar de focu-i stins in vatră,
Om mînca ce s-o găsi.

Şi cu toţii stînd la masă
Domnului I-am mulţumi,
Că spre noi mereu revarsă
Un noian de bucurii.

Să fii fericit în lume
Dacă vrei, nu e prea greu,
Că averea mea, vezi bine,
E doar Bunul Dumnezeu.

El îmi dă mereu putere,
El mă iarta cînd greşesc,
El mi-alină orice durere,
El m-ajută să trăiesc.

Cine are-aşa avere
Are tot ce şi-a dorit,
Are-n suflet mîngîiere
Şi e-n viaţă fericit!

Am copii pe lîngă casă,
Am pămînt să -l pot munci,
Am nevastă credincioasă,
Fericit de ce n-aş fi?

Îngerul sa-i spună taina
Ar fi vrut, dar ce folos?
Se vedea că poartă haina
Dăruită de Hristos!

Bucuros , el se întoarse
Şi zbură spre cer grăbit,
Fiindcă ,în sfîrşit aflase,
Un om care-i fericit.

Auzind Domnul îndată
Le dădu creştinilor
Pedeapsa meritată
Pentru necredinţa lor.

Numai cel ce nu cîrtise
Fericit în veci va fi,
Că, din toţi ,doar el primise
Darul , de-a se mîntui

Cine are-nţelepciune
Să priceapă , n-ar fi greu:
Fericirea nu e-n lume,
Ci e doar în Dumnezeu!!!

Dac-am fi ,din întîmplare,
Întrebaţi şi noi cîndva,
Conştiinţa noastră oare
Ce-ar răspunde NU sau DA?!
(versuri : Eliana Popa)

Sus la Poarta Raiului

----- DOAMNE IARTĂ PĂCATELE MELE, SI ALE NEAMULUI MEU !----

Concert de colinde la Biserica Viile Fabric Timisoara

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”

(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

CONCERT DE COLINDE

Dumnezeu și Sfântul Petru

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Ion Predescu

 

A.

Cu Sfântul Petru după El , pornit-a Dumnezeu odată
Plimbare pe pământ să facă , după dorința-i prea înaltă
Din înaltul cerului și tronului dumnezeiesc
Coborâră într-o clipă , jos la neamul omenesc

Doi bătrâni albiți de vremuri , este-a lor înfățișare
Îmbrăcați în haine rupte și sandale în picioare
Cu o traistă goală-n spate ce și-o ducea fiecare
Și cu-n băț ca și ciomag luat acum la întâmplare

Nimeni nu ar fi-nțeles , ascultând vorbele lor
Care le vorbeau domol călcând drumu-ncetișor
Natura încremenește , păsările nu mai cântă
Văzându-l pe Sfântul Petru cum de Dumnezeu ascultă

Petre , zice Dumnezeu , ne-am coborât pe pământ
Să vezi omul ce-a ajuns , să vezi oamenii cum sunt
Să vezi cum ucigă-l toaca , la toți mințile-a sucit
Iar pe Mine , Tatăl lor , cu totul m-au părăsit

Dar lăsând acestea toate , vreau să-ți spun ca tu să știi
Că tot răul cel din lume , este moarte pentru vii
Nu așa am creat omul din apă și din pământ
Căruia i-am dat viață cu suflet din Duhul Sfânt

Vei vedea cum fără teamă , jurământul se încalcă
Cum hoția-i meserie , toți în ea vor să se-ntreacă
Și îți spun ca să-nțelegi , pe pământ e Turnul Babel
Care a-nceput când Cain , omorâtu-l-a pe Abel

Dar hai să căutăm găzduire unde să ne odihnim
Vom bate din poartă-n poartă și-o să vezi ce-o să pățim
Dar de acum înainte , singur să te minunezi
Și nimic să nu mă-ntrebi , din ce auzi și din ce vezi

5 oct.2018
Preot Ion Predescu

( va urma )

Rugăciune

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Auzit-am, Doamne, glasul Tău cel dulce, ce zice: „Cheamă-mă în ziua necazului şi te voi asculta şi te voi ridica din adâncul deznădăjduirii…” cu îndrăzneală mă apropii de Tine, zicând: Doamne, Dumnezeul meu, greşit-am înaintea Ta, primeşte-mă cum ai primit pe fiul cel rătăcit. Tu, Doamne, Care l-ai îndreptat pe vameşul să nu intri la judecată cu robul Tău, că nu se va îndrepta înaintea Ta tot cel viu. Dătătorul înţelepciunii, învaţă-mă pe mine, robul Tău. Sfătuitorule povăţuieşte-mă să pot scăpa de cursele viclene ale celor ce mă urăsc. Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea, cela ce cauţi spre cei smeriţi, vezi necazul meu şi osteneala mea şi arată-mi mila Ta, dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta. Aliluia

Nasterea noi o vestim

LA SFÂNTUL IERARH NICOLAE

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Împărțitor de daruri multe
Te-ai arătat lumii a fi,
Izbăvitor de dogme-oculte
Și de venin de erezii.

