LA UN AN DE PANDEMIE..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

A trecut un an de pandemie..

Lumea s-a întors cu susu-n jos,

Numai cei ce cred în veșnicie

Au rămas în pacea lui Hristos.

Pentru unii moartea-nseamnă moarte,

Pentru alții ea e doar un somn;

Pentru noi e-o viață-n altă parte,

La un loc cu bunul nostru Domn.

Frica morții e înțelepciune

Căci ferește omul de păcat,

Îl îndreaptă către fapte bune

Și spre rugăciune ne'ncetat.

Nu tot cel ce moare o s-apuce

Trai în slava Domnului Hristos.

Nicidecum în Rai nu se va duce

Orice desfrânat și ticălos!

Cerul este plin de păcătoase

Și tâlhari în ceruri au intrat,

Personaje foarte dubioase

Care chiar și raiul l-au furat.

Dar între păcat și mântuire

S-a-ntâmplat ceva în viața lor

Care le-a schimbat întreaga fire,

Curățindu-o în interior.

S-a-ntâmplat să Îi audă glasul

Domnului Hristos Care bătea,

Așteptând smerit să-I vină ceasul

Când să intre-n inimi va putea..

La atâtea uși Mântuitorul

A bătut cu dragoste mereu,

Poate, poate va dori poporul

Să-L primească-n el pe Dumnezeu.

A trecut un an de pandemie..

Lumea parcă a înnebunit,

Numai cei ce cred în veșnicie

Au rămas cu suflet liniștit.

Pe aceștia Domnu-i întărește,

Dându-le din pacea Lui mereu,

Și într-înșii tainic locuiește

Fiul, Duhul Sfânt și Dumnezeu.

CHIAR AICI, ÎN CASA LUI!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Nu te duci la Sfânta Slujbă și mai spui că ești creștin?!?
Vai de tine, căci vrăjmașul te-a umplut de-al său venin!
Taci din gură mai degrabă, nu mai zi așa prostii
Și-o să Îl rugăm pe Domnul să te-ajute să-ți revii.

N-ai Biserica de Mamă?.. Nu ți-e Tată Dumnezeu!
Nu mănânci din Pâinea Vieții?.. Slăbănog vei fi mereu!
Nu te rogi cu toți creștinii?.. Nu faci parte dintre ei,
Fiindcă Domnului Îi place când se roagă doi sau trei!

Nici măcar nu te consideri unul dintre "ucenici",
Dar afirmi că ai credință?.. Pleacă, domnule de-aici!
Nu-ți mai trebuie biserici?.. "Eu mă rog acasă", spui,
Însă Dumnezeu îți cere să te rogi în casa Lui!

"Casă pentru rugăciune" e numită de Hristos,
Iar tu, stricător de datini, o găsești fără folos?..
Da, am observat că dacă ai ceva prin portofel
Nici Hristos nu-ți folosește, n-ai nevoie nici de El..

Însă când dă boala-n tine, sau în cei ce îi iubești,
Fugi cu jalba după "popă", ca să i te spovedești,
Și te-ntrebi cu nonșalanță oare ce s-a întâmplat,
Pentru ce așa, deodată, Dumnezeu S-a mâniat?

Eu, scuipându-te pe creștet, nu cumva să te deochi,
Îți răspund că Domnul nostru nu te mai vedea la ochi
Și-Și dorea ca să te vadă, chiar aici, în casa Lui,
Nicidecum "la tine-acasă", cum obișnuiești să spui!

E VREMEA DE COLINDE!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

E vremea de colinde căci Dumnezeu din cer

Cu drag ne va trimite un splendid Giuvaer,

Pe Dumnezeu Cuvântul, pe Fiul Său iubit,

În pântecele Maicii cu dragoste dospit!

E vremea de colinde 'nainte de Crăciun:

În mai puțin de-o lună Se naște Domnul Bun..

Nu țineți gura-nchisă, cântați cu toții-n cor

Căci iată vine-ndată Stăpânul tuturor!

E vremea de colinde căci iarna a sosit:

Să punem rămurele de măr la înflorit,

Să îndreptăm de astăzi privirile spre cer

Și să cântăm cu toții refrenul "Lerui ler"!

E vremea de colinde cu îngeri și păstori,

Cu steaua-n patru raze ce se ascunde-n nori

De magii ce la urmă ajung și la Irod,

Atrași cu viclenie de regele nerod..

E vremea de colinde cu Iosif amărât

În Betleemul care se poartă prea urât

Cu-o viitoare Mamă ce-așteaptă-un Copilaș

Și nici nu o primește să nască în oraș..

E vremea de colinde cu Cel ce pentru noi

Se naște-n miezul iernii în staulul de boi,

Cu vitele ce suflă un abur căldicel

Cu dragoste ca astfel să Se-ncălzească El..

E vremea fericirii și-a veseliei iar:

Crăciunul ni-L aduce pe Dumnezeu în dar,

Iar noi cu mulțumire, acest Odor primind,

Cântăm cu multă râvnă colind după colind!

NE PREGĂTIM DE PRAZNIC!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Creștinii mei, să n-aveți teamă,
Căci și orfani săraci de-ați fi,
În cerul sfânt aveți o mamă
Ce pururea vă va păzi!

