luni, 2 martie 2026

POSTUL SFINTELOR PASTI

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


Bucuria mea, Sfantul Parinte, Ioan Gura, de aur ne spune asa: "Daca postul a fost necesar in Rai, cu atat mai mult este necesar in afara Raiului. Daca un medicament a fost util inainte de rana, cu atat mai mult este util dupa rana."

Sfantul Parinte, Nicolae Velimirovici, zice asa: "Pentru ce ne este randuit postul? Cred ca pentru a ne aminti mai bine de obarsia noastra. Ca sa ne amintim ca nu suntem doar rodul pamantului, ci si al cerurilor, mai intai de toate al cerurilor. Ca sa ne aducem aminte ca suntem neam ales si ca Tatal nostru este Insusi Imparatul cerurilor si al pamantului." I

ar Sfantul Parinte, Arsenie Boca, ne-a lasat acest cuvant de invatatura: "Voi intelegeti dar ca, prin post, inchisoarea de pe noi (trupul) se face mai stravezie si intru material curat va veni Duhul lui Dumnezeu si va avea pe ce sa sada si El va savarsi lucrarea. Iar lucrul pornirii e mantuirea omului. Nu postul ne mantuieste, ci darul lui Dumnezeu. Nu osteneala ne mantuieste, ci mila Tatalui ceresc. Dar sa te ostenesti, fiindca, altfel nu vine Mila Domnului."

Cat de minunat graieste Sfantul Parinte, Gheron Isihastul: “Cand vei ajunge sa te smeresti, toti ti se vor parea Sfinti. Cand esti plin de tine (mandru), toti ti se vor parea rai”. Dupa ce vei posti si te vei spovedi, inima ta se va impartasi din Sfantul Potir, iar ochiul tau, din icoane! Postul Sfintelor Pasti, sa-ti fie binecuvantat de Dumnezeu si de Maica Domnului cu multe fapte bune si de folos spre mantuirea sufletului. Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.

joi, 26 februarie 2026

Postul...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


                                

1. Am ajuns odată la starețul Clement într-o zi de post. Hai să te pun la masă, zice el. Mulțumesc, zic, nu mi-e foame, am mâncat acasă. Da’ nu postești? s-a mirat el. Ba da, dar v-am spus, tocmai am mâncat acasă, nu mi-e foame. Păi cum postești, dacă zici că nu ți-e foame? a zâmbit avva.

2. Starețul spunea: a posti înseamnă a flămânzi. O zi de post la sfârșitul căreia nu suntem flămânzi e o zi de post ratată, chiar dacă am mâncat de sec. Postul înseamnă foame și înfometare de bună voie, ca să ne amintim că „nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4,4).

3. Starețul avea la masă un obicei: își turna ciorba într-o farfurie, nu în castron. Încercați să puneți un polonic de ciorbă într-o farfurie și să o mâncați cu lingura. Așa o mânca el. Nouă însă ne umplea castroanele până sus și chiar de mai multe ori. Și asta am învățat tot de la el, mai înainte de a o fi citit în cărți: ai dreptul să pui foamea doar asupra ta, nu și asupra aproapelui tău. Postul care Îmi place, zice Domnul, „este să dai pâinea ta celui flămând și să saturi sufletul amărât” (Isaia 58,10).

4. Mâncarea de post nu înseamnă nimic, spunea starețul. Când aducem la biserică ulei, prescuri, vin, tămâie etc., ele sunt doar simple materii până la rugăciunea de sfințire a lor. Abia atunci ele devin: untdelemnul bucuriei, trupul și sângele Domnului, mireasma sfinților etc. Așa și mâncarea de post, nu înseamnă nimic până nu o sfințim prin rugăciune.

5. Mai zicea: cine vrea să mănânce în post brânză vegetală și cârnați de soia e ca un bețiv care bea bere fără alcool. El nu caută să taie patima lui, ci doar să o amăgească.

6. Dar tot el a făcut odată următorul lucru. Eram la el în chilie, într-o zi de post. Tocmai primise de la Sfântul Munte o sticlă de ouzo. Eu o făceam pe sfântulețul, dar tot trăgeam cu coada ochiului: ce-aș mai bea un uzache! Apoi mă rușinam de gândul meu păcătos: e post, nu te gândești?, plus că-i dimineață și n-ar fi bine să bei pe stomacul gol. Și tot așa, pătimind de gânduri, până când starețul Clement a luat sticla, a desfăcut-o și mi-a turnat un păhărel fără să spună un cuvânt. Cea mai înaltă formă de asceză este dragostea care se coboară la neputințele aproapelui.

