de Preot Sorin Croitoru
Privesc icoana Ta, Iisuse,
Și ochii mi se umezesc..
În fața Ta, ca totdeauna,
Păcatele mi le-amintesc..
Tu nu Te-ncrunți deloc spre mine,
Ci dimpotrivă, îmi zâmbești..
Dar tocmai asta mă doboară:
Că eu greșesc, iar Tu.. iubești..
În suflet nu simt pic de frică,
Văzându-Ți chipul cel smerit,
Ci doar mă biciuie-ntrebarea:
De ce, Iisuse, Ți-am greșit?..
Ba chiar de multe ori îmi pare
Că-n loc să mă privești urât,
Tu Însuți îmi șoptești cu milă
Să nu mă mai acuz atât..
Iubire, Tu ești doar Iubire
Și Foc ce arde-atât de blând..
Îl plâng pe cel ce nu Te știe,
Căci nu Te-a căutat nicicând..
Privesc icoana Ta, Iisuse,
Și-n lacrimi sufletul mi-l cert,
Dar Tu-mi șoptești cu bunătate:
"De-acum nu mai greși, te iert"!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar."
(Epistola intaia catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel 13:4-6)