A fost....

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Unde-s anii ăia  ...Doamne..

Când  era zăpada  multă ..

Când  maicuta ne făcea.. 

Cozonac cu nucă..

Unde-s anii ăia ... Doamne..

Când  mergeam la colindat..

Si-adunam si nuci si mere..

Era veselie în sat..

Nimic nu e cum a fost..

Nici zăpada nu mai este..

Totul...totul s-a sfârșit..

Parca a fost o poveste....

Dacă  ar fi să îmi doresc..

Ceva..chiar acum..

As vrea să  ningă ....puțin..

Acum...de Crăciun...

Să  mai fie pentru o zi..

Iarna aceea de poveste..

Se-aud glasuri de copiii..

Colindand pe la ferestre...

Maria Pintecan...

Te așteptăm ...Hristoase..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Te așteptăm ...Hristoase..

Crăciunul nu-i despre un moș..

Ce în ajun sosește...

Crăciunul e despre Hristos..

Care se naște intr-o iesle.

Craciunu-i despre bunătate.. 

Despre milă  și  iertare..

Crăciunul e despre iubire...

Despre speranță  și împlinire.. 

Crăciunul e despre Mesia..

Si despre  Fecioara Maria..

Crăciunul e despre...Cuvânt.. 

Si despre pace pe pământ. 

Deci în ajun de sărbătoare.. 

Să  n-așteptam vreun moș.. 

Cu suflete ... curate...

Să așteptăm ...Pruncul Hristos..

Maria Pintican..

Intoarce-te la Dumnezeu..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Înpreunează mâinile... creștine..
Si îngenunchează în fața lui Hristos...
Si roagă-te cu lacrimi.... frate..
Că nu mai este cât a fost...

E plin pământul de păcate...
Crime...violuri și războaie..
Avorturi..ură ..nepăsare ...
Desfrîu și cruntă delăsare...

E mult prea mult ce se întâmplă...
Deci cât încă mai este vreme..
Pleacă genunchii și te roagă..
De Judecata de Apoi... te teme...

Ce-ai să răspunzi când Domnul o să întrebe..
,,Porunca iubirii ... ai respectat..?.."
Cu cap plecat vei sta atuncea..
Căci n-ai iubit...nu ai iertat...

N-ai dat un colț de pâine ...acelui..
Care era flămând și gol..
N- ai sters obrazul plin de lacrimi..
Al celui fără de-ajutor...

N-ai căutat pe cel bolnav...
Si multe suflete-ai ucis...
Cu vorbe aruncate în vânt..
Crezând că ești de neînvins..

 
Si totusi ..Domnul ..încă iartă. .
Si te așteaptă să revii...
În turma unde-ai fost odată..
Oița blândă ce știa doar a iubi.

Înpreunează mâinile.. creștine...
Si roagă-te cu lacrimi lui Hristos...
Încet...incet...sfârșitul vine...
Nu...nu mai este cât a fost..

Maria Pintican. ..