PĂCAT, POCĂINȚĂ, SPOVEDANIE

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

partea 1

Cândva a spus un înțelept: "Când regreți, nu o spui înainte de a o dovedi, ci o dovedești înainte de a o spune". Da, dragii mei, acum că am intrat în perioada pocăinței, mai întâi de toate trebuie să știm ce este pocăința.. Deci.. ce este pocăința?

Ei.. nu-i chiar atât de simplu răspunsul la această întrebare.. De ce? Pentru că sunt fel și fel de suflete de oameni și cred că n-aș greși deloc dacă aș afirma că sunt atâtea feluri de pocăință, câți oameni Îl caută cu sinceritate pe Dumnezeu..

Există pocăința omului care nu-L cunoaște pe Dumnezeu decât din ceea ce a citit despre El. Există pocăința omului care L-a iubit pe Dumnezeu "din toată inima și cu tot cugetul său", apoi a căzut în păcat. Și există pocăință care se apropie mai mult de unul sau de celălalt dintre cele două feluri enumerate mai sus..

Pocăință de om care plânge de frica iadului, pocăință de om care plânge din dorința dobândirii Raiului, pocăința omului care se plânge pe el însuși, pocăința celui care plânge după Dumnezeu.. Pocăință care se exprimă în multe metanii, pocăință care se exprimă în post aspru, pocăință care se exprimă prin plânsul lăuntric al inimii..

În rezumat, pocăința este o stare de mare tristețe a inimii ce și-a cunoscut starea jalnică de îndepărtare de la "fața lui Dumnezeu" (psalmul 50) datorită păcatelor făcute. Starea fiului risipitor care "își vine în fire" și se plânge pe el însuși că a ajuns să mănânce roșcovele porcilor.. Fiul risipitor care plânge după Tatăl său..

Așadar, ca să înțelegem bine noțiunea de pocăință, trebuie să cunoaștem noțiunea de păcat, să cunoaștem consecințele păcatelor, apoi să Îl cunoaștem pe Dumnezeu câtuși de puțin.. Pentru că pocăința este un tip de raportare a omului la Dumnezeu: este vorba despre omul care știe că L-a supărat pe milostivul Dumnezeu.

Dumnezeu să vă binecuvânteze cu marele dar al pocăinței! Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

NU AM REUȘIT..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

 
Nu am reușit, Hristoase,
Să-mi respect cuvântul dat
Că de astăzi înainte
Voi trăi fără păcat,

Ci m-am spovedit cu jale
Și-am avut ce povesti:
Fără de păcat, Iisuse,
N-am trăit măcar o zi!

M-a iertat, săracul preot,
Și m-a dezlegat oftând,
Căci l-am ostenit zicându-i
Tot păcatul meu pe rând,

Eram roșu de rușine,
Dar am spus, nu am tăcut,
N-am ascuns ce-am spus aiurea,
Ce-am gândit și ce-am făcut.

M-a iertat, săracul preot,
Și m-a dezlegat smerit;
Eu la Crucea Ta, Iisuse,
Cugetam atunci mâhnit,

Căci păcatele acelea
Care mi s-au dezlegat
Tu le-ai pironit pe Cruce
Și cu sânge le-ai spălat..

M-am întors tăcut acasă,
Izbăvit fiind de iad,
Și de data asta, Doamne,
Nu-Ți promit să nu mai cad,

Ci-Ți promit că Sfânta Cruce
Eu o voi privi mereu,
Căci murind pe ea, Iisuse,
Ai spălat păcatul meu..

(14 martie 2025)