O mamă blândă, iubitoare,
Mereu atentă la copii,
Pe care inima o doare
Când plâng la ea smeriții fii..

Ea ne privește din icoane,
Strângând la piept un Prunc frumos,
Iar când strigăm spre ea cu lacrimi,
Își roagă Pruncul Cel milos:

"Îi vezi, Iubirea vieții mele,
Cum plâng și-mi spun al lor suspin?
Li-s crucile pe umăr grele,
Mai ușurează-le puțin"!

Apoi urmează mângâierea
Creștinului ce s-a rugat,
Căci Maica Sfântă niciodată
Pe cel ce-a plâns nu l-a lăsat..

Acum ne pregătim de praznic,
Căci pe Măicuța o iubim..
În ziua Adormirii sale,
Cu toții o să-i mulțumim!
amin

PRIVESC ICOANA TA..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Privesc icoana Ta, Iisuse,

Și ochii mi se umezesc..

În fața Ta, ca totdeauna,

Păcatele mi le-amintesc..

Tu nu Te-ncrunți deloc spre mine,

Ci dimpotrivă, îmi zâmbești..

Dar tocmai asta mă doboară:

Că eu greșesc, iar Tu.. iubești..

În suflet nu simt pic de frică,

Văzându-Ți chipul cel smerit,

Ci doar mă biciuie-ntrebarea:

De ce, Iisuse, Ți-am greșit?..

Ba chiar de multe ori îmi pare

Că-n loc să mă privești urât,

Tu Însuți îmi șoptești cu milă

Să nu mă mai acuz atât..

Iubire, Tu ești doar Iubire

Și Foc ce arde-atât de blând..

Îl plâng pe cel ce nu Te știe,

Căci nu Te-a căutat nicicând..

Privesc icoana Ta, Iisuse,

Și-n lacrimi sufletul mi-l cert,

Dar Tu-mi șoptești cu bunătate:

"De-acum nu mai greși, te iert"!

HARUL PREOȚIEI

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

De i-ai cere unui înger să te ierte de păcate,
El îndată ți-ar răspunde: "Nu e cu putință, frate,
O asemenea putere orice preot a primit,
Eu sunt înger plin de slavă, dar n-am fost hirotonit!

Eu pot doar să dau povețe, îndemnând la pocăință
Pe creștinii care-n suflet au o brumă de credință,
Să se ducă fiecare, cât ar fi de păcătos,
Să-l dezlege de păcate slujitorul lui Hristos!"

De i-ai cere unui înger să-ți slujească-o Liturghie,
Cu smerenie îndată duhul ți-ar răspunde ție:
"Nu pot să-L cobor pe Domnul în Agnețul din Altar,
Numai preoților voștri li s-a dat așa un har,

Noi cu mare bucurie coborâm cu slavă mare,
Însoțindu-ne Stăpânul jos, în Sfintele Altare,
Și ne îndulcim de harul slujbei Sfintei Liturghii
Care se oficiază-n mănăstiri și-n parohii!"

Vezi, creștine, câtă slavă au primit smeriții clerici
Care Îl slujesc pe Domnul, ostenindu-se-n biserici,
Că nici îngerii din ceruri, nici alți oameni pe pământ
Nu-I slujesc în felul ăsta Dumnezeului Preasfânt?..

Preotu-i menit de Domnul înainte de-a se naște;
Lui i-a dat Divinitatea a putea și a cunoaște.
Mijlocește pentru lume, stând cu spatele la ea,
Și se-ntoarce-apoi cu fața, ca pe Duhul Sfânt să-L dea!

Serafim lipsit de aripi, pe Hristos pe mâini Îl ține;
Heruvim în haină neagră, este plin de har în sine.
Aparține, trup și suflet, întru totul lui Hristos;
E colacul de salvare pentru orice păcătos!

Fericit creștinul care lucrul ăsta îl pricepe,
Și măcar de-aici încolo să-l cinstească va începe,
Cunoscând că prin "Părinte" Se arată Dumnezeu
Și că unde e un preot este și Hristos mereu!

CĂILE MÂNTUIRII

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



de Preot Sorin Croitoru

Omul care-n viață iartă
Și se-mpacă după ceartă
De iertare are parte,
Cum e scris în Sfânta Carte:

“Pe vrăjmași de-i veți ierta,
De păcat vă voi scăpa”!

Cel ce-n viață când trăiește
Pe săraci îi omenește
Va avea de milă parte,
Cum e scris în Sfânta Carte:

“Dacă milostiv vei fi,
Domnul te va milui”!

Făcătorilor de pace
Care vor și știu să-mpace
Oamenii cei mânioși,
Auzi-vor bucuroși:

“Voi i-ați împăcat pe ei?..
Iată, sunteți fiii Mei! “

Cei ce râvnă arătară
Și în inimi semănară
Ca plugarul conștiincios
Tot cuvântul lui Hristos

De la Bunul Dumnezeu
Vor fi răsplătiți mereu
Și-or culege rod bogat
De pe unde-au semănat!

