”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”
(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)
Ei, dragii părintelui, se apropie cu pași repezi marele praznic al Sfinților Apostoli Petru și Pavel.. Cred că a sosit ceasul să postez poeziile mele pe care le-am dedicat în decursul ultimilor ani "verhovnicilor" apostolilor, adică lor, celor cărora Sfânta Biserică le-a închinat un post special la începutul verii.. Dacă-mi amintesc bine, cel mai mult m-am raportat la Sfântul Petru, în care eu personal am văzut un model de întoarcere sinceră la Dumnezeu după acea urâtă întreită renegare în curtea lui Caiafa din noaptea Joii Mari. Am fost întotdeauna minunat de simplitatea cu care îl reprimește Domnul Hristos pe "Simon, fiul lui Ionà".
De trei ori L-a renegat Petru pe Domnul , de trei ori l-a iertat Domnul pe Petru! Și nici măcar nu l-a certat, umilindu-l înaintea iertării, ci dimpotrivă, cu o deosebită noblețe Hristos i s-a adresat lui Petru, făcând abstracție de renegările lui.. Mântuitorul lumii nu i-a spus lui Simon Petru: "Uite, Petre, tu te-ai prefăcut că nu Mă cunoști, dar Eu te iert, însă să nu se mai repete acest urât episod!" Nu, Domnul cu o gingășie cu adevărat dumnezeiască i se adresează lui Petru ca celui mai bun prieten al Său: "Simone, Mă iubești tu pe Mine? Paște oile Mele!"
Mai degrabă acest act al iertării ar suna cam așa: "Tu te-ai lepădat de Mine din lașitate, dar Eu știu că în adâncul inimii Mă iubești. Acum Îți cer să-ți demonstrezi iubirea față de Mine, păstorindu-Mi turma de mielușei cuvântători". Dragoste și prietenie, cum numai Dumnezeu poate să-i arate omului.. De aceea eu m-am imaginat de nenumărate ori în locul lui Petru, ori de câte ori simțeam că prin păcatele făcute cu bună știință Îl renegasem pe Domnul Hristos. Îmi imaginam că Iisus m-ar fi luat și pe mine deoparte și mi-ar fi spus și mie aceleași cuvinte: "Sorine, fiul lui Constantin, Mă iubești tu pe Mine?" Iar eu I-aș fi răspuns ca Petru: "Doamne, Tu știi toate, Tu știi că Te iubesc".. Și celelalte din Evanghelie.. De aceea am și scris două-trei poezii pe tema aceasta.
În ce-l privește pe Sfântul Apostol Pavel, "apostolul neamurilor", cum a fost numit de tradiția Bisericii, am fost fascinat de istoria vieții lui din câteva motive. Din păcate, până azi nu m-am putut ocupa de versuri la adresa lui. Poate în viitor, cu harul lui Dumnezeu.. Mi-a plăcut foarte mult aceeași mărinimie sufletească, aceeași dumnezeiască noblețe pe care i-o arată Domnul Hristos lui Saul - Paul (Pavel) în momentul convertirii. La fel ca în cazul lui Petru, nici aici nu găsim o certare grosolană din partea lui Hristos, ci o mustrare prietenească, delicată, la adresa lui Pavel: "Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești? Greu îți este să lovești cu călcâiul în țepușă!" Mai întâi Domnul Se apără în fața lui Saul, "de ce Mă prigonești, ce rău ți-am făcut?", neabordând un ton poruncitor, autoritar, ci unul smerit, amintind că El, Hristos, este Mielul lui Dumnezeu, nu un despot tiranic! Parcă revedem întrebarea adresată de Domnul în fața lui Caiafa soldatului care Îl pălmuise:" Iar dacă am vorbit bine, pentru ce Mă lovești?"
Prin urmare Iisus îl cucerește pe Saul nu atât prin lumina slavei Sale, cât prin bunătatea Sa cea infinită. Al doilea lucru care mi-a plăcut întotdeauna la Pavel este faptul că un om lipsit de calități fizice, un omuleț mic de statură, pleșuv și destul de urâțel demonstrează o forță sufletească de titan! Reușește să facă lucruri pe care nimeni nu le mai făcuse înaintea lui, bineînțeles, cu ajutorul și susținerea Duhului Sfânt. Lucru pe care-l afirmă el însuși: "Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-am ostenit mai mult decât toți ceilalți oameni.
DAR NU EU, CI HARUL LUI DUMNEZEU CARE ESTE ÎN MINE". Iar în alt loc tot el zice: "Cu harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt". Cert este că acest "omuleț" încreștinează toată Europa, dovedindu-se a fi un gigant al spiritului.. Ultimul lucru care mi-a plăcut întotdeauna la Sfântul Pavel este preștiința sa în ce privește propria mântuire. După o viață de lupte și de suferințe pentru slava lui Hristos Dumnezeu, Sfântul Pavel primise de la Ceruri confirmarea propriei mântuiri: "Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit; de acum MI S-A PREGĂTIT CUNUNA VIEȚII"..
Da, dragii mei, Sfântul Apostol Pavel știa de înainte că va merge în Raiul lui Dumnezeu! Dar oare este de mirare acest lucru?! Însuși Hristos le-a dat la un moment dat certitudinea mântuirii celor unsprezece apostoli ai Săi: "Bucurați-vă pentru că NUMELE VOASTRE SUNT SCRISE ÎN CERURI"! Iarăși grăiește Psalmistul David despre mântuirea sa: "Bucuratu-m-am de cei ce mi-au zis mie: în curțile Domnului vom merge". Este de mirare să știi că te așteaptă fericirea veșnică?.. Când vom avea faptele sfinților, cu siguranță vom primi și noi aceste făgăduințe. La fel ca Părintele Arsenie Boca, cel ce le spunea ucenicilor săi: "Mă, să veniți la mormântul meu, că o să vă ajut mai mult după moartea mea!" Se vede că primise adeverirea propriei mântuiri, datorită vieții de jertfă pe care o trăise spre slava lui Dumnezeu.
Da, dragii mei, se apropie praznicul Sfinților Apostoli Petru și Pavel.. Vor urma câteva poezii dedicate lor. Până atunci v-am înșirat câteva gânduri "pe marginea" sărbătorii pe care o așteptăm. Post binecuvântat tuturor! Mânca-v-ar Raiul pe toți! Părintele Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)
