”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”
(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)
( versuri: Eliana Popa)
Curg păcatele-n cascadă, pe pământ e urâciune
Dumnezeu trimite semne...lumea zace-n spurcăciune
Unii râd...nu iau aminte, cei ce sunt plămada humii
Nici la semnele din ceruri, ce vestesc sfârsitul lumii !
Chiar istoria ne spune, si Părintii Sfinti cuvântă
Despre semnele trimise când pierea Cetatea Sfântă
Când Ierusalimul tot...ajunsese cuib de hiene
Dumnezeu în marea-i milă, le-a trimis mai multe semne
Mai întâi o stea se-aprinde in a cerului coroană
Ce-a luat chipul unei săbii...era SABIA ROMANĂ !
Si fugind înfricosati au căzut la rugăciune ,
Apoi s-au întors cu totii la păcat si urâciune !
Timp de-un an văzut-au semnul străjuind pe bolta noptii
Ce le prevestea pieirea si târcoala rece-a mortii,
Dar zadarnic! .Râd si joacă ...(si noi azi ca si aceia) ,
Se obisnuiesc să-l vadă, ca fierarul cu scânteia !
Un alt semn li se arată, chiar în Templul Domnului
Când trăgeau cu toti juninca, jertfă pe Altarul Lui,
A născut un MIEL,aceasta...a născut între leviti,
Dar zadarnic...că la suflet au rămas tot împietriti!
Si în altă zi Stăpânul, pentru ca ei toti să vadă
Le mai dă încă un semn...să-i intoarca, să nu-i piardă:
Căci în prima zi de mai, când dă astru-n asfintit
Multă oaste se arată sus pe cer, către zenit !
Si păreau că sunt în luptă...ceru-i rosu sângeros
Dar degeaba, căci poporul, iar a înteles pe dos !
Au gândit că alte neamuri...care zac în întuneric
Vor fi de ei înrobite..ajutati de Cel Puternic !
Au urmat si alte semne, mai grozave si mai rele
Însă nu-mi ajunge timpul ca să pot vorbi de ele
Sapte semne au fost trimise si n-au vrut să ia aminte
Până n-a căzut cetatea si-au pierit de morti cumplite !
Au trecut de-atunci milenii peste-ntreaga omenire
Câti am învătat din semne ca să ne venim in fire ?
Câti au înteles căderea celor ce au scris istorii
Si s-au prăbusit din tronuri , din mărire si din glorii ?
Să luăm cu toti aminte... Dumnezeu încă ne rabdă,
Ne trimite si azi semne, înainte să ne piardă
Sfintii toti se roagă-n ceruri mijlocind la Tronul Sfânt
Si Măicuta lui Iisus ne priveste lăcrimând !
Pentru ruga ei cea sfântă, Dumnezeu ne mai dă zile
Asteptând să ne întoarcem si să ne venim in fire !
Dar nu lua în râs proorocii...fă-ti în cer comori din fapte
Timpu-i scurt si sita cerne...iar neghina se va arde !
( versuri: Eliana Popa)
Curg păcatele-n cascadă, pe pământ e urâciune
Dumnezeu trimite semne...lumea zace-n spurcăciune
Unii râd...nu iau aminte, cei ce sunt plămada humii
Nici la semnele din ceruri, ce vestesc sfârsitul lumii !
Chiar istoria ne spune, si Părintii Sfinti cuvântă
Despre semnele trimise când pierea Cetatea Sfântă
Când Ierusalimul tot...ajunsese cuib de hiene
Dumnezeu în marea-i milă, le-a trimis mai multe semne
Mai întâi o stea se-aprinde in a cerului coroană
Ce-a luat chipul unei săbii...era SABIA ROMANĂ !
Si fugind înfricosati au căzut la rugăciune ,
Apoi s-au întors cu totii la păcat si urâciune !
Timp de-un an văzut-au semnul străjuind pe bolta noptii
Ce le prevestea pieirea si târcoala rece-a mortii,
Dar zadarnic! .Râd si joacă ...(si noi azi ca si aceia) ,
Se obisnuiesc să-l vadă, ca fierarul cu scânteia !
Un alt semn li se arată, chiar în Templul Domnului
Când trăgeau cu toti juninca, jertfă pe Altarul Lui,
A născut un MIEL,aceasta...a născut între leviti,
Dar zadarnic...că la suflet au rămas tot împietriti!
Si în altă zi Stăpânul, pentru ca ei toti să vadă
Le mai dă încă un semn...să-i intoarca, să nu-i piardă:
Căci în prima zi de mai, când dă astru-n asfintit
Multă oaste se arată sus pe cer, către zenit !
Si păreau că sunt în luptă...ceru-i rosu sângeros
Dar degeaba, căci poporul, iar a înteles pe dos !
Au gândit că alte neamuri...care zac în întuneric
Vor fi de ei înrobite..ajutati de Cel Puternic !
Au urmat si alte semne, mai grozave si mai rele
Însă nu-mi ajunge timpul ca să pot vorbi de ele
Sapte semne au fost trimise si n-au vrut să ia aminte
Până n-a căzut cetatea si-au pierit de morti cumplite !
Au trecut de-atunci milenii peste-ntreaga omenire
Câti am învătat din semne ca să ne venim in fire ?
Câti au înteles căderea celor ce au scris istorii
Si s-au prăbusit din tronuri , din mărire si din glorii ?
Să luăm cu toti aminte... Dumnezeu încă ne rabdă,
Ne trimite si azi semne, înainte să ne piardă
Sfintii toti se roagă-n ceruri mijlocind la Tronul Sfânt
Si Măicuta lui Iisus ne priveste lăcrimând !
Pentru ruga ei cea sfântă, Dumnezeu ne mai dă zile
Asteptând să ne întoarcem si să ne venim in fire !
Dar nu lua în râs proorocii...fă-ti în cer comori din fapte
Timpu-i scurt si sita cerne...iar neghina se va arde !