În ascunzișul sfânt al nopții,
Săracilor le-ai fost tezaur
Și celor vitregiți ai sorții
Le-ai dat folositorul aur.

Și pe acea sărmană fată,
Ce-a dat-o tatăl la păcat,
I-ai dat o zestre minunată,
Să aibă spor la măritat.

În Mira Lichiei, Stăpânul,
Te-a rânduit Arhiereu;
Să-ntorci ateul și păgânul,
L-adevăratul Dumnezeu.

În cufărul virtuții sfinte
Ai pus comori de fapte bune,
Ca oamenii să țină minte
Și peste veacuri al tău nume.

Tu, le împarți daruri frumoase,
Copiilor ce sunt cuminți,
Când stau în liniștite case,
Ca niște îngeri între sfinți.

Autor Pr. Gabriel Constantin 

vol. De vorbă cu Dumnezeu

SFINTE NICOLAE

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

La Manastirea Celic Dere

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Casa Sfantului Petru din Capernaum

Ce importanță are casa în care a fost vindecat slăbănogul din Capernaum?

În Evanghelia Duminicii a doua a Postului Mare ni se relatează o întâmplare consemnată de Sfântul Evanghelist Marcu, în care patru bărbați, care purtau cu ei un bărbat paralizat, se urcă pe acoperișul casei din Capernaum, în care se afla Hristos, desfac acoperișul și coboară bolnavul până în fața lui Iisus, ca să-l vindece. Însă casa în care s-a produs minunea nu era o casă oarecare.

Conform Evangheliei după Matei, Iisus a plecat din Nazaret și s-a stabilit în Capernaum (Matei 4, 13), unde a recrutat mai mulți dintre discipolii săi, inclusiv pe Petru, (Marcu 1, 16-20). A făcut un număr de minuni în Capernaum, predicând frecvent în sinagoga Capernaum (Marcu 1, 21). Așadar, cuvântul lui Hristo a fost auzit prima dată din Capernaum, Capernaumul, fiind centrul misiunii sale galileene, dar și locul unde a locuit cel mai mult.

Aici se pune întrebarea: unde a locuit Iisus în Capernaum? Deși nu se spune în mod clar, concluzia justă pare a fi aceea că a locuit în casa lui Petru. Evanghelistul Matei spune că, atunci când vine la Capernaum, merge în casa lui Petru, unde o vindecă pe soacra acestuia. În continuare, își petrece toată ziua în această casă, învățând și vindecând pe bolnavi, de unde și pleacă în altă localitate. Așadar, nu există vreo altă mențiune a unei case în care să fi stat Iisus, casa lui Petru fiind cea mai probabilă reședință a Sa.

Sfântul Marcu spune că atunci când Iisus a revenit la Capernaum, după câteva zile, cineva a raportat că era acasă, sau în casă, după unele traduceri (Marcu 2, 1).

Ev. Marcu 2, 1-12
În vremea aceea, a intrat iarăşi Iisus în Capernaum după câteva zile şi s-a auzit că este în casă. Şi îndată s-au adunat aşa de mulţi, că nu mai puteau încăpea nici pe locul dinaintea uşii, iar Dândul le grăia cuvântul lui Dumnezeu. Şi au venit la Dânsul aducând un slăbănog, pe care îl purtau patru inşi. Dar, neputând ei să se apropie de Dânsul din pricina mulţimii, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi prin spărtură au coborât patul în care zăcea slăbănogul. Atunci, văzând credinţa lor, Iisus a zis slăbănogului: fiule, iartă-se ţie păcatele tale.

Casa menționată, după cele arătate mai sus, era casa lui Petru.