Cel ce și pe omul rău
L-a văzut ca frate-al său,
Semănat-a cu Hristos,
Domnul Cel mărinimos,

Fiindcă, iată, din iubire
Și-a făcut a doua fire,
Devenind ca Dumnezeu,
Deci al Lui va fi mereu!

Cel ce spune adevărul
Chiar când nimeni nu-l dorește
Și din cauza aceasta
Multe rele pătimește,

Fiind pus în “carantină “
Ca un om periculos
De o lume prea meschină
Ca să creadă în Hristos,

Va primi din mână sfântă
Mirul Duhului în păr
Fiindcă Domnul nu-i minciună,
Ci Hristos e ADEVĂR!

Multe căi ne-arată nouă
Cartea Sfântă-a lui Hristos..
De-am alege măcar una,
Și-am urma-o conștiincios,

Tot ne-am mântui la urmă,
Când al Tatălui Cuvânt
Va chema la El în turmă
Pe cei drepți de pe pământ..

ÎNCĂ NU-I TÂRZIU!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



de Preot Sorin Croitoru

Fugi de Domnul? N-ai decât!
Dar să știi, frate creștine,
Că în ceasul morții tale
Domnul va fugi de tine!


Când armatele de demoni
Îți vor da, rânjind, târcoale
Pe Mântuitorul nostru
Îl vei căuta cu jale!

Că au gheare ascuțite
Și figuri întunecate,
Sunt urâți din cale-afară..
Nu știi ce te-așteaptă, frate!

Când se rupe firul vieții,
Ca puhoiul cel de apă
Ei se năpustesc spre suflet..
De-a lor ură cin' te scapă?..

De ai fi crezut în Domnul,
El te-ar apăra prin îngeri,
Dar așa.. să știi creștine
Că te-așteaptă rele plângeri!

Spune-mi tu, în ceasul ăla
Cine te va mântui?
Ai prieteni preaputernici
Care te vor izbăvi?

Sau te-nșeli crezând că Domnul
Milă îți va arăta?..
Nu, creștine, Domnul nostru
Singurel te va lăsa!

Că ai timp o viață-ntreagă
Să-L slăvești cum se cuvine,
Dar tu fugi acum de Dânsul..
Va fugi și El de tine!

Pune mâna și te roagă,
Pleacă-ți fruntea-n rugăciune,
Dacă vrei să prinzi la moarte
Vremuri fericite, bune..

Că ne-a zis Mântuitorul,
Însă tu nu ai credință:
După moarte se termină
Timpul pentru pocăință!

Te învăț ca pe un frate,
Ba mai mult.. ca pe un fiu:
Ia în serios credința,
Cât nu este prea târziu!
amin

POCĂINȚĂ..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



de Preot Sorin Croitoru

Măcar o lacrimă să vărs
Și știu că mă voi mântui,
Dar cine mă va alina
Când plânsul meu se va porni?..

Căci am un munte de păcate
Și iată.. încă nu le plâng,
De-aceea știu că de voi plânge,
De-atâta plâns o să mă frâng!

E numai vina mea, Stăpâne,
Că nu mai contenesc să cad
Și astfel, inima din mine
Treptat, a devenit un iad..

Ca pe un prinț mă îmbrăcaseși
Cu haina Sfântului Botez,
Dar harul Tău, Iisuse Sfinte,
Nu am știut să îl păstrez..

E numai vina mea, Stăpâne,
Că m-am lăsat purtat de val
Și am gustat ca toată lumea
Dintr-al plăcerilor pocal..

Păcatul mi-a intrat în suflet
Treptat, puțin câte puțin,
Căci bând licoarea-'mbătătoare,
Am înghițit atât venin..

M-am otrăvit de bunăvoie,
Pocalul l-am golit pe tot..
Să fac păcatul mi-a fost simplu,
Să scap de el, eu nu mai pot!

De ce m-am îndoit de Tine,
Calcându-Ți sfintele porunci?..
De ce n-am ascultat de Înger,
Când mă certa în taină-atunci?..

O, cât aș vrea, Iisuse Sfinte,
Din nou ca la Botez să fiu..
Dar Tu ești Însăși Învierea:
Eu m-am ucis, Tu fă-mă viu!

O, cât aș vrea Stăpâne Doamne,
Să fiu din nou ce-am fost demult,
Când nu mă săturam, Iisuse,
Cuvintele să Ți le-ascult..

Mă spală iar cu râu de lacrimi,
Mă umple iar cu Duhul Tău,
Mă curăță din nou cu grijă
De tot ce e stricat și rău..

Și când mai alb decât zăpada
Voi fi în sufletu'-mi spălat,
Eu voi striga în gura mare:
HRISTOSUL MEU M-A ÎNVIAT!
amin

LISAVETA ȘI CEAPA

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Într-un sat din alte vremuri
Nici prea mic dar nici prea mare,
Lumea își căra recolta
De pe câmpuri spre hambare..

Boii osteniți la juguri
Târâiau pe drumuri rele
Zeci de care legănate
Purtând roadele în ele..

Se-auzeau doar voci domoale
Care-i îndemnau să tragă;
Chiar și soarele-ostenise,
Strălucind o zi întreagă..

Obosiți de-atâta muncă,
Toți păreau puțin ursuzi;
Se luptaseră ca leii
La tăiat de cucuruzi..

