Se afișează postările cu eticheta Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Afișați toate postările

duminică, 23 iunie 2024

P O S T U L ...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



http://biserica-casaluidumnezeu.blogspot.ro/

,,Unde nu lucreaza postul,
Nu-i sporire in credinta,
Nu-i smerenie curata,
Si nici duh de umilinta!

Unde postul nu ajunge,
Nici lumina nu sporeste,
Nici iubirea nu se-aprinde
Si nici ravna nu mai creste!

Unde nu-i primit cu pace,
Cu nadejde si credinta,
Postul nu aduce roade,
Si nici ganduri de cainta!

Postul care nu rodeste,
Nu-i din inima primit,
E-o povara dusa-n sila
De un suflet razvratit!

Daca n-aduce lumina,
Nici rabdare, nici iubire,
Postul nostru-i din mandrie,
Si ne duce-n ratacire!

Daca lumea si mandria,
Sufletul ni l-au supus,
E semn sigur ca-n launtru,
Postul nostru n-a ajuns!

Insa cand in noi patrunde,
Aripi, sufletul primeste,
Si privindu-se-ntru sine,
Inima se curateste!

Treaza, vie si smerita,
Vrea comori duhovnicesti,
Cand prin post si rugaciune,
Simte slavile ceresti!

Si sporind prin ravna Sfanta,
Mintea-n post si rugaciune,
Vine-n inima si naste,
Rodul Sfant si fapte bune!

Postul este arma Sfanta,
Ce curata si sporeste,
Postul este scoala-nalta,
Postu-nvie si sfinteste!

Postul vindeca de patimi,
Si durerile trupesti,
Postul inalta rugaciunea,
In tariile ceresti.

Postul curateste mintea,
O educa si-o-ntareste,
Iar vederea dinlauntru,
Tot mai mult o adanceste!

Postu-n pace si-n iubire,
Este arma de temut,
Foc ce arde si renaste,
Scara, sabie si scut!”.

Bucuria mea, porunca lui Dumnezeu este clară: “Iertati si vi se va ierta” (Luca 6:37). Asadar, trebuie sa postim, dar dacă nu cerem iertare si nu iertăm, inseamnă multă mandrie si atunci, in zadar asteptăm Sfintele Pasti. Nu toti crestinii ortodocsi pot spune din tot sufletul: TE ROG, IARTĂ-MĂ! Fiecare om pe care il iertam, vindeca o parte din noi.      

                                                                                                  Amin si Aliluia!

duminică, 18 iunie 2023

Postul

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



      Rostul postului: Cele 4 mari posturi din an constituie fără nici o discuţie, cea mai bună perioadă a anului pentru pocăinţă şi mărturisire, cercetare a cugetului şi curăţire pentru primirea Sf. Taine. Că aşa stau lucrurile o confirmă şi Tradiţia Bisericii, şi faptul că în acele perioade, există posturile de obşte, adică toată Biserica posteşte, „de la vlădică până la opincă”, cler şi credincioşi. Aceasta e regula, cu excepţiile de rigoare. Lăsăm la o parte cât reprezintă procentul acestor excepţii, deşi per ansamblu s-ar putea, pe bună dreptate obiecta, că, statistic vorbind, peste 80% din credincioşii ortodocşi nominali, nu respectă cum se cuvine rânduielile posturilor. Postul este o lege dumnezeiască şi este legat de pocăinţa, el este o rânduială sfântă care asigură stăpânirea duhului asupra patimilor trupești.
Postul este o jertfă liber consimţită, de credincios pentru progresul său duhovnicesc; este o negare de bună voie a tot ceea ce înrobește sufletul; el este mijloc de supunere, întărire a voinţei, este cea mai mare contribuţie a omului pe calea sfinţirii lui. De asemenea, este un mijloc de binefacere socială. El are o importanţă deosebită în anul liturgic, pentru pregătirea sărbătorilor. Se înţelege, însă, de la sine că postul, ca abţinere de la mâncare, băutură şi pofte trupești, nu este singurul mijloc de desăvârșire şi cea mai importantă datorie creștinească. Postul trupesc trebuie dublat negreșit de cel sufletesc, de rugăciune, de milostenie şi de orice faptă de caritate. Numai așa el este un post deplin. Din acest punct de vedere, putem spune că postul are o importanţă socială, constituind un mijloc şi o forţă de progres, de întrajutorare. Sub această formă el este strâns legat de o altă virtute şi anume de cumpătare, care cere omului să folosească din bunurile pe care Dumnezeu i le dă, numai atât cât îi trebuie. Prin întrebuinţarea raţională şi echilibrată a bunurilor materiale, prin renunţarea de bună voie la consumarea îndreptăţită a lor, creștinul poate oferi şi celui care nu are posibilitatea de întreţinere şi de existenţă. Sf. Părinţi despre post: “Hrana trebuie dată trupului nu pentru satisfacerea plăcerii, ci spre satisfacerea slăbiciunii, caci cei care se împărtășesc din mâncări din alte pricini, se vor osândi ca cei care s-au dedat desfătării”. “Când cineva îţi va zice: “Eu am ţinut tot postul”, răspunde-i: “Eu aveam un dușman şi m-am împăcat cu el” . (Sf. Ioan Gura de Aur) „Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte. Cum? De vedeţi vreun sărac, aveţi milă de el; un duşman, împăcaţi-vă cu el; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiaţi; o femeie frumoasă, întoarceţi capul. Nu numai gura şi stomacul vostru să postească, ci şi ochiul şi urechile, şi picioarele, şi mâinile voastre, şi toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească rămânând curate şi de hrăpire şi de lăcomie. Picioarele, nealergând la privelişti urâte şi în calea păcătoşilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumuseţile străine… Gura trebuie să postească de sudalme şi de alte vorbiri ruşinoase”. (Sf. Ioan Gura de Aur) „Şi pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: Osebiţi-mi pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat” (Faptele Apostolilor 13, 2). „Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră” (Faptele Apostolilor 14, 23).