7. Cei care nu pot ține tot postul ar trebui să țină măcar câteva zile. Iar dacă nu pot nici atât, măcar o zi. Și dacă nu pot nici o zi întreagă, să postească măcar o seară. Așa se spune în Scriptură despre lucrătorii tocmiți la vie (Matei 20,1-16): unii au ieșit la lucru de dimineață, alții pe la prânz, alții după-amiază, iar alții abia spre seară. Dar și aceștia din urmă au fost primiți de Stăpânul viei, pentru că măcar au ieșit în drumul lui. Așa e și cu postul. Dacă cineva nu poate să lucreze de dimineață, să iasă în drum măcar spre seară.

8. Când eram preot la țară, aveam în parohie niște oameni amărâți care munceau la oraș, în construcții. Plecau vară-iarnă cu noaptea-n cap și se întorceau pe întuneric. Voi cum postiți? i-am întrebat odată, la spovedanie. Postim și noi cum putem, mi-au răspuns. La muncă ne luăm pâine cu slănină, dar seara, când ajungem acasă, mâncăm borș de post. Când i-am povestit asta starețului Clement, mi-a răspuns: „Postul lor e mai greu decât al tău, care mănânci toată ziua sărmăluțe de post și nici nu te rupi cu munca.” 

De aceea, zic încă o dată: dacă cineva nu poate să lucreze de dimineață, să iasă măcar spre seară, că s-ar putea să primească plata celor dintâi.

9. L-am întrebat pe starețul Clement: de ce postim? Mi-a răspuns: întrebarea nu este de ce postim, ci pentru cine postim. Orice facem în Biserică trebuie să facem pentru Hristos și ca să ajungem la Hristos.

duminică, 22 februarie 2026

NUMAI FAPTA MÂNTUIEȘTE!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


de Preot Sorin Croitoru

"Calea către iad este pardosită cu bune intenții" (proverb)

Fapta bună mântuiește,
Nu intenția de-a face;
Nu primește loc în ceruri
Cel ce în visare zace..

Nu se cucerește Raiul
Cu "Aș vrea, dar azi nu pot..",
Gândul nu se socotește
Faptă, după cum socot!

Da, intenția-i motivul
Ce urnește spre lucrare,
Însă de lipsește fapta..
Nici o importanță n-are.

Toți am auzit zicala
Că "intenția contează",
Dar aceasta-i pentru omul
Care fapta o lucrează

Și dorind să se implice,
Se întâmplă să nu poată,
Nu e pentru omul care
Nu ajută niciodată!

Fiți atenți, deci, la proverbe,
Căci sunt toate foarte bune,
De vom căuta în ele
Miezul plin de-nțelepciune..

Dacă ne ascundem lenea
Și greșit le folosim,
Nu scăpăm de chinul veșnic..
Oricâte proverbe știm!

miercuri, 18 februarie 2026

RUGACIUNE PENTRU IMPLINIRE SUFLETEASCA

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


“Doamne, Dumnezeul meu, invredniceste-ma sa fiu unealta pacii Tale, ca SA ADUC DRAGOSTE, acolo unde este ura, SA IERT, acolo unde se face suparare, SA FAC UNIRE, acolo unde se isca cearta, SA SPUN ADEVARUL, unde domneste inselarea, SA INALT CREDINTA, acolo unde apasa indoiala, SA TREZESC NADEJDEA, intru cei munciti de deznadajduire, SA ADUC LUMINA, acolo unde este intuneric, SA PRICINUIESC BUCURIE, acolo unde salasluiste amaraciunea.
 
Doamne, Dumnezeul meu, invredniceste-ma ca nu eu sa fiu mangaiat, ci, SA ADUC MANGAIERE, nu eu sa fiu inteles, ci, SA-I INTELEG PE ALTII, ca nu eu sa fiu iubit, ci, SA-I IUBESC PE ALTII, fiindca, CEL CE DA, acela primeste, CEL CE SE UITA PE SINE, acela se gaseste, CEL CE IARTA, acela va fi iertat, CEL CE MOARE PENTRU DUMNEZEU, acela se trezeste la viata vesnica”.

 Dumnezeule milostiveste-Te spre noi și ne binecuvanteaza, lumineaza fata Ta peste noi si ne mantuieste. Amin si Aliluia!
                   
                                                                                                              Preot Ioan .



Cu Dumnezeu pe cale..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                   
                                    

La Domnul găsim alinare..
Cand furtuna este mare..
La Domnul găsim... mângâiere..
Când trecem printr-o durere..

Niciodat' nu poate lumea..
Să-ți mângâie sufletul întristat..
Doar Domnul este...Acela..
Ce spală multul tău păcat..
 
Cu tine alături pe cale..
EL călătorește...mereu..
Lumea ...uită de tine...
Atunci când îți este greu...

Stai lângă Domnul...aproape..
De treci prin furtună și ploi..
Apoi ..nu uita...mulțumește...
Celui ce-adus soarele...înapoi.