Plini de tăieturi pe față,
De cenușa din pănuși,
De beșici făcute-n palme
De la lipsa de mănuși,

Cui îi arde să vorbească,
Prin căruțe tupilați?..
Toți se scarpină la bube
Sau pe unde-s zgâriați..

Dar se tulbură deodată
Liniștita înserare:
De la una din căruțe
Se aude o strigare:

"Staai, oprește boii, bade,
Dă-te jos și o ridică"!
Ce se-ntâmplă?.. Din căruță
A căzut o ceapă mică,

Ceapa însă aparține
Lisavetei lui Ilie..
Nu-i de glumă, e dezastru..
Dar ce zic?.. E tragedie!!

Fiindcă baba Lisaveta
E știută de zgârcită:
Nimeni n-a primit vreodată
De la ea un colț de pită!

Să-ndrăznești să-i ceri bătrânei
Să îți dea o țâr' de slană?..
Păi zgârcita nu se-ndură
Să-ți dea apa dintr-o cană!

Da, e mare tragedie,
Ceapa a plecat la vale..
Badea Gheo' abia se mișcă,
Aplecat puțin de șale,

Dar nu-i chip să o ajungă,
Deci o lasă să dispară
Și se-ntoarce la căruță,
Unde baba-i foc și pară..

"N-o fost chip s-ajung la ceapă.."
"Care? Cum?.. Vorbești în dodii?.."
Și-mi înjură Lisaveta
Cele doisprezece zodii,

Apoi, roșie de ciudă,
Cu o voce resemnată:
"Ei.. Să zică bogdaproste
Care-o va găsi vreodată.."

Moare baba Lisaveta..
Dracii, după datorie
Vor să-i tragă bietul suflet
Jos în iad, pe veșnicie..

Chiuie precum tătarii:
"Fraților, e-a noastră baba!
N-are cum să îndrăznească
Îngerul să-și bage laba!"

Da' de unde.. Într-o clipă
Mii de îngeri se arată..
Sub imensele lor aripi
Sufletul se-ascunde-ndată!

"E a noastră, avem ordin.
Domnului Îi aparține!
Dispăreți în iadul vostru,
Dacă vreți să fie bine!"

"Nu se poate! Nu se poa-te!
Asta e cu neputință!
Baba asta e-o zgârcită,
Una fără de credință!

Mai verifică o dată,
N-a făcut în viață bine.
Dacă ne-o luați pe asta,
Să vă fie-n veci rușine!"

"Nu auzi că e poruncă,
Învechitule în rele?..
Îndrăznești să treci cu sila
Peste ordinele mele??

Cine ești, să-ți dau raportul?
Oare Dumnezeu greșește?..
Tu, părinte al minciunii,
Vino-ncoace și privește!"

Și arhanghelul deschide
Un ecran de foc, deodată,
Și istoria cu ceapa
Tuturor el le-o arată..

Ca la video de astăzi,
Derulează încă-o dată:
"EI.. SĂ ZICĂ BOGDAPROSTE
CARE-O VA GĂSI VREODATĂ"..

"Vezi, a dat de bogdaproste,
Asta, oare, nu-i pomană?..
Dacă nu dorești probleme,
Înapoia mea, satană!"

Și-au plecat cu Lisaveta
Spre cereștile palate,
Lăsând diavolii cei negri
Cu gurițele căscate..

Asta este o poveste,
Poate-o fi exagerată..
Să îți afli mântuirea
Cu o ceapă degerată..

Dar ideea principală
E că cine miluiește,
De la Dumnezeu din ceruri
Multă milă el primește!
amin

Bineînțeles, sper să nu vă limitați la această ceapă degerată..

VA VENI ACEASTĂ ZI..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



de Preot Sorin Croitoru

Trăim, uitând că vom muri..
Periculoasă amnezie,
Căci ziua morții va veni,
Doar clipa morții nu se știe.

Căci multe lucruri ne dorim
Și nu se împlinesc chiar toate,
Doar faptul că noi toți murim,
Acesta e o realitate!

În loc să adunăm comori
Ce se vor scrie-n Cartea Vieții,
Noi viețuim nepăsători
Până la vârsta bătrâneții

Și-atunci deodată ne trezim,
Dar e-o trezire-ntârziată:
Din câte lucruri mai dorim,
Puține or să se mai poată!

O vârstă cu suspinuri lungi,
O vârstă plină de regrete,
La care, dacă o ajungi,
Vei plânge, frate, pe-ndelete..

Și te vei întreba în somn,
De ce, pe când aveai putere,
Nu L-ai slăvit pe-al nostru Domn
Și n-ai crezut în Înviere..

Vei scotoci orice ungher
Și orice clipă-a vieții tale,
Dar fapte care duc la Cer
Nicicum nu vei găsi.. Ce jale..

Și unde le-ai putea găsi,
Când azi, când poți să faci și bine,
Trăiești de parcă n-ai muri,
Uitând de viața care vine?..

Deci ție, celui ce citești,
Să-ți fie-această poezie
Un bun prilej să te trezești
La fapte pentru veșnicie..