https://sfantulnectarie-babylenuta.blogspot.com/search/label/SFINTII%20APOSTOLI%20PETRU%20SI%20PAVEL


duminică, 21 iunie 2020

De ce Sfintii Petru si Pavel sunt sarbatoriti impreuna?

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


De ce Sfintii Petru si Pavel sunt sarbatoriti impreuna? Pentru ca ei sunt stalpi cei neclintiti ai Bisericii lui Hristos. Fiecare apostol a avut meritul lui, a primit apostolia ca pe o sarcina, fiindca Iisus Hristos le-a spus de la inceput: intre voi sa nu fie ca intre ceilalti oameni, ranguri inalte, scaune de-a dreapta si de-a stanga, ci cel care vrea sa fie mare intre voi sa le fie tuturor sluga. De aceea, un adevarat preot, un adevarat episcop, un adevarat mitropolit sau patriarh este slujitorul tuturor pentru ca el se considera in slujba credinciosilor, iar nu credinciosii in slujba lui. Aceasta a fost legea pe care a instituit-o Mantuitorul Hristos.
In ordinea omeneasca e altfel. Atunci cand ii propui cuiva un rang important, ii faci promisiuni el asteapta niste avantaje, beneficii: un salariu, indemnizatii, cheltuieli de deplasare; daca e ministru sau parlamentar o leafa mare, un fotoliu confortabil, cinstire din partea oamenilor. Dar cand Mantuitorul Hristos i-a trimis pe apostoli la propovaduire. El nu le-a fagaduit nimic de felul acesta, ci le-a spus: Eu va trimit ca pe niste miei in mijlocul lupilor. O sa va aresteze, o sa va alunge din sinagogi si o sa va ucida cu constiinta falsa ca, omorandu-va pe voi, Ii aduc slava lui Dumnezeu. Asadar ce le-a promis: saracie, intristare, moarte. Si le-a mai poruncit: Mergeti si predicati evanghelia, dar niciunul dintre voi sa nu aiba traista si nici toiag si nici doua haine, nici bani in punga, ci sa mearga sa predice evanghelia si sa convinga prin doua elemente esentiale prin adevarul si puterea invataturii si prin exemplul personal.
Oricare alte criterii sau mijloace de convertire nu sunt dupa voia lui Dumnezeu. De aceea, va previn de la inceput, dragii mei, daca vin la voi apostoli falsi si va spun: mergeti cu noi ca va dam o bursa in strainatate, va dam bani sa va faceti casa etc., pentru ca sa va castige sufletul ca sa-l piarda, acestia nu sunt trimisii lui Iisus Hristos. Domnul le-a poruncit apostolilor sa intre in casa omului si sa manance din ce li se pune inainte, sa nu ceara, sa nu comande, sa nu aiba nici o pretentie, sa le multumeasca si sa plece mai departe in treburile lor.
Sfintii Apostoli Petru si Pavel au avut merite speciale si misiuni speciale. Mai intai, Petru era cel mai in varsta dintre apostoli, dar si cel mai sensibil si uman dintre toti. Era o fire aproape nestatornica, de un temperament impulsiv. Nu gandea prea mult inainte de a spune o vorba si de aceea cand Mantuitorul Hristos ii intreaba pe ucenici: cine spuneti voi ca sunt Eu? Petru, in numele celorlalti Apostoli, ii raspunde: „Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu”. Dar foarte curand dupa aceea, Iisus le prevesteste patimile, ca va fi dat in mainile paganilor si va fi biciuit, va fi batjocorit si omorat, la care Petru temperamental raspunde: asa ceva Doamne sa nu ti se intample. Gandul apostolului ar fi echivalat cu negarea misiunii Domnului cu care venise pe pamant si atunci Mantuitorul il repudiaza scurt: Inapoia Mea satano! Petru este astfel, singurul apostol caruia Mantuitorul i-a adresat un cuvant de o asemenea asprime, pentru ca incerca sa-I bareze drumul catre Cruce. De aceea, si in Gradina Ghetsimani, cand Petru temperamental scoate sabia sa-L apere cu sabia pe Iisus, Iisus ii spune: baga sabia in teaca Petre, ca cel ce scoate sabia de sabie va muri. Eu trebuie sa merg acolo unde e misiunea Mea, pe cruce si prin cruce la Inviere, si prin Inviere la Inaltare, si prin Inaltare sa va aduc si pe voi dupa Mine.
