”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)
Suflet necajit vine catre Tine,
Stapane Sfinte, si cu lacrimi vorbeste cu Tine, pentru pierzatorul vrajmas,
si cu
toata smerenia cade rugandu-se Tie pentru potrivnicul care il necajeste pe el.
Deci de vreme ce cu nerusinare
vine catre Tine, auzi-l pe el degrab; si fiindca a alergat cu dorire catre Tine, cu osardie cerceteaza-l pe dansul.
De il vei trece cu vederea pe el cand se necajit, a pierit; de vei zabovi a-l auzi pe el, fiind tinut, a lipsit. Iar daca
il vei cerceta pe el pentru indurarile Tale, se afla; iar daca vei cauta spre dansul, se mantuieste; daca il vei auzi
pe el, se imputerniceste.
Ravneste pentru dansul,
ca logodnica a Ta este; fiindca si cel ce l-a logodit pe dansul
Tie este Pavel Apostolul, care a zis ca fara de moarte ravnitor esti (
v. II Corinteni 11:2)
. Sa nu il treci pe el cu
vederea ca sa nu socoteasca vrajmasul ca i-ai dat lui carte de despartire si l-ai alungat pe dansul de la Tine.
Cearta-ma pe mine, Stapane, pentru indurarile Tale, si sa nu ma dai pe mine in mainile pierzatorului. Caci iata
am adunat gandurile mele dinspre toate partile,
si nu aflu a se pomeni vreun bine inaintea Ta, decat numai
aceasta, ca afara de Tine pe altul nu stiu. Latime nemasurata
este darul tamaduirilor Tale; si tuturor celor ce vin
catre Tine le da tamaduire.
Pentru ca si ranile mele adeseori
se tamaduiesc cu indurarile Tale si iarasi putrezesc
pentru a mea lenevire. Acum am uitat pe Doctorul intru sanatatea mea, si m-a uitat pe mine Doctorul intru boala
mea. Ca osteneala iti dau Tie pacatele mele, cunosc; si ca miluit fiind Te intarit pe Tine, nu-mi e necunoscut; si
ca ma suferi pe mine pentru milosardia Ta, nu uit; fiindca si maica
cea milosarda fiind lepadata de pruncul sau,
nu sufera sa-l treaca cu vederea pe el, ca se biruieste de indurarile sale.
Deci daca aceea intr-acest chip este, cu
cat mai vartos milostivirea Ta?
Iata dar, Stapane, si indurarile pasarii se varsa peste puii sai, si in fiecare ceas ii
cerceteaza pe ei si mancare le aduce lor, si se osteneste ca sa-i hraneasca pe ei; ca se biruieste de indurari. Si
daca cele necuvantatoare asa de milosarde sunt, cu atat mai mult darul Tau, de mii de ori mai mult biruindu-se
de indurarile, va milui pe cei ce vin catre dansul si il cauta pe el intru adevar. Iata iarasi
izvorul plin este de ape
izvorand neincetat, si da cu indestulare
tuturor celor ce vin catre dansul, si nu are trebuinta de laude omenesti;
caci nu este lauda lui a da in dar bautura, ci a Te slavi pe Tine printr-insul. Fiindca prea aratat
este ca pentru
facerea de bine a Darului Tau da acela bautura. Caci iata a istorisit izvorul noianul cel nemarginit al indurarilor
Tale. Cu indestulare hranesti puterile ceresti si toata suflarea cea de pe pamint o iconomisesti, nelipsit fiind de
laude si de slava a toata zidirea.
Slavit esti intru fiinta
maririi Tale si intru marea cuviinta a slavei Tale.
Dragostea
Ta dorind mantuirea noastra, se pleaca pe Sine catre noi, ca slavoslovind-o noi pe dansa sa ne
mantuim intru dansa printr-insa. Caci incredintat sunt, ca insasi dragostea Darului
Tau ne sprijineste si primeste
pe cel ce vine catre dansa.
Si mai inainte cunoscator fiind, o, Stapane, vezi de s-a dezbracat el desavarsit de
lume. Mai inainte de a ajunge el la usa, ii deschizi lui; mai inainte de a cadea el inainte-Ti, ii intinzi lui mana;
mai inainte de a izvori el lacrimi, versi peste dansul indurarile Tale; mai inainte de a-si marturisi el datoriile
sale, ii dai iertarea. Nu invinuiesti; nu ii zici unde
a cheltuit anii, cum a trecut vremea; nu cauti suma zapisului
pacatelor lui; nu pomenesti intaratarea lenevirii lui; nu defaimi lepadarea facerilor Tale de bine, ci smerenia, si
plansul, si asezarea inimii mai inainte vazand-o, strigi:
"Scoateti haina cea dintai si il imbracati pe el; jertfiti
vitelul cel gras spre odihna si veselie" (Luca 15, 22). Se aduna ingerii si se veselesc pentru aflarea fiului celui
pierdut si pentru intoarcerea mostenitorului celui amagit; si ca pe un negutator ce a venit intru ale sale cu multa
bogatie, asa primeste Darul Tau pe pacatosul ce se apropie din tot sufletul; caci doreste sa vada lacrimile si
inseteaza sa vada pocainta
si se bucura pentru sarguinta celor ce se sarguiesc sa se pocaiasca.