De vei ajunge la Hristos
Împins de mine de la spate,
În ziua-aceea, bucuros
Vei spune: "Mulțumescu-ți, frate"!

DIN CLIPA ASTA!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Într-o clipă, toată viața
Ca-ntr-un film ți-o vei vedea:
Orice faptă săvârșită,
Fie bună, fie rea,

Orice vorbă aruncată,
Ori spre ceruri, ori în vânt,
Chiar și gândurile care
N-au mai devenit cuvânt..

Într-o clipă, vei pricepe
Drama timpului pierdut,
Când puteai să faci atâtea,
Însă, totuși, n-ai făcut,

Preferând mereu mirajul
Trecătoarelor plăceri,
Căutând o fericire
Negăsită nicăieri..

Îți vei aminti cu jale
Ale Domnului chemări,
Refuzate pentru niște
Amărâte desfătări,

Îți vei aminti că Domnul
A bătut la ușa ta..
Nu o zi, o săptămână,
Ani întregi El tot bătea..

Căutându-te cu râvnă,
El bătea, bătea de zor,
Însă L-ai ținut la ușă,
Ca pe orice cerșetor,

Pană când, sătul de tine,
Întristat și abătut,
El a renunțat să-ncerce
Și-ntr-o zi n-a mai bătut..

Când cu ochii plini de lacrimi
De la tine a plecat,
A sperat să-L chemi din urmă,
Însă tu nu L-ai chemat,

Ba te lăudai la alții
Cât de bine mai trăiești
Fără glasul Lui la ușă,
Omule ingrat ce ești!

Dar să știi că-n clipa-aceea,
Luminat de Dumnezeu,
Toate le vei înțelege
Și vei plânge, dragul meu!..

Iar lumina rațiunii
Nu degeaba ți-o va da,
Ci ca tu să vezi mai bine
Ce ai fi putut avea

Și să înțelegi că Raiul
Ți s-a dat, dar nu l-ai vrut
Și că iadul ce te-așteaptă,
Tu, creștine, l-ai cerut!

Ceea ce îți spun eu astăzi
Pare foarte dureros
Însă vezi, acum nu-ți pasă
De iubirea lui Hristos,

Și în clipa morții tale
Îți vei aminti de ea?..
Amintește-ți-o în viață,
Nu în clipa-aceea grea!

Teme-te de clipa morții,
Teme-te, cum fac și eu,
Clipa marelui examen
Să ți-o amintești mereu..

Domnul încă-ți bate-n ușă,
Nu-I deschizi? Ce faci, mai stai?..
Vrea în inimă să-ți intre,
Ca să ți-o prefacă-n rai!

Cugetând la "clipa-aceea",
Vreau să te trezești din somn
Și Hristos, din CLIPA ASTA
Vreau să îți devină Domn!
amin

UN DOR ÎMI TRECE, ALTUL VINE..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



de Preot Sorin Croitoru

Un dor îmi trece, altul vine,
Sunt toate doruri după Tine..
Iisuse, blândul meu Iisus,
Atât de repede Te-ai dus..

De dragul Tău mă pierd cu firea,
Căci Tu, Iisuse, ești IUBIREA..
Prefaci odăile-n Tabor
Și lași în urmă mare dor..

Mariei, cum ne spune Cartea, (1)
I Te făcuseși, Doamne, PARTEA..
Lăsase tot și Te privea,
În timp ce sora ei slujea..

De focul dragostei aprinsă,
Maria a venit cuprinsă
De dorul Tău nestăvilit,
Dar trupul nu Ți l-a găsit!

Iar când i-ai zis, apoi, pe nume (2)
A fost vreodată, oare-n lume
O bucurie ca a ei?..
Din inimă-i ieșeau scântei!

Pe Petru, după Înviere,
L-ai vindecat de-a lui durere
Pe care-n suflet o purta
De când cu lepădarea sa (3)

Și l-ai silit să își declare
Iubirea lui cea arzătoare, (4)
Căci inima în el ardea,
De-atâta dragoste în ea!

Dar Saul, cel ce-Ți prigonește (5)
Biserica ce-abia Îți crește?..
Când slava-Ți sfântă l-a orbit, (6)
De tine s-a îndrăgostit!

Apoi apostol Îți devine,
Luptând el, Pavel, pentru Tine (7)
Și scrie-atâta de frumos
Că viața lui ești Tu, Hristos.. (8)

Un dor îmi trece, altul vine,
Căci simt și eu, Iisuse-n mine
Un strop din dragostele lor,
Iar când nu ești, îmi vine dor..