Dar poate ca de aceea Il iubea Iisus, fiindca era foarte uman, foarte nestatornic si era sincer in tot ceea ce facea. L-a dojenit si pentru putina lui credinta. Amintiti-va cand Iisus umbla pe valuri in mijlocul furtunii iar Petru coborand din corabie, incepe sa mearga pe valuri, dar dupa cativa pasi se uita-n jos vede marea infuriata si valurile izbindu-se de picioarele lui si incepe sa se scufunde si striga: Doamne scapa-ma. Iisus ii intinde mana, Il scoate din apa si-l dojeneste bland: putin-credinciosule de ce te-ai indoit?
      Dar marele examen al lui Petru a fost in timpul patimilor lui Iisus asa cum este scris si in Sfintele Evanghelii si cand de frica, de lasitate s-a lepadat de El, jurandu-se ca nu L-a vazut vreodata. Atunci a fost marea cadere a lui Petru din care avea sa se rascumpere dupa Invierea Domnului. De aceea, iubitii mei Biserica il cinsteste pentru ca si Mantuitorul Hristos i-a acordat o atentie deosebita.
Pavel a venit mai tarziu, mult mai tarziu. Daca apostolii ceilalti erau oameni simpli majoritatea pescari, Pavel era un intelectual de mare calitate, de mare echilibru. S-a nascut in Cilicia, Asia Mica unde se vorbea greaca, pe care o cunostea foarte bine si care era limba lui materna. Mai vorbea ebraica, aramaica pe care le invatase la scoala inalta de la vremea aceea a lui Gamaliel, intelectual din tagma fariseilor. Acolo Saul cum se numea el din pruncie, a invatat foarte multa carte, in special dreptul. A ocupat din tinerete un post important, i-am zice astazi procuror de executie.
Pavel era deci evreu in trup, in sange si in suflet, devotat credintei lui iudaice care nu admitea ca un om poate pretinde ca este Fiul lui Dumnezeu. De aceea, de la bun inceput Saul a fost total impotriva crestinilor. Si stim din cartea Faptele Apostolilor cand iudeii l-au ucis cu pietre pe primul arhidiacon Stefan, intaiul martir, el nu a luat piatra sa arunce in el, ci mai rau, pazea hainele celor ce-l ucideau. Pentru ca asa era ritualul, pe cel condamnat sa-l scoata afara din cetate si, acolo, lapidatorii sa-si arunce hainele si sa-l ucida cu pietre. Tanarul Saul le pazea hainele ceea ce inseamna totalul sau acord cu uciderea lui Stefan.
   Apoi a devenit un mare persecutor al crestinilor. Unde-i descoperea ii aresta, ii baga in inchisoare, ii supunea la torturi pana cand crestinii asa putini cum erau atunci au fost nevoiti sa fuga din Ierusalim. Si Saul prin mijloacele lui de investigatie a aflat ca se refugiasera in cetatea Damascului. A luat o autorizatie speciala, o garda de militari si a plecat pe drumul Damascului ca sa-i prinda si sa-i aresteze pe crestinii care se refugiasera acolo. Dar pe drum s-a intamplat marea minune care ramane cruciala in istoria omenirii. Pe drum i s-a aratat o lumina stralucitoare si din lumina un glas: Saule, Saule de ce ma prigonesti? Dar cine esti Tu? Eu sunt Iisus pe care Tu Il prigonesti. Si ce trebuie sa fac? Du-te in Damasc in casa lui Anania si acolo ti se va spune ce trebuie sa faci. Din cauza luminii stralucitoare Saul a ramas orb. A fost condus in cetatea Damascului la acest crestin pe nume Anania care l-a primit in casa lui, l-a hranit ca sa se inzdraveneasca si i-a talcuit Evanghelia si sensul ei. Acolo, in casa lui Anania si prin mainile aceluia, Saul s-a botezat primind numele de Paul sau Pavel cum spunem noi romaneste.
