POSTUL SFINŢILOR APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL- VREMEA POCĂINŢEI

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel).                 

                Astăzi să păşim pe calea pocăinţei, având călăuzitori spre Hristos pe Apostolii cei iubiţi ai Mântuitorului. Să tăiem spinii patimilor din grădina inimii şi întru răbdare să rodim faptele cele bune. Să ne luminăm mintea cu gânduri smerite şi să iubim mai mult osteneala cea aducătoare de roade duhovniceşti. Să ne depărtăm de pricinile păcatelor şi, aducând Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel mireasma rugăciunii curate: Ca cei ce staţi înaintea scaunului lui Hristos cu bucurie şi îmblânziţi mânia cea sfântă a Dreptului Judecător, rugaţi-vă să ne fie nouă Milostiv în ceasul judecăţii, acoperind cu lumina rugăciunilor voastre întunericul păcatelor noastre.
Iată ! Intrat-am pe uşa postului şi lumina pocăinţei caută să lumineze ochii inimii noastre. Dezbrăcaţi-vă de haina patimilor, ne grăieşte, şi dintru întuneric veniţi la lumină. Iată, eu pocăinţa mă îmbrac în porfira luminii şi sub acoperământul meu sufletul află iarăşi odihna bucuriei împărtăşirii cu darurile Duhului. Cei covârşiţi de întristare pentru necazurile acestei vieţi vremelnice, prefaceţi durerea voastră într-o întristare care veseleşte chipul sufletului, mutându-vă privirea inimii de la adâncul deznădejdii la adâncul cel nemărginit al pocăinţei. Cei ce din împietrirea inimii voastre aţi căzut între tâlharii gândurilor rele, primiţi vinul umilinţei şi untdelemnul iubirii peste rănile sufletului. Cei ce v-aţi îmbrăcat mintea în haina cugetelor lumeşti, alergaţi pe cărarea postului şi veţi afla Izvorul luminii. Cei însetaţi de Apa Cea veşnică să alerge degrab, ca să ia de grijile lumeşti izbăvire. Acum este vreme de pocăinţă şi braţele acestei – postul şi rugăciunea- ne trag pe toţi în cămara umilinţei. Hristos glăsuieşte în cămara inimii : ,, Întoarceţi-vă ochii inimilor spre mine cu lacrimi de pocăinţă şi măcar că până acum aţi rătăcit în căile lumii, Eu vă voi primi pe voi şi nu-mi voi mai aduce aminte de păcatele voastre. Cu îndelungă răbdare aştept să râvniţi şi voi a vă curăţi sufletele de noroiul patimilor şi să iubiţi a merge în căile poruncilor Mele. Iată din multa Mea milostivire v-am adus şi la porţile acestui nou post şi pentru rugăciunile Sfinţilor Mei nu am ridicat asupra voastră sabia mâniei Mele. V-am dăruit încă un an în cununa vieţii, ca să intraţi pe porţile pocăinţei. Iată acum aştept să găsesc la voi roadele cele bineplăcute Mie. Deschideţi urechile inimii şi cunoaşte-Ţi că Eu Însumi sunt Cel Care aştept îndreptarea voastră. Plecaţi-vă gândul umilit al inimii şi voi preface durerea sufletului vostru în bucurie lucrătoare de fapte bune. Întoarceţi-vă către Mine din toată inima, lepădând orice gând viclean, şi Eu vă voi face părtaşi bucuriei de la masa Sfinţilor.”
                   Cu rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi ale Apostolilor Tăi, Hristoase Dumnezeule, învredniceşte-ne şi pe noi a lucra cu osârdie pământul inimii, pe care stropindu-l cu roua rugăciunilor Sfinţilor Tăi, să îţi aducem Ţie roadele cele mântuitoare ale pocăinţei. 

SĂ-I IUBIM PE SFINȚI!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Trebuie să-i iubim pe cei care L-au iubit pe Dumnezeu atât de mult.. Protestanții spun: "De ce să cinstim pe cei care au fost oameni ca și noi"? Dar sfinții nu au fost oameni ca și noi. Ei au fost oameni care au făcut din Dumnezeu scopul vieții lor!
Ascultați-l pe Pavel care zice: "Pentru mine viața înseamnă Hristos"! Oare câți dintre noi putem să spunem ca el?
Priviți-l pe Petru cum se aruncă în marea învolburată, mai înainte de Răstignire și în cea liniștită, după Înviere, ca să ajungă la Hristos! Câți dintre noi fug după Domnul?..
Priviți-i pe Ioan, apostolul iubit și pe Maria, sora lui Lazăr: unul se cuibărește la pieptul lui Hristos, cealaltă la picioarele Lui: pentru amândoi, Hristos era fericirea vieților lor! Oare așa este și pentru noi?..
Priviți Mucenicii care mor în chinuri pentru Hristos! Noi nu renunțăm nici măcar la somnul de duminică dimineață pentru El!
Priviți Cuvioșii, care trăiesc în chinurile ascezei pentru Domnul..
Noi nu rezistăm să stăm cu El nici măcar două ore, la Sfânta Liturghie!
Au fost sfinții oameni ca noi? Da, la început erau ca noi: cu greșeli, cu patimi, cu fel și fel de căderi.. Dar L-au cunoscut pe Domnul și din dragoste pentru El au renunțat la tot ce nu Îi place Lui! Astfel încât Sfântul apostol Pavel se întreba: "Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos"? Nimeni și nimic!
Da, au fost sfinții oameni ca noi la început.. Dar curățindu-se de patimi unii cu sânge, alții cu oftaturi, cu gemete și cu sudoare, a coborât Duhul Sfânt peste ei și i-a transformat definitiv.. I-a sfințit! Astăzi vedem trupuri de sfinți frumos uscate, frumos înmiresmate, așteptând în racle trâmbița Arhanghelului ca să le ridice la Înviere.. Sfințenie pe care o atingem cu mâna..
Ăsta-i destinul creștinului: de A DEVENI SFÂNT, pentru că asta-i porunca Domnului nostru Cel milostiv: "Fiți sfinți, precum Tatăl vostru Cel ceresc Sfânt este"! Unii au reușit să împlinească porunca, iar noi îi fericim, îi cinstim și ne rugăm lor: SFINȚILOR AI LUI DUMNEZEU, RUGAȚI-VĂ PENTRU NOI! Amin
Domnul să vă sfințească prin Duhul Său Cel Sfânt!
Preotul Sorin Croitoru din Mantova (Italia)