Rămășițele unei biserici octogonale

Arheologii care se ocupă cu cercetarea Țării Sfinte au căutat să găsească această casă din vechiul Capernaum, identificat sub denumirea ulterioară de Tel Hum. Prima mare descoperire arheologică de aici au fost ruinele unei sinagogi din secolul al V-lea, construită deasupra sinagogii din secolul I, în care a predicat Hristos. Însă, la doar 25 de metri de sinagogă, au fost descoperite ruinele unei biserici în formă octogonală, datând din secolul al V-lea.

Dar de ce a fost biserica construită în forma unui octogon? Răspunsul este acela că bisericile octogonale erau construite pentru a comemora evenimente speciale din istoria creștină, care au avut loc acolo. De exemplu, Biserica Nașterii Domnului din Bethleem a fost construit într-o formă octogonală de împăratul Constantin în secolul al IV-lea, deasupra peșterii în care s-a născut Iisus. În mod cert, biserica octogonală din Capernaum era construită pentru a marca un alt loc de importanță deosebită în istoria creștină.

O biserică din secolul I

Însă, chiar sub biserica octogonală s-au găsit rămășițele unei alte clădiri, care a servit tot ca biserică. Conform arheologilor, holul central al acestei biserici a fost construit inițial ca parte a unei case, la începutul perioadei romane timpurii, în jurul anului 63 î.Hr. Această casă a fost construită inițial din pietre mari, rotunjite, de bazalt negru, dur, care abundă în zonă și nu a fost folosit mortar pentru îmbinare. Pereții astfel construiți nu ar fi putut susține un acoperiș de zidărie și, fără îndoială că a fost făcut din grinzi și ramuri de copaci acoperite, cu un amestec de pământ și paie. Acest lucru este în concordanță cu povestea paraliticului lăsat în jos printr-o gaură în acoperiș.

Casa respectivă avea o serie de camere mici, două curți și o cameră mare. Inițial, casa aceasta nu se deosebea cu nimic de celelalte case din zonă. În a doua jumătate a primului secol d. Hr, casa a devenit deosebită de vecinele sale. Probabil încă de la mijlocul primului secol, podeaua, tavanul și pereții unicei camere de mari dimensiuni din casă au fost tencuiți. Acest lucru era neobișnuit în Capernaum antic.

De asemenea, vasele utilizate în cameră, s-au schimbat atunci când pereții au fost tencuiți. Ceramica ce care datează din perioada dinainte de tencuirea zidurilor este foarte asemănătoare cu ceramica găsită în alte case concepute pentru uz casnic: de vase de gătit, boluri, ulcioare și câteva borcane de depozitare. Odată ce camera a fost tencuită, însă, găsim numai vase de depozitare și rămășițe al unor lămpi cu ulei.

În acel moment din istoria romană timpurie, singurele camere care erau tencuite, în astfel de case sărace, erau cele mai importante, în care grupuri de oameni se adunau în mod regulat. Tencuiala oferea o suprafață reflectorizantă ajuta și iluminarea. Atât tencuiala, cât și lipsa vaselor de uz familial sugerează faptul că această cameră, anterior parte a unei case private, a fost dedicată acum unui fel de utilitate publică, adică, după cum arată toate dovezile descoperite, a slujit drept biserică.

Pe parcursul a aproximativ 300 de ani cât clădirea a servit drept „biserică din casă”, după cum este cunoscută, au fost scrijelite pe pereți peste 100 de inscripții cu caracter creștin, menționând numele lui Hristos. Poate cea mai interesantă inscripție este cea care scrie „Petru, ajutătorul Romei”, inscripție care este considerată ca făcând referire la Sfântul Apostol Petru.

Această biserică a supraviețuit până la mijlocul secolului al V-lea. Atunci, deasupra camerei tencuite, a fost construită o biserică octogonală, care acoperă aceeași zonă, având aceleași dimensiuni.

Mărturiile pelerinilor din primele secole

În plus, știm că încă din secolul al patrulea, pelerinii creștini pe vizitau locul, vedeau ceea ce ei credeau a fi casa Sfântului Petru. Între 381 și 395 o călugăriță spaniolă, pe nume Egeria (Etheria), a vizitat locul și a consemnat în jurnalul ei faptul că a văzut casa Sfântului Petru, care a fost transformată într-o biserică: „În Capernaum o biserică în casă (domus ecclesia) a fost făcută din casa prințului apostolilor, ale căror ziduri încă stau astăzi, așa cum au fost”.