De atunci Pavel a fost cu totul altul. A fost cel mai destoinic si mai hotarat aparator al Evangheliei lui Hristos. Si pentru ca avea o mare influenta asupra paganilor pentru ca se nascuse intr-o tara pagana, nu intre iudei si pentru ca vorbea bine limba greaca era foarte iscusit, era la curent cu cultura greaca veche, cu poetii cu literatura greaca, atunci a fost trimis sa propovaduiasca la pagani. Asa se face ca Pavel a devenit apostolul neamurilor, prin neamuri intelegandu-se pagani. Pe ei i-a convertit, mergand din cetate in cetate infruntand opozitia iudeilor, fiind arestat de mai multe ori, inlantuit, fara sa cedat catusi de putin pentru ca stia porunca de la Iisus ca el trebuie sa sufere si sa moara pentru El. Filosoful nostru crestin Petre Tutea ne-a lasat o vorba: cand zici Mediterana, zici Pavel si cand zici Pavel zici Meditereana. La sfarsitul Bibliei pe care toti o avem in casa sunt niste harti si printre aceste harti sunt si calatoriile misionare ale Sf. Apostol Pavel. Se poate vedea ca din Antiohia, pe malul drept al Marii Mediterane, in toata Italia si Spania gasesti urmele lui. El a umblat peste tot, a intemeiat primele comunitati crestine pe aceste generoase tarmuri ale Marii Mediterane.
Cei doi Apostoli si-au plinit misiunea prin faptul ca se gaseau in Roma, Pavel fusese mai inainte, Petru a ajuns mai pe urma si acolo au murit de moarte martirica in acelasi an 67 d. H, insa in mod diferit. Pavel pentru ca era cetatean roman, a fost omorat prin decapitare, iar Petru a fost condamnat sa fie rastignit, dar el a cerut sa fie rastignit cu capul in jos, pentru ca sa nu fie pe cruce, fiindca nu s-a simtit vrednic sa moara pe Cruce asemenea Invatatorului sau. Si asa au fost ucisi acolo amandoi unde le sunt si mormintele. De aceea, Biserica a hotarat sa-i cinsteasca pe amandoi in aceeasi zi.
Stalpii de neclintit ai Bisericii lui Hristos au fost eroi si pentru altceva. Fiecare avea cate ceva de rascumparat, Petru avea de rascumparat dilemele lui, nestatorniciile lui, lepadarea lui formala de Iisus, iar Pavel avea de rascumparat ratacirea lui si prigoana crestinilor. Pavel spune intr-o epistola: eu de fapt nu sunt vrednic sa ma numesc apostol al lui Hristos, fiindca am prigonit Biserica Lui. Dar el a trebuit sa se rascumpere si s-a rascumparat.
Iata insa ce inseamna principiul rascumpararii in crestinism: ori cat ai fi de pacatos si ori cat de mari ar fi crimele pe care le-ai savarsit candva ele pot fi rascumparate in intregime, nu doar in parte. Este un indemn pentru noi crestinii sa nu ne facem complexe de inferioritate atunci cand am gresit, cand am pacatuit. Pentru toti si pentru fiecare in parte exista o usa de salvare: pocainta si fidelitatea fata de Evanghelia lui Hristos. De aceea, acesti doi sfinti sa ne intareasca si sa va intareasca in credinta si credinciosia fata de Hristos.
IPS Bartolomeu Anania