Mergi cu Domnul pe cale..
Oricât de greu ti-ar părea..
Lumea e doar...curioasă..
Nu o doare ...durerea ta..

Doar Domnul plânge cu tine..
Si te veghează...mereu..
În El ...increderea-ti pune..creștine..
Si ușor vei trece orice greu.

Maria Pintican...

joi, 5 februarie 2026

Încercări şi ispite

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



                                                        CUVINTE DE PATERIC ATHONIT

La întrebarea:

,, De ce îngăduie Dumnezeu ca oamenii drepţi şi virtuoşi să sufere de boli grele?”, bătrânul Epifanie răspundea:
 
,,Pentru a se curăţi de micile rădăcini ale patimilor şi pentru a primi o coroană mai mare în cer. Dacă Dumnezeu a îngăduit ca Fiul Său prea-iubit să sufere şi să moară pe Cruce, ce-am putea zice noi oamenii care, oricât de sfinţi am fi, avem povara şi întinăciunea păcatelor?”
 
Bătrânul adăuga câteva lucruri importante şi utile pentru toţi:
 
,,Suferinţele ne purifică. Omul este cu adevărat el însuşi în suferinţă; în bucurie se schimbă, devine altul. Dar în suferinţă, el devine realmente el însuşi: se apropie de Dumnezeu, îşi resimte slăbiciunea sa. În glorie şi bucurie se crede buricul lumii, centrul universului, dacă vreţi.

 Eu şi nu altul!

 În mijlocul suferinţelor şi chinurilor, dimpotrivă, îşi dă seama că este o furnică neînsemnată în univers, că depinde absolut de Creator, şi Îi cere ajutorul şi ocrotirea. 

Noi toţi care am trecut prin suferinţe sufleteşti şi trupeşti, ştim bine că nu ne-am rugat niciodată aşa bine ca şi când zăceam pe patul suferinţelor sau când eram încercaţi în sufletul nostru. Dimpotrivă, cânt totul merge bine, uităm de rugăciune, de post, şi de multe alte lucruri.

Iată de ce îngăduie Dumnezeu suferinţa”.

miercuri, 4 februarie 2026

Mama părintelui Cleopa

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


Mama părintelui Cleopa era nestiutoare de carte, femeie simplă de la țară , care isi ducea traiul prin munca, cu rugăciunea crestina in minte si in inima. Ea adeseori plângea , căci avea darul lacrimilor. De asemenea, dădea multa milostenie la saraci, incat sotul ei ii zicea adesea: '

,, Mai femeie, eu degeaba aduc cu caruta, ca tu dai totul cu traista!''

Dumnezeu a pus-o pe Ana la mari încercări , precum odinioara pe Iov. Rând pe rând , noua copii si sotul i-au murit, dupa ce doi baieti intrasera in obstea de la Sihastria, iar o fata in cea de la Agapia. Indrumată permanent de parintele Paisie, Ana a primit toate acestea avand convingerea ca ai săi copii sunt primiti de Domnul.

Durerea ei cea mai mare era aceea ca aproape toti copiii i-au murit de tineri. Singurul care a supravietuit pana la adanci batraneti a fost Parintele Cleopa. Trei băieți si o fiica au raposat la mănăstire si ceilalti in satul natal. Cu toate acestea, a fost intarita de Dumnezeu cu darul Sau, ca sa-si poata duce crucea care i-a fost randuita de Sus.

Ramanand vaduva in anul 1943, si nemaiavand pe nimeni acasa, batrana mama Ana Ilie plângea zilnic pentru cei noua copii mutati de timpuriu la Domnul. Singura ei alinare in sat era biserica si cimitirul. In fiecare sarbatoare era nelipsita de la biserica, iar dupa slujba isi plangea copiii in cimitir. Ultimul ei sprijin era acum Parintele Cleopa, staretul Sihastriei, care fusese ales de Dumnezeu sa slujeasca Biserica lui Hristos.

Despre aceasta perioada parintele Cleopa isi amintea:

,, Cand a murit tata, mama imi trimitea telegrama dupa telegrama, chemandu-ma la inmormantare.

Mai tarziu, cand ne-am intalnit, mama m-a intrebat:

- De ce n-ai venit la inmormantarea tatei?

- Eu am venit la mănăstire si nu mai am tata, nici mama am raspuns.

- Cum asa? Eu nu sunt mama ta? intreba batrana printre lacrimi.

- Vino la manastire si atunci esti mama mea!''

                                                           Parintele Ilie Cleopa

Asa se face ca, in anul 1946, Parintele Cleopa si-a adus mama din satul natal, Sulita, la Schitul Sihastria, pentru a fi inchinoviata in obstea Manastirii Agapia Veche. A fost tunsa in monahism un an mai tarziu, primind numele Agafia.