EXPLICAȚII:

1. "Maria partea cea bună și-a ales, care nu se va lua de la dânsa" (Luca 10; 42). Aici este vorba despre spre Maria, sora Martei și a lui Lazăr din Betania. "Partea ce bună" este Însuși Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
2. "Iisus i-a zis: Maria! Întorcându-se, aceea I-a zis evreiește: Rabuni! (adică: Învățătorule)" (Ioan 20; 16). Aici este vorba despre Sfânta Maria Magdalena, una dintre femeile mironosițe. Bucuria ei atunci când Îl vede pe Iisus înviat din morți este de nedescris!
3. "Iar a început să se blesteme și să se jure: Nu știu pe omul acesta despre care ziceți. Și îndată cocoșul a cântat a doua oară. Și Petru și-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Iisus: Înainte de a cânta de două ori cocoșul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Și a început să plângă" (Marcu 14; 71,72).
4. "Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubești? Și i-a zis: "Doamne, Tu știi toate. Tu știi că Te iubesc " (Ioan 21; 17). Domnul știa că Petru Îl iubește, dar l-a obligat să-și mărturisească iubirea de trei ori, ca să-și spele întreita lepădare. Cum i-a spus Domnul femeii păcătoase: "Iartă-se păcatele ei cele multe, CĂCI MULT A IUBIT"!
5. "Iar Saul pustia Biserica, intrând prin case și, târând bărbați și femei, îi preda în temniță" (Fapte 8; 3)
6. "Dar pe când călătorea el și se apropia de Damasc, o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată. Și căzând la pământ, a auzit un glas zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigonești? Iar el i-a zis: Cine ești, Doamne? Și Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigonești. (..) Și s-a ridicat Saul de la pământ, dar, deși avea ochii deschiși, nu vedea nimic. Și luându-l de mână, l-au dus la Damasc" (Fapte 9; 3-5, 8).
7. "Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit" (2 Timotei 4; 7).
8. "M-am răstignit împreună cu Hristos; și numai trăiesc eu, CI HRISTOS TRĂIEȘTE ÎN MINE" (Galateni 2; 20).

O LACRIMĂ..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)




de Preot Sorin Croitoru

O lacrimă, și cerul dintr-o dată
Mi s-a părut mai limpede, mai clar..
Furtuna deznădejdii alungată,
Vedeam cum încolțea speranța iar..

"Dar poate Domnul încă mă iubește",
Gândeam în sufletul cel păcătos,
Și am simțit din nou cum licărește
Credința mea în mila lui Hristos..

M-am dus atunci în colțul cu icoane,
Numit de mine "micul paraclis",
Un loc de rugăciune și canoane,
Apoi privind spre Domnul, eu I-am zis:

"Stăpâne-al meu, Iisuse, Doamne Sfinte,
Din pântecele Tatălui născut,
Cuvinte veșnic, necuprins de minte,
Prin Care toată lumea s-a făcut,

Lumina lumii pururi fiitoare
Ce-nsuflețești făptura pe pământ
Și luminezi ființa gânditoare
Cu harul Tău și-al Duhului Cel Sfânt,

Iubire întrupată din Fecioara,
Ce ai cărat povara Sfintei Cruci,
Și i-ai răbdat durerea și ocara
Ca eu murind, la ceruri să mă duci,

Iubire prigonită pentru mine,
Ce-a trebuit și Crucea să Ți-o cari
În timp ce bicele mușcau din Tine,
Iubire răstignită-ntre tâlhari,

Te rog să-mi ierți purtările păgâne,
Te rog să-mi ierți căderile-n păcat,
Căci iubitor de oameni ești, Stăpâne,
Iar eu sunt om, de mâna Ta creat!

Iisuse-al meu, călcat-am în picioare
Porunca Ta cea sfântă deseori,
Nădăjduind c-o să primesc iertare
De patru sute nouăzeci de ori..

Vai, cum regret căderile-n păcate,
Făcute cu nădejdea că Tu ierți..
Acum le plâng, Iisuse-al meu, pe toate,
Căci tare rău în inimă mă cerți!..

De mii de ori mai bună-i ne-căderea
Decât căderile urmate de suspin,
Căci cine poate suferi durerea
Când arde-n noi al conștiinței chin?..

De-aceea, Doamne-al mântuirii mele,
Cu multe lacrimi spăl al meu obraz
Și mă botez îndurerat în ele,
Plângând de întristare și necaz..

Primește-mi, Doamne, astăzi pocăința,
Cum mai demult cu sfinții Tu făceai,
Căci Tu iubești, Iisuse, umilința:
Tâlhar sunt eu, primește-mă în Rai!"

O lacrimă și-un geamăt de durere
În casa mea, în micul paraclis,
Un Lazăr mort ce crede-n Înviere,
O lacrimă, și cerul s-a deschis!

NU MAI POT !

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Nu mai pot de oboseală, Doamne, nu mai pot..
Crucea asta ce mi-ai dat-o, m-a sleit de tot!
De atâta osteneală, dulcele meu Domn,
Am ajuns să văd și moartea ca pe-un simplu somn..

Însă mă gândesc că iadul are alte munci,
Și pe loc îmi trece cheful de-a muri, atunci!
Tot mai bine osteneala crucii pe pământ,
Numai să-mi trimiți, Iisuse, harul Tău cel sfânt..

Odihnește-mi, Doamne Sfinte, sufletul măcar,
Dă-mi în inima smerită pacea Ta în dar,
Căci Tu ești scăparea noastră, Bunule Păstor,
Și ne-ai pregătit odihnă nouă, tuturor!

POCĂINȚĂ..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru 

Măcar o lacrimă să vărs
Și știu că mă voi mântui,
Dar cine mă va alina
Când plânsul meu se va porni?..

Căci am un munte de păcate
Și iată.. încă nu le plâng,
De-aceea știu că de voi plânge,
De-atâta plâns o să mă frâng!