miercuri, 27 iunie 2018

Sfintii Petru si Pavel ne cheama la imbratisare

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Sfintii Apostoli Petru si Pavel sunt praznuiti pe 29 iunie.
 Din viata acestora aflam ca tot omul este chemat la mantuire. Uneori spunem despre cei cu studii ca nu pot gusta viata dumnezeiasca, pentru ca pun mai mult pret pe mintea lor si mai putin pe lucrarea lui Dumnezeu. Sa parasim aceste ganduri. Sa luam seama la Pavel, persoana foarte cultivata. Alteori, graim ca e greu pentru un om lipsit de studii sa inteleaga tainele lui Dumnezeu. Nici aceste ganduri nu trebuie cultivate. Sa privim la Petru, un simplu pescar.



Exista persoane care spun ca doar monahii sunt foarte aproape de Dumnezeu. Din nou trebuie sa ne curatim mintea si sa avem in vedere ca tot omul se poate uni cu Dumnezeu, atat cel casatorit cat si cel necasatorit. Si Domnul ne lumineaza in acest sens prin Petru care a fost casatorit si prin Pavel, persoana care nu a cunoscut taina cununiei.

Se intampla sa spunem ca anumite persoane nu se vor mantui, pentru ca impartasesc un anumit fel de credinta. Nu sunt ganduri placute Domnului. Poate Dumnezeu ii va chema intr-un mod asemanator celui adresat lui Pavel, iar acestia Ii vor raspunde precum a facut-o el. Pe de alta parte sa nu ne mandrim ca suntem ortodocsi. Nu e de ajuns pentru a ne mantui. Trebuie sa si murim in credinta dreapta, fapte bune si smerenie. Sa nu credem ca daca ne-am nascut ortodocsi suntem feriti de caderi. Sa ne uitam la Petru, care desi I-a urmat lui Hristos de la inceputul propovaduirii Sale, s-a lepadat de El de trei ori. Sa ne fereasca Domnul sa murim in lepadare fata de El. Sa murim in lepadare fata de omul cel vechi, asa cum a facut-o Saul devenind Pavel.

In Imparatia Cerurilor poate ajunge orice om, indiferent de nationalitatea sau religia in care s-a nascut. De aceea Biserica se roaga pentru "pacea a toata lumea". In Biserica, cei ce se dusmanesc, cei ce isi sunt straini pot deveni rude, madulare ale aceluiasi Trup. Sa ne amintim de Pavel care a fost si cetatean roman si a luptat impotriva lui Hristos pana la convertirea sa, si devine frate al lui Petru in dragostea pentru Hristos.

In Biserica nu poti inchide ochii atunci cand vezi ca un madular este bolnav, ca impartaseste o invatatura diferita de cea a Bisericii. Iar acest lucru ne descopera Pavel atunci cand il cearta pe Petru in Antiohia, pentru ca refuza sa stea la masa cu cei de alt neam decat cel iudeu, dar botezati in numele Sfintei Treimi. Asadar, nu putem face compromisuri in materie de credinta, nu avem voie sa acceptam minciuna in locul adevarului.

Faptul ca Petru este rastignit cu capul in jos, iar lui Pavel i se taie capul, arata ca nu toti suntem chemati sa murim in acelasi chip. Unii trec la cele vesnice dupa o grea suferinta, altii lipsiti de suferinte. Important e sa murim in Hristos, nu in afara unirii cu El. In acest sens, cei doi apostoli sunt reprezentati in iconografie tinand intre ei Biserica intemeiata de Hristos.

In Erminiile iconografilor, chipurile Sfintilor Apostoli Petru si Pavel sunt descrise astfel: "Sfantul Petru, batran cu barba rotunda; Sfantul Pavel plesuv, cu barba cenusie".


E minunat ca se pastreaza distinctiile personale. Dar cel mai mult ma misca icoana in care cei doi apostoli stau imbratisati. Sa ne dea Dumnezeu putere sa traim viata lui Hristos ca pe propria noastra viata si astfel, intreaga lume sa fie reprezentata intr-o mare imbratisare.

Adrian Cocosila

sâmbătă, 16 iunie 2018

POSTUL SFINŢILOR APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL- VREMEA POCĂINŢEI

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel).                 


