CRESTINUL ORTODOX TREBUIE SA FIE UN OM AL PACII

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Bucuria mea, asa scrie in Sfanta Scriptura: “Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5:9). 

Prin Sfantul Apostol Pavel, Duhul Sfant ne graieste asa: “Daca se poate, pe cat sta in puterea voastra, traiti in buna pace cu toti oamenii” (Romani 12:18). Iar, Iisus Hristos, care este Imparatul Pacii, atunci cand a intrat in casa, la cei 11 Apostoli (Iuda se spanzurase), i-a salutat cu binecuvantarea: “Pace voua!” (Ioan 20:21). 

Asadar, fiecare crestin ortodox trebuie sa fie “UN OM AL PACII", adica, sa fie in pace cu Dumnezeu, cu cei din jurul sau si cu constiinta sa. Sfantul Serafim de Sarov spune asa: “Cu orice pret, noi trebuie sa incercam a pastra pacea sufletului si sa nu ne tulburam la jignirile venite de la altii. Nimic nu este mai pretios decat pacea intru Hristos Domnul". Iar Sfantul Antonie cel Mare zice tare frumos: "In aceasta lume este o inselare sa crezi ca se poate sluji la doi stapani, adica, sa incerci sa slujesti in paralel lui Dumnezeu si Mamonei (diavolului), pentru ca slujirea Mamonei, duce la sfasieri launtrice, la ruperea sufletului de catre draci”. 

Mamona este si dracul lacomiei de bani si despre acesta Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Esti bogat? Foarte bine! Esti zgarcit? Foarte rau! Nu bogatii vor fi osanditi, ci aceia care slujesc bogatiei”. 

Iar daca vin ispite, incercari, necazuri, boli... “Dati multumire pentru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus, pentru voi” (1 Tesaloniceni 5:18). 

CINE ARE MINTE, SA IA AMINTE LA ACESTE SFINTE CUVINTE!
Preot Ioan 🛎.

Calea lui Dumnezeu

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Calea lui Dumnezeu este să te sileşti în toate. Să urmăm cuvântul

lui Dumnezeu întotdeauna şi întru toate, având grijă să mărturisim

credinţa prin viaţă (Stareţ Serafim Romanţev). Trebuie să ţinem calea de

mijloc, ca să nu cădem nici în bucurie fără margini, nici într-o întristare

fără măsură. Extremele i-au condus pe mulţi la un sfârşit rău şi chiar la

sinucidere.

1. Consideră fiecare zi drept ultima şi petrece-o în frică de

Dumnezeu şi frângere de inimă. Limitează deşertăciunea, evită

lenea. Aminteşte-ţi de Dumnezeu şi strigă către El cu pocăinţă.

2. Nu judeca şi nu osândi pe nimeni, astfel pe tine însuţi te vei

osândi. Nu examina gândurile, faptele, bârfele şi certurile străine.

Treci peste aceasta, căci prin ele vrăjmaşul se străduieşte să te

risipească şi să te distragă de la rugăciune.

3. Cunoaşte-L pe Dumnezeu, împlineşte poruncile Lui, ascultă-l

pe părintele duhovnic. De la cei din jur primeşte în suflet doar cele

bune, conforme cu poruncile lui Dumnezeu.

Credinţa noastră este adusă din Cer, de aceea nu vă supuneţi

împrejurărilor veacului acestuia. Adevaratul creştin ortodox nu se

teme de moartea pământească, ci de cea veşnică. Cel mai rău este să te

temi de ceva din lumea aceasta mai mult decât de Dumnezeu şi din

această pricină să păcătuieşti.

Gândeşte-te totdeauna şi spuneţi că nu vei mai rămâne în această

lume mai mult de o zi şi atunci nu vei mai păcătui. Zi şi noapte

tânguieşte-te pentru păcatele tale.

                                         Nu te întrista

Nu te întrista, lasă-te în voia lui Dumnezeu, El nu-l va părăsi pe

cel ce nădăjduieşte în El. Cele mai înfricoşătoare furtuni îi vor fi spre

mare folos robului credincios al lui Hristos. Fie ca aceste furtuni să-ţi

slujească drept învăţătură pregătiroare, experimentată spre suportarea

unor furtuni şi mai periculoase şi înfricoşătoare! Iar aceste furtuni vor

urma negreşit, pentru că astfel a stabilit Preaînţeleapta Pronie (pronie=

purtare de grijă) a lui Dumnezeu, ca prin multe necazuri să intrăm în

Împărăţia cerului. Crucea este purtătoare de moarte pentru acela care nu

a trasformat-o în Crucea lui Hristos, care de pe crucea sa cârteşte şi

huleşte împotriva Proniei Dumnezeieşti, care se dedă deznădejdii şi

disperării. Unii ca aceştia se pogoară de pe crucile lor doar pentru a

coborâ sufletele în mormântul veşnic, în temniţa iadului...

Bea cu bărbăţie paharul amar al încercărilor la serviciu şi printre

rude, aşa cum ţi-l dă Tatăl Cel Atotbun şi Preaînţelept. Gândeşte-te: nu ţi

l-a pregătit fariseul, nici Caiafa, nici Iuda, nu Pilat şi ostaşii lui îţi

dau acest pahar. OARE NU VOI PRIMI PAHARUL PE CARE

TATĂL MI-L VA DA?

                                    Ajutorul lui Dumnezeu

      ® Nimic nu vine gratuit. Ajutorul lui Dumnezeu întotdeauna este

gata şi întotdeauna este aproape, însă este împărţit numai celor car-l

caută şi se trudesc şi mai ales lor... şi încep cu toată inima să strige:

Doamne, ajută-mă! Dar, cât timp rămâne o nădejde cât de mică în

propriile mijloace, Domnul nu Se amestecă, spunând parcă: „Aştepţi să

dobândeşti singur! Păi, aşteaptă... Însă, oricât vei aştepta, nimic nu vei

dobândi, fiindcă v-am spus: Fără Mine, nimic nu puteţi face“ (Ioan

15:5). Conştiinţa neputinţei este adevărata pregătire pentru primirea

ajutorului lui Dumnezeu.