Deci arata si intru mine multa milosardia Ta si slobozeste-ma din stramtorarea pierzatorului; caci ranindu-ma,
sta batjocorindu-ma. Si precum pe mare s-au apropiat ucenicii si Te-au desteptat pe Tine, si prin glasul cel
binecuvintat al gurii Tale a incetat furtuna vantului si s-a alinat
viforul valurilor, auzi lacrimile mele, ca ziua si
noaptea Te desteapta pe Tine. Doisprezece ani locuind doctorii langa cea bolnava, nu au putut sa-i tamaduiasca
curgerea sangelui, ci mai multa durere ii dadeau decat tamaduire; si cate aceia nu au putut, Tu ai dat; si in cate
aceia au fost biruiti, tu le-ai insanatosit si fara de osteneala ai daruit tamaduirea. Caci nadajduind
a se tainui de
Tine, pe ascuns s-a apropiat de poala
hainelor Tale. S-a apropiat, nu s-a atins de Sfantul Tau Trup, si
imbracamintea Ta tamaduire i-a dat ei, si izbavire fara de vatamare de multi doctori
(v. Matei 9:20). Izbaveste si
sufletul meu cel necajit de rusinea si ocara vrajmasului care
ma necajeste pe mine, Milosarde Doctore; arata-Ti
in madularele
mele multa Ta intelepciune; si neintinate fa ranile mele, si pune in ele podoaba faptelor bune, si
propovaduias-ca-se Darul Tau, ca el pe mine m-a izbavit.
Mielule cel fara de pacate, Care Te-ai junghiat pentru
mantuirea a toata lumea si ai impacat cerul si pamantul,
sa nu ma lepezi pe mine, caci fara de rusine m-am apropiat
de Tine, si sa nu imi spui mie:
"Ce ai suferit pentru
Mine?" In ziua cea infricosata si strasnica vei zice noua pacatosilor:
"Stiti ce am suferit pentru voi? Nevazut
fiind, vazut am fost de voi; fara de moarte fiind, pentru voi am fost osandit; fara de pacate
fiind, pentru voi am
fost palmuit; si asa rastignindu-ma nu M-am maniat; batjocorit fiind, nu am blestemat. Eu, Stapanul, mai presus
fiind de toate pacatele si vinovatiile, pentru voi am suferit acestea;
voi, vinovatii, pentru Mine ce ati suferit?"
Pentru
aceasta nu are cineva din noi dare de raspuns.
AduTi aminte, Doamne, ca acestea toate Le-ai suferit
pentru noi, pentru milosardia Ta si pentru bunatatea
si
dreptatea Ta, si nu pentru ispravile noastre; caci precum atunci cand ai fost vandut pentru noi, Sfant erai si
Nepacatos, si acum Acelasi esti, Stapane, caci nu s-a schimbat
milosardia Dumnezeirii Tale, pe care o ai din
fire; iar noi si atunci eram necredinciosi si rai si vicleni, si acum suntem pacatosi si neputinciosi. Deci darul pe
care ni l-ai daruit pentru milosardia Ta, sa nu il iei pe el de la noi; caci daca atunci pentru dragostea noastra neai
izbavit pe noi, iar acum fiindca am gresit, pentru aceasta
Te-ai maniat si Ti-ai luat mana Ta de pe noi? Cu
cuviinta am zis Sfant, caci pentru dreptatea noastra atunci ne-ai izbavit pe noi, si acum inca, caci am gresit,
Teai
departat de la noi. insa, precum mai inainte am spus, noi si atunci pagani eram si acum pacatosi;
deci
daruirea pe care ne-ai daruit-o noua pentru iubirea Ta de oameni, pana in sfarsit arat-o spre noi.
Eu, suflet necajit fiind, iara si iara strig catre Tine, Stapane,
si a ma apropia la Tine pentru vrajmasul meu ma
silesc: Vezi, Stapane, si fii mie scapare, si cearta pe ispititorii sai, ca in tot ceasul ma impresoara pe mine si nu
pricep, ma fura
pe mine si nu cunosc, ma raspandesc pe mine si nu ma umilesc;
ma impiedica pe mine ca sa
Te rog pe Tine, caci cunosc ca de voi striga catre Tine cu lacrimi si cu suspin, nu ma vei lasa. Vai mie, ce fel de
impotriva luptatori am in lupta! Fericit sunt, ce fel de izbavitor am si datator de plata pentru nevointa!
Vasiliscul, fiara, cumplita este intru amandoua, in vedere si in amaraciune, si balaurul acesta in amandoua
acestea ale lui mai rau este: in lupta si in nerusinare.