                Astăzi să păşim pe calea pocăinţei, având călăuzitori spre Hristos pe Apostolii cei iubiţi ai Mântuitorului. Să tăiem spinii patimilor din grădina inimii şi întru răbdare să rodim faptele cele bune. Să ne luminăm mintea cu gânduri smerite şi să iubim mai mult osteneala cea aducătoare de roade duhovniceşti. Să ne depărtăm de pricinile păcatelor şi, aducând Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel mireasma rugăciunii curate: Ca cei ce staţi înaintea scaunului lui Hristos cu bucurie şi îmblânziţi mânia cea sfântă a Dreptului Judecător, rugaţi-vă să ne fie nouă Milostiv în ceasul judecăţii, acoperind cu lumina rugăciunilor voastre întunericul păcatelor noastre.
Iată ! Intrat-am pe uşa postului şi lumina pocăinţei caută să lumineze ochii inimii noastre. Dezbrăcaţi-vă de haina patimilor, ne grăieşte, şi dintru întuneric veniţi la lumină. Iată, eu pocăinţa mă îmbrac în porfira luminii şi sub acoperământul meu sufletul află iarăşi odihna bucuriei împărtăşirii cu darurile Duhului. Cei covârşiţi de întristare pentru necazurile acestei vieţi vremelnice, prefaceţi durerea voastră într-o întristare care veseleşte chipul sufletului, mutându-vă privirea inimii de la adâncul deznădejdii la adâncul cel nemărginit al pocăinţei. Cei ce din împietrirea inimii voastre aţi căzut între tâlharii gândurilor rele, primiţi vinul umilinţei şi untdelemnul iubirii peste rănile sufletului. Cei ce v-aţi îmbrăcat mintea în haina cugetelor lumeşti, alergaţi pe cărarea postului şi veţi afla Izvorul luminii. Cei însetaţi de Apa Cea veşnică să alerge degrab, ca să ia de grijile lumeşti izbăvire. Acum este vreme de pocăinţă şi braţele acestei – postul şi rugăciunea- ne trag pe toţi în cămara umilinţei. Hristos glăsuieşte în cămara inimii : ,, Întoarceţi-vă ochii inimilor spre mine cu lacrimi de pocăinţă şi măcar că până acum aţi rătăcit în căile lumii, Eu vă voi primi pe voi şi nu-mi voi mai aduce aminte de păcatele voastre. Cu îndelungă răbdare aştept să râvniţi şi voi a vă curăţi sufletele de noroiul patimilor şi să iubiţi a merge în căile poruncilor Mele. Iată din multa Mea milostivire v-am adus şi la porţile acestui nou post şi pentru rugăciunile Sfinţilor Mei nu am ridicat asupra voastră sabia mâniei Mele. V-am dăruit încă un an în cununa vieţii, ca să intraţi pe porţile pocăinţei. Iată acum aştept să găsesc la voi roadele cele bineplăcute Mie. Deschideţi urechile inimii şi cunoaşte-Ţi că Eu Însumi sunt Cel Care aştept îndreptarea voastră. Plecaţi-vă gândul umilit al inimii şi voi preface durerea sufletului vostru în bucurie lucrătoare de fapte bune. Întoarceţi-vă către Mine din toată inima, lepădând orice gând viclean, şi Eu vă voi face părtaşi bucuriei de la masa Sfinţilor.”
                   Cu rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi ale Apostolilor Tăi, Hristoase Dumnezeule, învredniceşte-ne şi pe noi a lucra cu osârdie pământul inimii, pe care stropindu-l cu roua rugăciunilor Sfinţilor Tăi, să îţi aducem Ţie roadele cele mântuitoare ale pocăinţei. 