E numai vina mea, Stăpâne,
Că nu mai contenesc să cad
Și astfel, inima din mine
Treptat, a devenit un iad..

Ca pe un prinț mă îmbrăcaseși
Cu haina Sfântului Botez,
Dar harul Tău, Iisuse Sfinte,
Nu am știut să îl păstrez..

E numai vina mea, Stăpâne,
Că m-am lăsat purtat de val
Și am gustat ca toată lumea
Dintr-al plăcerilor pocal..

Păcatul mi-a intrat în suflet
Treptat, puțin câte puțin,
Căci bând licoarea-'mbătătoare,
Am înghițit atât venin..

M-am otrăvit de bunăvoie,
Pocalul l-am golit pe tot..
Să fac păcatul mi-a fost simplu,
Să scap de el, eu nu mai pot!

De ce m-am îndoit de Tine,
Calcându-Ți sfintele porunci?..
De ce n-am ascultat de Înger,
Când mă certa în taină-atunci?..

O, cât aș vrea, Iisuse Sfinte,
Din nou ca la Botez să fiu..
Dar Tu ești Însăși Învierea:
Eu m-am ucis, Tu fă-mă viu!

O, cât aș vrea Stăpâne Doamne,
Să fiu din nou ce-am fost demult,
Când nu mă săturam, Iisuse,
Cuvintele să Ți le-ascult..

Mă spală iar cu râu de lacrimi,
Mă umple iar cu Duhul Tău,
Mă curăță din nou cu grijă
De tot ce e stricat și rău..

Și când mai alb decât zăpada
Voi fi în sufletu'-mi spălat, 
Eu voi striga în gura mare:
HRISTOSUL MEU M-A ÎNVIAT!
amin

SĂ ÎL BUCURĂM PE DOMNUL!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



de Preot Sorin Croitoru

Nu învățătura ne lipsește
(Poți să vezi duhovnici cu un click..),
Ne lipsește viața creștinească:
Auzim, citim și-apoi.. nimic!

Suntem plini de-atâta teorie,
Că ne vine pofta de-a preda,
Însă Domnul, după cum se știe,
De la noi așteaptă altceva..

Ne manifestăm doar în cuvinte,
Suntem iscusiți "cuvântători",
Dar Stăpânul Își trimise sluga
Să-I aducă-'n vie.. LUCRĂTORI!

Chiar și pentru-'n ceas de osteneală
Și-au primit râvnitul lor dinar;
De s-ar fi ținut de flecăreală,
N-ar fi pus nimic în buzunar..

Mi-L imaginez pe Domnul nostru
Cum Se uită iritat la noi:
"Ăștia-'n loc să Îmi lucreze via,
Nu se țin decât de tărăboi"!

Încercăm să-L păcălim pe Domnul,
Să-L trișăm cu vorba din belșug;
Unși fiind cu multă alifie,
Nu atingem coarnele la plug!

Cel zgârcit vorbește despre milă,
Îmbuibații-'nvață despre post,
Îngâmfații, despre inima umilă,
Desfrânații, despre-al fecioriei rost!

Toți își știu păcatele ascunse,
Însă doar în vorbe fac război;
Vremea luptei e demult apusă,
Vai de noi, cei leneși, vai de noi!..

Nu-i trecută vremea pocăinței,
Mă-'ndoiesc, deci cuget, deci.. EXIST!
Domnul ne așteaptă să ne-'ntoarcem,
Dar în așteptarea Lui, e trist..

Haideți să Îl bucurăm pe Domnul,
Să lucrăm din toate câte-un pic,
Mai ales din sfânta rugăciune,
Iar la urmă.. să mai dăm și-un click!

NE AȘTEAPTĂ CLIPE GRELE..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru 

Toți greșim, greșim mereu..
A greși e omenește,
De aceea Dumnezeu
Rareori ne dojenește,

Căci El știe că greșim,
Dar Îl biruie iubirea
Și Se uită cum pierim,
Urâțindu-ne noi firea..

De când Fiul S-a-ntrupat,
Lumea-I este și mai dragă
Însă, cu adevărat
Cu păcatul nu-i de șagă..

Viața după legea Lui
Ne preface-ncet în îngeri..
Unde viață sfântă nu-i,
Să ne pregătim de plângeri

Căci păcatul, dragii mei,
Străduindu-se să placă,
Pune gheara pe acei
Ce nu s-au temut să-l facă

Și apoi ca un tiran
Îi silește să-l repete
Zi de zi și an de an,
Până-ncărunțesc la plete..

Cât va fi de dureros,
La o ultimă spovadă,
Pentru omul păcătos
Ce va-ncepe-atunci să vadă

Diavoli negri ca un scrum,
Chiuind de bucurie
Și strigându-i că de-acum
E al lor pe veșnicie..

Poți să ți-l imaginezi
Cum păcatele-și îngaimă?..
Ia să-mi zici acum, ce crezi,
Tu vei rezista la spaimă?..

Căci tu duh întunecat
N-ai văzut nici în coșmare,
Însă pe al morții pat
Vei vedea în număr mare..