O consemnare similară apare în jurnalul călătorului italian anonim din secolul al VI-lea, cunoscut sub numele de pelerinul din Piacenza. Însă, de data aceasta biserica octogonală era construită, așa că se referă la o biserică, care fusese construită în acel loc: „Am venit la Capernaum la casa Sfântului Petru, care este acum o bazilică”. Astfel, chiar din această perioadă foarte timpurie, locul a fost asociat cu casa Sfântului Petru. Faptul că nu există nicio relatare despre o altă casă, în care ar fi locuit Iisus, care ar fi avut o importanță mult mai mare decât casa Sfântului Petru, întărește ideea că Hristos a locuit în casa Apostolului.

Așadar, casa în care a fost vindecat slăbănogul din Capernaum are o importanță covârșitoare pentru studiul biblic, deoarece, așa cum am arătat, ea a fost prima biserică creștină, descoperită până acum, a fost casa Sfântului Petru și, mai presus de toate, a fost casa în care Hristos și-a desfășurat activitatea în Capernaum, sfințind-o prin prezența Sa.

http://www.capernaum.custodia.org/default.asp?...

Rugăciune

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”

(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

La Peștera Sf Andrei ...pelerinaj 2018

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Slavă lui Dumnezeu!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Era odata o femeie saraca, care pentru orice bine i se intampla, rostea mereu :” Slava lui Dumnezeu !” Langa ea traia un bogat care, de fiecare data cand trecea prin fata casei ei si o auzea spunand :” Slava lui Dumnezeu ” , ” Multumesc Doamne !” , se enerva. A rabdat pana intr-o zi cand i-a spus servitorului sau:

- Mergi in piata si cumpara doua carucioare de alimente si du-le acestei femei. Iar daca te va intreba cine le trimite, sa-i spui ca diavolul.
Asadar, a doua zi servitorul suna la usa femeii. Cand deschide , vede doua crucioare cu alimente si pe servitor in spatele lor.
- Slava lui Dumnezeu ! Iti multumesc, Doamne ! a spus femeia stralucind de bucurie.
- Nu vreti sa aflati cine v-a trimis carucioarele ? , a intrebat cu nerabdare servitorul.
- Nu fiule, nu are importanta. Cand Dumnezeu vrea, si diavolul îi slujeste, a spus femeia bucuroasa si a intrat cu carucioarele inauntru.

Etapa zonală a CONCURSULUI JUDEȚEAN DE CREAȚIE RELIGIOASĂ ,,SFÂNTUL IOSIF CEL NOU DE LA PARTOȘ”

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


Săptămâna aceasta s-a desfășurat etapa zonală a concursului județean de creație religioasă Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș, în 10 centre: la Colegiul Național Pedagogic ,,Carmen Sylva” Timișoara, Parohia Timișoara Viile Fabric, Dumbrăvița, Belinț, Cărpiniș, Deta, Făget, Lenauheim, Lugoj şi Sânnicolau Mare.

Ajuns la ediția a VIII-a, concursul are drept scop dezvoltarea spirituală, morală și culturală a elevilor prin intensificarea cooperării şi colaborării în domeniul învăţământului religios preuniversitar între Biserică, Școală, familie și comunitate.

Joi, 22 noiembrie a.c.. parohia Timișoara Viile Fabric a găzduit desfășurarea etapei zonale a concursului. Competiția s-a derulat pe șase secţiuni pe tema dată (Marea Unire: credință și jertfă):

– clasele II-IV: – memorare şi recitare de poezie religioasă;

– realizare de desen religios (în ziua concursului).

– clasele V-VIII: – realizare de desen religios (în ziua concursului).

– clasele VII-VIII: – scriere şi prezentare de eseu religios.

– clasele V-VIII: – interpretare de priceasnă bisericească;

– interpretare de cântare bisericească psaltică.

La acest centru, au participat elevi de la școlile gimnaziale din Timișoara.

,,Pentru noi, elevii, 1 decembrie 1918 începe la ora de istorie, unde ni se arată că românii subjugați de cotropitorii străini, au dorit ca, după jertfa ostașilor din Primul Război Mondial, să se unească într-un singur cuget și-ntr-o singură simțire, și, de asemenea, începe la ora de religie, unde am învățat despre purtarea de grijă și implicarea Bisericii Ortodoxe, despre episcopul și, mai apoi, primul patriarh Elie Miron Cristea, despre preoții care și-au adunat poporul pe Câmpia lui Horea la Alba Iulia.” (eleva Carina Glatt, clasa a VIII-a C, Școala Gimnazială nr. 21 ,,Vincențiu Babeș” din Timișoara)