duminică, 11 iunie 2017

Postul Sfintilor Petru si Pavel

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


"Dragostea acoperă mulţime de păcate."
Sfântul Apostol Petru






Postul nu este plăcut omului bogat, dar este plăcut celui sărac.
Postul nu este plăcut omului leneş, dar este plăcut celui muncitor.
Postul nu este plăcut oaspeţilor, dar este plăcut drumeţilor.
Postul este lungime de viaţă.
Postul este înviorare a trupului şi înălţare a sufletului spre taine nepătrunse.
Postul este fericire a trupului şi strălucire a
sufletului.
Postul este armonie între trup şi suflet, cu sănătate îndelungată.
Prin post cunoşti pe om. Prin post cunoşti natura.
Prin post dai întâietate celui cu întâietate.
Prin post cunoşti taina lumii, prin post cunoşti pe satana, prin post cunoşti pe Dumnezeu şi pe tine însuţi.
Prin post descătuşezi trupul de lăcomie, de lene, de furt, de minciună, de pizmă, de răutate, de sudalmă, de batjocură, de fumat, de beţie, de indiferentism.
Prin post sufletul se înalţă la slavă, păşind pe culmile cele mai îndrăzneţe faţă de muritori, capabil de fapte mari faţă de tot omul ce este în suferinţă, capabil să înfrunte pe blasfemitorii de om şi de Dumnezeu, capabil să schimbe mersul de la rău spre bine, capabil să facă minuni pe pământ, precum s-a şi făcut întotdeauna şi se fac şi acum de cei ce-l respectă.
Postul nu este o schingiuire a trupului ci o adevărată hrană plină de viaţă.
Postul nu este pentru cei proşti, ci pentru tot omul şi mai ales pentru cel înţelept, că înţeleptul îşi iubeşte viaţa şi ca atare trebuie să iubească postul.
Postul este o scânteie pe pământ şi cine o vede îşi
va aprinde lumânarea la ea, ca prin lumina ei să poată păşi în viaţă şi să treacă din fericire în fericire.
Cine urăşte postul, se urăşte pe sine!
Postul singur nu este de ajuns niciodată, pentru ca omul să poată fi socotit ca stăpân pe sine şi a fi şi pe calea mântuirii. Luat singur, nu poate fi socotit decât ca acel om ce a desprins din funia puternică o fâşie şi a legat dobitocul, socotind a fi de ajuns, iar restul de funie a pus-o în cui. Dar dobitocul a rupt fâşia şi a intrat în grădină, i-a făcut mare stricăciune pe când omul dormea, ca apoi ducându-se în lucernă a mâncat până a crăpat. Dacă ar fi fost legat cu întreaga funie în fâşiile ei nedesprinse, nu s-ar fi întâmplat nici paguba şi nici moartea dobitocului. Astfel este şi trupul ce este legat numai cu postul şi nu cu întregimea faptelor legate de fâşia postului. De fâşia postului ştim că se învecinează şi chiar soră este cu fâşia – milostenia. Cu aceste fâşii, postul şi milostenia se învecinează şi sunt surori chiar cu dreptatea şi adevărul, iar cu acestea se învecinează lumina şi iubirea şi pe deasupra tuturor pe care le îmbrăţişează este dragostea de Dumnezeu cu toate poruncile Evangheliei. Aceste 7 viţe formează pentru creştin cea mai bună frânghie pentru a lega trupul de a nu cădea în vicii, la stricăciune şi moarte, iar sufletul se va putea înălţa pe culmile cele mai înaripate până la lumina cea mai apropiată a
Dumnezeirii.
Cine zice că le face pe toate celelalte şi numai postul nu-l poate face, nu are adevăr în gura sa iar faptele îi sunt murdare. Căci precum o fâşie din funie i se simte lipsa ei, când e luată, iar funia nu-şi mai are tăria şi nici frumuseţea chiar, tot aşa şi cel ce spune astfel de lucru. Căci una pe alta se strigă, una pe alta se cheamă şi auzul celui ce le face nu va putea să rămână surd la strigarea lor şi o va face şi pe ea. Iar, de zice că n-o poate face, nu va face nici pe una şi nici pe alta, şi-n gura lui este minciună. A văzut cineva vreo slugă care să nu facă ceea ce face stăpânul, şi ceea ce-i spune să facă şi dacă nu face să-l mai ţie pe lângă sine? Eu cred că nu! Şi dacă nu? Atunci creştinul, care este o slugă a lui Iisus după fiinţă, credinţă şi nume, de ce face altfel de cum face stăpânul său?
Iisus a postit şi postul l-a împletit cu toate celelalte: mila, adevărul, dreptatea, iubirea, lumina şi dragostea de lege şi de Dumnezeu, cu care a legat pe satan. Creştinul de ce ia numai o fâşie sau două din funie şi cu care crede că este de ajuns pentru a lega răul ce-i voieşte moartea sufletului? Iată că, şi fâşiile se rup şi se pierd, şi calea lui spre mântuire la fel, devenind un sclav al tuturor viciilor, un cuib al satanei unde împărăţeşte nestingherit. Ori se crede creştinul a fi mai presus de Stăpânul lui, Iisus? A găsit el o cale, un mijloc mai bun, de luptat mai uşor şi de învins pe satana? Dacă este aşa, atunci Iisus nu-i mai poate fi stăpân, el e Domn. Astfel de domn au voit mai înainte să fie şi satan, dar satan a căzut, iar creştinul ce crede? Nimeni nu şi-a luat fiinţa de la sine, în afară de Dumnezeu, ci de la altul şi acel altul nu poate fi pentru om, cum şi pentru tot ce este în lume, decât Dumnezeu. Şi atunci cine eşti tu creştine de zici şi faci altfel decât Stăpânul tău?

Sursa  Net

sâmbătă, 18 iunie 2016

BISERICA - CASA LUI DUMNEZEU: Postul Sfintilor Petru si Pavel


Postul Sfintilor Petru si Pavel

DOAMNE AJUTA !
MAI AVEM CATEVA ZILE PANA LA  INCEPUTUL POSTULUI SFINTILOR APOSTOLI PETRU SI PAVEL...un timp dedicat mai mult interiorizarii...SĂ INCEPEM POSTUL...UN POST FOARTE SCURT SI USOR DE DUS TINAND SEAMA CA AVEM FRUCTE SI LEGUME DIN BELSUG...