Da, iubiții mei, e greu..
Ne așteaptă clipe grele..
Are ceruri Dumnezeu,
Însă pân-ajungi la ele..

De acea iar vă spun:
Cu păcatul nu-i de șagă,
Chiar de Domnul este bun,
Chiar de lumea Lui i-e dragă..

ÎN ORICE MICĂ FAPTĂ BUNĂ..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

În orice mică faptă bună
E-un început de ridicare,
O bucurie pentru îngeri,
Chiar dacă gestul nu e mare..

Si pentru un pahar cu apă
Mântuitorul promitea
Aceluia ce-l dăruieste
Că nu-si va pierde plata sa..

În orice mică faptă bună
E o sământă de iubire:
Atât asteaptă Domnul nostru
Să-si caute de mântuire!

Si pentru-un simplu colt de pâine,
Acel ce a murit pe Cruce,
Văzându-ti inima miloasă,
La adevăr te va aduce..

În orice mică faptă bună
Se-ascund nădejdi de mântuire,
Căci iată, n-ai trăit degeaba
Făcând si fapte de iubire..

Si pentru-o haină peticită
Ce-ai dat-o celui zgribulit,
De Cel ce cântăreste fapta
Vei fi regeste răsplătit!

Să-i faci o vizită acasă
Bătrânului uitat de toti,
Copiii tăi să-i sară-n brate,
Chiar dacă nu îi sunt nepoti,

Să duci o supă batrânicii
Orfane de ai săi copii
Si să îi cari un brat de lemne,
Acestea-s fapte mari, să stii!

Să lăcrimezi lângă bolnavul
"Deschis" de doctor si cusut,
S-o strângi în brate pe mămica
Ce copilasul si-a pierdut,

Să vizitezi în închisoare
Vreun vechi prieten condamnat,
Acestea-s fapte care-n via?ă
Te fac crestin cu-adevărat!

Să-l pomenesti în rugăciune
Pe cel ce s-a pierdut de tot,
Să îl ajuti măcar o clipă
Pe cel ce zice : "Nu mai pot..",

Să îi zâmbesti cu bunătate
Aceluia de toti hulit,
Si-ti va sopti din ceruri Tatăl:
"În tine am binevoit"!

Virtutea clopotei nu are,
Căci faptele-n secret se fac;
Doar păcătosii-si trâmbitează
Păcatele. Crestinii tac..

Cu orice mică faptă bună
Îi semeni Domnului Hristos
Si mai adaugi o cunună
Pe fruntea ta de OM frumos!

SĂ-I IUBIM PE SFINȚI!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Trebuie să-i iubim pe cei care L-au iubit pe Dumnezeu atât de mult.. Protestanții spun: "De ce să cinstim pe cei care au fost oameni ca și noi"? Dar sfinții nu au fost oameni ca și noi. Ei au fost oameni care au făcut din Dumnezeu scopul vieții lor!
Ascultați-l pe Pavel care zice: "Pentru mine viața înseamnă Hristos"! Oare câți dintre noi putem să spunem ca el?
Priviți-l pe Petru cum se aruncă în marea învolburată, mai înainte de Răstignire și în cea liniștită, după Înviere, ca să ajungă la Hristos! Câți dintre noi fug după Domnul?..
Priviți-i pe Ioan, apostolul iubit și pe Maria, sora lui Lazăr: unul se cuibărește la pieptul lui Hristos, cealaltă la picioarele Lui: pentru amândoi, Hristos era fericirea vieților lor! Oare așa este și pentru noi?..
Priviți Mucenicii care mor în chinuri pentru Hristos! Noi nu renunțăm nici măcar la somnul de duminică dimineață pentru El!
Priviți Cuvioșii, care trăiesc în chinurile ascezei pentru Domnul..
Noi nu rezistăm să stăm cu El nici măcar două ore, la Sfânta Liturghie!
Au fost sfinții oameni ca noi? Da, la început erau ca noi: cu greșeli, cu patimi, cu fel și fel de căderi.. Dar L-au cunoscut pe Domnul și din dragoste pentru El au renunțat la tot ce nu Îi place Lui! Astfel încât Sfântul apostol Pavel se întreba: "Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos"? Nimeni și nimic!
Da, au fost sfinții oameni ca noi la început.. Dar curățindu-se de patimi unii cu sânge, alții cu oftaturi, cu gemete și cu sudoare, a coborât Duhul Sfânt peste ei și i-a transformat definitiv.. I-a sfințit! Astăzi vedem trupuri de sfinți frumos uscate, frumos înmiresmate, așteptând în racle trâmbița Arhanghelului ca să le ridice la Înviere.. Sfințenie pe care o atingem cu mâna..
Ăsta-i destinul creștinului: de A DEVENI SFÂNT, pentru că asta-i porunca Domnului nostru Cel milostiv: "Fiți sfinți, precum Tatăl vostru Cel ceresc Sfânt este"! Unii au reușit să împlinească porunca, iar noi îi fericim, îi cinstim și ne rugăm lor: SFINȚILOR AI LUI DUMNEZEU, RUGAȚI-VĂ PENTRU NOI! Amin
Domnul să vă sfințească prin Duhul Său Cel Sfânt!
Preotul Sorin Croitoru din Mantova (Italia)