Putere sfanta, ce ai inghitit toiegele cele prefacute in
balauri, cearta si pe balaurul acesta, ca fara de sfiala se apropie de mine, si prin nerusinarea luptei lui, comoara
lucreaza celor ce sufera, si scarba pe care o aduc ingrozirile lui, fericire are ascunsa; caci bucuria veacului
acestuia
este amestecata cu mahnire; iar scarba si stramtorarea, bucurie
si viata vesnica prilejuiesc.
Totdeauna am fost neputincios, si sunt neputincios, Stapane, si neincetat ma cerceteaza pe mine Darul Tau si ma
vindeca pe mine; si in fiecare ceas am lepadat plata tamaduirilor lui si o lepad. Fiindca nepretuite sunt
tamaduirile
Darului Tau si in dar pe ele le dai, si fiindca prin lacrimi le daruiesti pe ele, daruieste-mi si mie,
prin lacrimile
mele, tamaduirile sufletului meu.
Prea aratat este tuturor ca veacul acesta se aseamana luptei, si balaurul cel tare cu toti se lupta impotriva.
De unii se biruieste si se calca, iar pe altii ii biruieste si ii calca; de unii se surpa si se batjocoreste, iar pe altii el
ii surpa si ii batjocoreste; unii, prin lupta lui se incununeaza, iar altii prin lupta lui se bimiesc; unii, prin
amaraciunea lui, dulceata vietii celei vesnice o dobandesc, iar altii, prin dulceata lui si molesirea, amaraciunea
muncii celei vesnice
o afla; unii, prin neaverea cea desavarsita a lor, cu lesnire il supun pe dansul, iar pe altii,
pentru infasurarea cu lucrurile cele pamantesti, el ii supune; si celor ce doresc pe Dumnezeu din tot sufletul,
razboiul lui ca o nimica este; iar celor ce doresc lumea, greu este si nesuferit.
Fericiti sunt cei ce pe Dumnezeu au iubit si pentru dragostea Lui au defaimat pe toate.
Fericiti sunt cei ce
lacrimeaza ziua si noaptea, ca sa se izbaveasca de mania ce va sa fie.
Fericiti sunt cei ce s-au smerit pe sine de
buna voie, ca acolo se vor inalta.
Fericiti cei infranati, ca desfatarea Raiului pe dansii ii asteapta.
Fericiti cei ce
si-au chinuit trupurile lor in privegheri si in nevointa, ca bucuria raiului le este lor gatita.
Fericiti cei ce s-au
facut de buna voie biserica a Sfantului Duh, ca acestia vor sedea de-a dreapta. Fericiti cei ce au castigat
dragostea lui Dumne zeu in sufletele lor, ca acestia se vor chema iubitori de Hristos.
Fericiti cei ce s-au rastignit
pe sine, ca intru Dumnezeu s-a facut cugetarea lor ziua si noaptea. Fericiti cei ce si-au incins
mijloacele lor cu
adevarul si si-au gatit candelele lor, si asteapta pe Mirele lor cand se va intoarce de la nunti.
Fericit cel ce a
castigat ochilor celor intelegatori privirea bunatatilor celor ce vor sa fie si a muncii celei vesnice, si s-a sarguit a
se osteni ca sa dobandeasca vesnicele bunatati.
Fericit cel ce are inaintea ochilor neincetat acel infricosat ceas si
s-a silit a bine placea pana este vreme.
Fericit cel ce s-a facut pe pamant nepatimas ca un inger, ca impreuna cu
ingerii sa se bucure in ziua aceea.
Deci sa ne sarguim, fratilor, cele de sus a le vedea, cele de sus a le intelege, cele de sus a le gandi, cele de sus a
le socoti, cele de sus a le pomeni, cele de sus a le castiga, cele de sus a le pricepe, cele de sus a le grai, cele de
sus a le face, cele de sus a le negutatori; cu totul la cele de sus a ne indrepta si a nu inclina spre cele de jos, unde
sunt dulcetile si poftele veacului acestuia desert si purtator de moarte, ci bine este totdeauna a cauta cu ochiul
inimii, ca sa nu cada ceva in lumina ochiului, sau gand rau si viclean, sau altceva din cele ce nu plac Stapanului
Dumnezeu, si sa intunece mintea; ci auzi tu, cel ce citesti, pentru sine-mi zic, avem ce sa gandim totdeauna,
avem pe ingeri, avem pe Arhangheli,
avem pe Puteri, avem slavele Domniilor, avem pe Heruvimi, avem pe
Serafimi, avem pe insine, avem pe Dumnezeu
Stapanul tuturor, numele cel bun si sfant, avem pe Prooroci,
avem pe Apostoli, avem Sfintele Evanghelii, cuvintele Domnului, avem pe Mucenici, avem pe toti Sfintii, avem
pe Marturisitori, avem pe Sfintii Parinti, pe Patriarhi, avem pe Pastori, avem pe Preoti, avem cerurile si toate
cele din ele.
Acestea si intru acestea gandeste si vei fi fiu al Stapanului
Dumnezeu, cu Darul si cu iubirea de oameni a
Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Caruia slava
si stapanirea, acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin
