MIHAI EMINESCU, CRESTIN ORTODOX

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

    Bucuria mea, despre Sfanta Biserica Crestin Ortodoxa si neamul romanesc spune asa: "Cine o combate pe ea si ritualurile ei, poate fi cosmopolit, socialist, nihilist, relublican, universal si orice i-o veni in minte, dar, numai roman nu este". Cat de frumos a vorbit Mircea Eliade despre opera lui Eminescu: "Daca poporul roman dispare de pe fata pamantului si ramane c o carte a lui Eminescu, lumea va sti cine au fost romanii". Mihai Eminescu, pe langa  poeziile minunate, ne-a lasat si cuvinte pline de intelepciune. El zice asa: "Scoala va fi scoala, cand omul va fi om si statul va fi stat". De la el ne-au ramas aceste cuvinte: "Timpul ia timp si timpul ia tot!" Tot el zice: "Egalitatea nu exista decat in matematica." Si mai spunea ca "Oamenii se impart in doua categorii: Unii care cauta si nu gasesc, altii gasesc si nu sunt multumiti". 

Sarac este cel care se simte sarac, caruia ii trebuie neaparat mai mult decat are". "Am inteles ca un om poate avea totul, neavand nimic si nimic, avand totul". "Stejarul creste numai unde este pamantul bun, buruienile cresc pretutindeni". "Mita este in stare sa patrunda orisiunde in tara aceasta. Pentru mita, capetele cele mai de sus ale administratiei vand sangele si averea unei generatii". "Cel mai mare pacat al oamenilor este frica, spaima de a privi in fata si a recunoaste adevarul. El este crud, acest adevar, dar numai el foloseste". 

    ROATA SE INTOARCE LA FEL PENTRU TOATA LUMEA. RAUTATEA, se intoarce mereu la cel care a trimis-o, IUBIREA, la cel care a daruit-o, INVIDIA la cel care o simte.

   🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze bucuria mea in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau. Amin si Aliluia!

                                                                                                                                 Preot Ioan 🔔.

ÎNCEPUTUL POSTULUI SFINŢILOR APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL- VREMEA POCĂINŢEI

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

       

             Maine să păşim pe calea pocăinţei, având călăuzitori spre Hristos pe Apostolii cei iubiţi ai Mântuitorului. Să tăiem spinii patimilor din grădina inimii şi întru răbdare să rodim faptele cele bune. Să ne luminăm mintea cu gânduri smerite şi să iubim mai mult osteneala cea aducătoare de roade duhovniceşti. Să ne depărtăm de pricinile păcatelor şi, aducând Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel mireasma rugăciunii curate: Ca cei ce staţi înaintea scaunului lui Hristos cu bucurie şi îmblânziţi mânia cea sfântă a Dreptului Judecător, rugaţi-vă să ne fie nouă Milostiv în ceasul judecăţii, acoperind cu lumina rugăciunilor voastre întunericul păcatelor noastre.
Iată ! Intrat-am pe uşa postului şi lumina pocăinţei caută să lumineze ochii inimii noastre. Dezbrăcaţi-vă de haina patimilor, ne grăieşte, şi dintru întuneric veniţi la lumină. Iată, eu pocăinţa mă îmbrac în porfira luminii şi sub acoperământul meu sufletul află iarăşi odihna bucuriei împărtăşirii cu darurile Duhului. Cei covârşiţi de întristare pentru necazurile acestei vieţi vremelnice, prefaceţi durerea voastră într-o întristare care veseleşte chipul sufletului, mutându-vă privirea inimii de la adâncul deznădejdii la adâncul cel nemărginit al pocăinţei. Cei ce din împietrirea inimii voastre aţi căzut între tâlharii gândurilor rele, primiţi vinul umilinţei şi untdelemnul iubirii peste rănile sufletului. Cei ce v-aţi îmbrăcat mintea în haina cugetelor lumeşti, alergaţi pe cărarea postului şi veţi afla Izvorul luminii. Cei însetaţi de Apa Cea veşnică să alerge degrab, ca să ia de grijile lumeşti izbăvire. Acum este vreme de pocăinţă şi braţele acestei – postul şi rugăciunea- ne trag pe toţi în cămara umilinţei. Hristos glăsuieşte în cămara inimii : ,, Întoarceţi-vă ochii inimilor spre mine cu lacrimi de pocăinţă şi măcar că până acum aţi rătăcit în căile lumii, Eu vă voi primi pe voi şi nu-mi voi mai aduce aminte de păcatele voastre. Cu îndelungă răbdare aştept să râvniţi şi voi a vă curăţi sufletele de noroiul patimilor şi să iubiţi a merge în căile poruncilor Mele. Iată din multa Mea milostivire v-am adus şi la porţile acestui nou post şi pentru rugăciunile Sfinţilor Mei nu am ridicat asupra voastră sabia mâniei Mele. V-am dăruit încă un an în cununa vieţii, ca să intraţi pe porţile pocăinţei. Iată acum aştept să găsesc la voi roadele cele bineplăcute Mie. Deschideţi urechile inimii şi cunoaşte-Ţi că Eu Însumi sunt Cel Care aştept îndreptarea voastră. Plecaţi-vă gândul umilit al inimii şi voi preface durerea sufletului vostru în bucurie lucrătoare de fapte bune. Întoarceţi-vă către Mine din toată inima, lepădând orice gând viclean, şi Eu vă voi face părtaşi bucuriei de la masa Sfinţilor.”

Cu rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi ale Apostolilor Tăi, Hristoase Dumnezeule, învredniceşte-ne şi pe noi a lucra cu osârdie pământul inimii, pe care stropindu-l cu roua rugăciunilor Sfinţilor Tăi, să îţi aducem Ţie roadele cele mântuitoare ale pocăinţei.