,,Străbunii au câștigat cu greu și mari jertfe aceste daruri, dar mai greu este generației mele să le păstreze. E greu pentru că tentațiile sunt mari, atât din exteriorul cât și din interiorul ființei acestui neam. Vreau să știi (România mea) că nu este totul pierdut. Noi te iubim, chiar dacă uneori nu știm să-ți arătăm. Te iubim Grădina Maicii Domnului, așa cum Dumnezeu ne-a arătat …” (eleva Flavia Berbentea, clasa a VIII-a, Școala Gimnazială nr. 7 ,,Sfânta Maria” din Timișoara)

,,Marea Unire a însemnat, în primul rând – dragostea și binefacerile lui Dumnezeu revărsate peste acest popor, în al doilea rând – bunătatea unei întregii națiuni. În anul Centenar, gândul ni se îndreaptă spre cei care au creat această țară, spre cei care s-au jertfit pentru Marea Unire. Viitoarea generație este cea care va duce povestea mai departe.” (eleva Ana-Maria Dumitru, clasa a VIII-a, Școala Gimnazială nr. 16 ,,Take Ionescu” din Timișoara)

Concursul este organizat de: Parohia Ortodoxă Română Timișoara Fabric Est, Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş, Arhiepiscopia Timişoarei și Colegiul Național Pedagogic ,,Carmen Sylva” Timișoara, în colaborare cu Consiliul Județean Timiș, care asigură cofinanțarea lui, fiind inclus pe agenda culturală 2018.

sursa http://mitropolia-banatului.ro/etapa-zonala-a-concursului-judetean-de-creatie-religioasa-sfantul-iosif-cel-nou-de-la-partos-2/

Sfatul Preotului

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Un membru al unei biserici, care anterior mergea regulat la slujbe, nu s-a mai dus. După câteva săptămâni, preotul  a decis să-l viziteze acasă, așa că a plecat în căutarea lui...
       L-a găsit pe om acasă în fața șemineului unde ardea focul. Bărbatul și-a dat seama de scopul vizitei, așa că l-a invitat pe preot să ia loc și i-a adus un scaun. Preotul s-a făcut comod, dar nu a spus nimic. După câteva minute de tăcere, preotul a  luat cleștele de foc și a cules cu grijă un jar fierbinte și l-a pus deoparte. Apoi se lăsă pe spate în scaun incă tăcut.
       Gazda a urmărit toate acestea curios să afle continuarea, însă după ce intensitatea flăcării din jarul singuratic s-a diminuat, a existat o strălucire de moment și apoi focul nu mai era.
        Nici un cuvânt nu au rostit de la salutul initial, ci doar au urmărit amândoi întreaga scenă.
         Când preotul se pregătea să plece, a luat jarul mort și după ce l-a pus din nou în mijlocul focului, acesta din urmă a început să strălucească din nou cu lumină și căldură de la cărbunii aprinși.
         Când preotul a ajuns la ușă să plece, gazda lui a spus doar atât:  "Vă mulțumesc mult pentru vizita dumneavoastră, dar mai ales pentru predică. Voi fi din nou în biserică săptămâna viitoare."
   
                                                                                             Păstrează strălucirea din viața ta!
                                                                                          Du-te la biserică cât de des poți !!!

OMULE, SĂ IEI AMINTE !

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Versuri :Eliana Popa

Dumnezeu in orice timpuri ne-a vorbit si ne vorbeste
Prin acei cu viată sfântă, gura Sa si azi grăieste,
Încă de la inceputuri, incă de la Avraam
Ridicat-a pe cel simplu si mai mic din orice neam !

L-a-năltat pe cel umil să-l smereasca pe cel mare,
Iar cel slab in ochii lumii, sfărâmat-a pe cel tare
Cel nestiutor de carte, pe-ntelept l-a rusinat,
Stim că,David ,ciobanasul, l-a invins pe Goliat !

Când s-a pogorat din ceruri, Domnul nostru Bun si Sfânt,
Pe cine-a ales să-i fie, drept apostoli pe pământ?
Oare a cătat la Cezari, la-mpăratii cei mai mari?
A ales sa-i stea alături oameni simpli si pescari!

Omule, să iei aminte, că atunci când te-arăti mare,
Când prin stiinta ta lumească, crezi că ai ceva valoare,
N-ai nimic...stăpân pe lume de ai fi...nimic nu ai,
Dacă-n suflet n-ai lumină.. nici in cer un colt de rai.