Se spune ca odata intre doi oameni sa  starnit o ceartă pentru o bucată de pămant . Dumnezeu a dat glas unei cărămizi dintr-un zid care le-a spus...
Am fost rege si am stăpânit lumea timp de sute de ani, apoi am fost cenușe 1000 de ani ,după care un olar m-a luat si m-a prefăcut intr-o ulcică, dupa ce am fost folosită alte sute de ani  ,m-am preschimbat in pulbere ...Un mester m-a luat si m-a prefăcut in caramidă si stau in zidul ăsta de sute de ani...
Pentru ce vă certati pentru o bucata de pămant pe care va trebui sa o părăsiti atăt de  curănd. De foarte multe ori uităm ca viata noastra nu este atăt de lungă pe cat ne-am dori . Alergăm dupa diferite lucruri uitănd ca fericirea vine dinlăuntrul nostru , ca si solutiile la toate problemele  care se ivesc in viata noastră .
Mai multă atentie  la propriul suflet , poate raspunde chiar si unor intrebari strict materiale...
Postul Sfintilor Petru si Pavel face parte din cele 4 posturi mari de peste an , in care trebuie sa ne curătim sufletele , sa ne spovedim si impărtăsim cu scump trupul si săngele lui IISUS HRISTOS.
vă las aici un link să cititi căt de important este acest post , dintre posturile importante de peste an...
 clic pe link !
 http://babylenuta.blogspot.ro/2013/06/doamne-ajuta-dumnezeu-sa-iti-asculte_16.html


Si pentru ca urmează sa merg si eu sa ma impărtăsesc ...imi cer iertare  tuturor ,celor ce mă cunosc ,prietenilor virtuali si nu numai ...daca am gresit cu ceva ,vă rog să mă iertati si cand mai gresesc sa imi atrageti atentia, că nu mă supăr...ca să indrept gresala , caci nu e nimeni fară de păcat ...Dumnezeu să fie alături de noi si Sfinții Petru si Pavel , dragi sufletului meu sa ne ajute tuturor...
Acum să vă povestesc ceva,  eu cred ca acesti sfinți au facut o minune cu mine...
Acum 7 ani cu o zi inainte de lăsarea postului m-am dus la biserica noastră care are hramul Sfintilor si m-am rugat lor si Maicii Domnului să mă ajute să mă las de fumat. Eram o fumătoare inrăită si nu credeam vreodata ca o sa reusesc să scap  de acest viciu.
Dar cu rugăciune se poate orice , la Dumnezeu totul e posibil.
Eu tineam posturi si atunci dar fumam, si multi imi spuneau sa nu mă chinui să tin post pentru că nu e primit si seamănă mai mult cu o cură de slăbire ...Nu puteam sa merg intr-un pelerinaj ca aveam si tigările cu mine...nu puteam sa intru in biserică , ca tigările erau in posetă...de multe ori imi amintesc ca mergeam la Catedrală si le ascundeam ca boschetarii in mărăcini si mergeam mă rugam ,apoi le luam si plecam in drumul meu...
In seara cand s-a lăsat postul am fumat cateva tigări una dupa alta , am ingenunchiat si am facut cateva rugăciuni si 33 de mătănii...cati ani a avut Măntuitorul, citisem eu asta undeva...
Am pus pachetul cu tigări in sertar , si m-am culcat . Noaptea m-am visat fumănd ,si m-am trezit cu o poftă nebună de tigări...Am mers iar la biserică , m-am plimbat ,si cand imi venea poftă de tigară , trăgeam aer curat in piept si spuneam cate o rugăciune , sau un Doamne ajuta-mă !
După doua săptamăni am dat tigările rămase unei prietene care venise la mine si nu avea tigări...vă mărturisesc ca de multe ori am incercat sa  mă las , de multe ori am strivit pachetul de tigări si l-am  aruncat in gradină , dar...la 2-3 noaptea umblam de nebună pe langa bloc sa caut tigările ...eram inrăită , si cum imi place ca orice fac sa fac bine...
Un an de zile tot imi venea poftă de tigară..dar incet , incet tot mai rar...
Numai un fumător care doreste sa se lase de tigări mă intelege , prin ce am trecut .
Au trecut 7 ani si vă spun cu mana pe inimă ca nu am cumpărat niciodată un pachet de tigări nimănui...si nici nu imi amintesc de tigara doar dacă văd pe cineva fumănd...
De atunci cand imi aduc aminte , multumesc Sfintilor că eu cred ca am avut ajutorul lor , ca altfel nu reuseam ...

sursa
BISERICA - CASA LUI DUMNEZEU: Postul Sfintilor Petru si Pavel:

Arhivă blog

BLOGURILE MELE LE GASITI AICI !

Postări populare

INTRĂ SI AICI :

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!