CUVANT DESPRE TAINA SFINTEI SPOVEDANII SI DESPRE SPOVEDANIA IN GAND (noetica, mintala)

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel) 

Intr-o Biserica Crestin Ortodoxa, la impartasit s-a asazat la rand o doamna, dichisita, rujata, fardata, rimelata, inzorzonata cu bijuterii care sunau mai ceva decat cadelnita la cadit. Cand i-a vine randul sa se impartaseasca, preotul a intreabat-o: "Dumneavoastra v-ati spovedit? Ati primit binecuvantarea parintelui duhovnic sa va impartasiti?" 

Iar doamna i-a raspuns asa: 

"Nu m-am spovedit, fiindca nici nu am nevoie. Eu ma spovedesc direct lui Dumnezeu, spunand in mintea mea, Doamne, iarta-ma!, de cate ori pacatuiesc". 

Atunci, preotul i-a spus: "Doamna, ceea ce faceti dumneavoastra este bine, este o spovedanie noetica (adica mintala), care face ca Dumnezeu sa va mai rabde. Pacatele insa, le iarta Iisus Hristos, prin preot, in Duhul Sfant, 

DOAR IN TAINA SFINTEI SPOVEDANII.

Oare, cand v-ati cununat religios cu sotul, v-ati luat de mana, ati spus in gand: "Doamne, Dumnezeule cununa-ne!", si ati fost cununati religios? 

           Oare, la 40 de zile de la nasterea copilului ati spus in gand: "Doamne, Dumnezeule, boteaza-ne copilul!", si gata, a fost botezat? Nuuuu, n-ati facut asa, ci ati mers in Sfanta Biserica Ortodoxa unde s-au savarsit cele doua Sfinte Taine, a Cununiei si a Botezului. 

Asemenea este si cu Taina Sfintei Spovedanii. Si acum, pentru ca Sfanta Impartasanie nu este pentru "Sfinti" (dansa spunea ca are pacatele iertate, fiindca si le-a spus in gand), deocamdata, va rog frumos sa luati dumneavoastra doar Anafura, fiindca aceasta este pentru "Sfinti".

                               Slava lui Dumnezeu pentru toate. Amin si Aliluia!
                                                                                                                              Preot Ioan.

A FOST ODATĂ PE PĂMÂNT..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)




de Preot Sorin Croitoru

A fost odată pe pământ
Un Om trimis de Tatăl Sfânt
Să Se jertfească pentru noi,
Să moară, înviind apoi.

Strămoșul nostru, primul om,
Mâncase fructul dintr-un pom.
Păcatul a intrat în el
Și nu ieșea în nici un fel..

Pierzând Adam pe Duhul Sfânt,
Din Rai ajunse pe pământ,
Fiind de Tatăl blestemat
Pentru căderea în păcat.

Blestemul l-am primit și noi,
Urmașii săi născuți apoi,
Întregul neam fiind proscris,
Iar Raiul fuse interzis..

Dar pentru neamul omenesc
Avea un plan dumnezeiesc
Cerescul Tată iubitor
De oameni și de soarta lor:

El Îl trimise pe pământ
Pe Însuși Fiul Său Cel Sfânt
În firea noastră îmbrăcat,
Ca să ne spele de păcat..

Da, Dumnezeu Cel infinit
Veni în chip de om smerit
Și Se născu în grajd de boi
Din mila Tatălui de noi!

De mic a fost un Prunc model,
Crescând, nu a mai fost ca El
Bărbat atât de-ascultător
Și de porunci împlinitor..

El lumii propovăduia
Și veșnicia o vestea,
Apoi pe Cruce grea L-au pus
Și-așa ne-a mântuit Iisus!

A fost odată pe pământ
Un Om atât de bun, de sfânt,
Trimis de Tatăl pentru noi
Să moară, înviind apoi..
amin