Rătăcesti prin bezna lumii, de n-ai felinar credinta,
Dacă nu privesti spre Domnul si ai dumnezeu stiinta
De nu-L vei primi in suflet, că doar El e Adevărul,
In pustiul vietii tale stă râzând amăgitorul !

Ce e omul ? Spicul ierbii,ce-l coseste mâna Lui,
Ce rămâne? Numai paiul ..Se ia rodul spicului,
Sufletul al Tau e Doamne, iara trupul lut si tină
Trupul merge in pâmant, sufletul către Lumină !

Pe deplin nimic nu suntem, răsărim si ne uscam
Precum iarba,precum floarea , repede ne scuturăm
Dacă ne-nsotim cu Domnul pe a vietii noastre cale,
Vom păsi vegheati de ingeri in lumina slavei Sale !

CRESTINUL ORTODOX TREBUIE SA FIE UN OM AL PACII

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Bucuria mea, asa scrie in Sfanta Scriptura: “Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5:9). Prin Sfantul Apostol Pavel, Duhul Sfant ne graieste asa: “Daca se poate, pe cat sta in puterea voastra, traiti in buna pace cu toti oamenii” (Romani 12:18). Iar, Iisus Hristos, care este Imparatul Pacii, atunci cand a intrat in casa, la cei 11 Apostoli (Iuda se spanzurase), i-a salutat cu binecuvantarea: “Pace voua!” (Ioan 20:21). Asadar, fiecare crestin ortodox trebuie sa fie “UN OM AL PACII", adica, sa fie in pace cu Dumnezeu, cu cei din jurul sau si cu constiinta sa. Sfantul Serafim de Sarov spune asa: “Cu orice pret, noi trebuie sa incercam a pastra pacea sufletului si sa nu ne tulburam la jignirile venite de la altii. Nimic nu este mai pretios decat pacea intru Hristos Domnul". Iar Sfantul Antonie cel Mare zice tare frumos: "In aceasta lume este o inselare sa crezi ca se poate sluji la doi stapani, adica, sa incerci sa slujesti in paralel lui Dumnezeu si Mamonei (diavolului), pentru ca slujirea Mamonei, duce la sfasieri launtrice, la ruperea sufletului de catre draci”. Mamona este si dracul lacomiei de bani si despre acesta Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Esti bogat? Foarte bine! Esti zgarcit? Foarte rau! Nu bogatii vor fi osanditi, ci aceia care slujesc bogatiei”. Iar daca vin ispite, incercari, necazuri, boli... “Dati multumire pentru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus, pentru voi” (1 Tesaloniceni 5:18). CINE ARE MINTE, SA IA AMINTE LA ACESTE SFINTE CUVINTE!
                                                                                                                          Preot Ioan .

,, AZI, VEI FI CU MINE-N RAI ! "

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

(Versuri : Eliana Popa)

Tot necazul ti-l ridică, toată lacrima ti-o șterge
Cu a Lui milostivire ce din cer spre tine merge
Unde plângi, cu tine plânge peste tine-i mila Sa
Cum a plâns și pentru Lazăr, mergând în Betania !

Din adâncuri de durere, dacă strigi El te aude
Căci Păstorul recunoaște, glasul oilor pierdute
Din înalt veghează Domnul, știe sufletul și gândul
El îți este ajutorul, Hrana si-Acoperământul !

Lângă patul suferinței, lângă văduva săracă
Lângă pruncul fără mamă, lângă inima pribeagă,
În palate si-n colibe, la tot omul necăjit,
Face zâmbet din durere și din lacrimi mărgărit !

El e Doctorul ce-mparte, doctorie pentru toate
Iar Biserica, Spitalul unde-i leac pentru păcate,
Intri-n ea bolnav la suflet și ieși viu și sănătos,
Intri prigonind ca Saul, ieși Apostol lui Hristos!

Intri plin de murdărie,când ți-e sufletul ca zarca
Și ieși sfânt precum Fotini și Maria Egipteanca,
Intri hot, tâlhar sau vameș, desfrânat și plin de vină
Ieși spălat de zgura morții și în haină de lumină!

Și nu doar că-ți dă iar viață și te face sănătos
Se jertfește in Altare, pentru tine om frumos,
Și de fi-vei cel din urmă, dacă inima i-o dai,
Ai s-auzi precum tâlharul :,, Azi, vei fi cu Mine-n Rai!"

Acatistul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".