Apoi a fost inchinoviata in obstea acestei manastiri, in primavara anului 1948, si incredintata unei maici duhovnicesti, numita Olimpiada.

S-a nevoit in chip monahicesc peste 20 de ani, rugandu-se lui Dumnezeu ziua si noaptea, impartindu-si bucuriile si necazurile cu cele trei ucenice ale ei, monahiile Mihaela, Iustina si Iulia.

Aici se ruga in biserica ziua si noaptea si se bucura mult pentru fratii tineri veniti sa slujeasca lui Hristos, socotindu-i ca pe proprii ei copii.

Cand venea cate un sarac la Agapia Veche si maica nu avea bani, lua de la ucenicele ei cate ceva si le spunea:

,, Am luat de la voi oleaca, ca eu nu am!'' Iar ele ii raspundeau: '

,, Bine, Maica Agafie, ca ai luat ''. Ea insa dadea totul la săraci !


Din timp in timp, Maica Agafia trecea muntele si venea la Sihastria sa vorbeasca cu Parintele Cleopa si sa planga la mormintele fiilor ei din cimitir: rasoforul Vasile si monahul Gherasim. Apoi se intorcea la Agapia Veche, mângâiată de cuvintele parintilor din Sihastria.

Schimonahia Agafia Ilie, a trecut la cele vesnice pe 15 septembrie 1968, la varsta de 92 de ani.

Parintele Paisie Olaru de la Sihla, duhovnic al Maicii Agafia inca din perioada in care aceasta traia in lume, cunoscand toate incercarile prin care a trecut a numit-o
,, maica izvoratoare de lacrimi, căci multe lacrimi a varsat aceasta maica." 

Tot el ne spune ca in perioada de 20 de ani in care maica a vietuit in obstea de la Agapia Veche, ea a fost ca o mama pentru toate maicile, astfel incat ,, Dumnezeu i-a facut parte sa aiba mai multi fii decat ii plansese la groapa".

De la parintele Paisie, ca unul ce ,, a luat adesea parte la lacrimile ei", ni s-au pastrat si aceste versuri inchinate Maicii Agafia:

Cand stau pe loc si ma gandesc,
Maica Agafie, mult te compatimesc
Si te vad cum pentru toti alergai
Si cate pe unul inmormantai.

,, Parinte Paisa, mi-a murit Profira."
,, Parinte Paisa, a murit si Maria."
,, Parinte Paisa, a murit Ecaterina."
,, Parinte Paisa, si Mihai din viata a incetat"
,, Parinte Paisa, si Alexandru m-a lasat."
,, Parinte Paisa, Gheorghe-Gherasim a murit"
,, Parinte Paisa, si de Vasile am auzit."
,, Parinte Paisa, nu stii ceva de Cleopa meu?"
,, Parinte Paisa, iarta-ma, pentru Dumnezeu!"
Dumnezeu sa te ierte, maică !


_______________

Atunci l-a întrebat și pe călugăr:

„Părinte, n-ai văzut pe Cleopa al meu?”

 Iar el i-a răspuns: „Maică Agafie, nu te întrista. Părintele Cleopa este aproape de noi. În curând sper să ne întâlnim cu el!” 

Iar bătrâna, cu ochii în lacrimi, i-a răspuns: „Ei părinte, dacă n-ai fost mamă!”

       Între anii 1947-1968 s-a nevoit în obștea Mănăstirii Agapia Veche monahia Agafia Ilie, mama Arhimandritului Cleopa Ilie, din comuna Sulița, județul Botoșani. În căsnicia ei a avut zece copii, dintre care cinci au intrat în viața monahală, iar cinci au rămas în lume. Apoi, cu voia lui Dumnezeu, murindu-i pe rând nouă copii și la urmă și soțul, a fost adusă la Agapia Veche de fiul ei, Arhimandritul Cleopa Ilie, pe atunci stareț la Mănăstirea Sihăstria. Aici bătrâna se nevoia după putere, uneori bucurându-se, alteori plângând și rugându-se, fiind îngrijită de câteva ucenice iubitoare de Hristos.

După anul 1960, părintele Cleopa, fiind plecat în munți din cauza prigoanei ateiste, maica Agafia ieșea zilnic în cărare la poarta mănăstirii și întreba pe cei ce veneau să se închine: „N-ați văzut pe Cleopa al meu?” 

Iar închinătorii îi răspundeau, unii că nu-l cunosc; alții, că ar fi la Mănăstirea Sihăstria; iar alții că ar fi plecat în munți la pustie. Apoi bătrâna începea a plânge, își făcea cruce și se întorcea la chilie.

În vara anului 1963, a mers la Agapia Veche și un călugăr din Sihăstria, pe care îl cunoștea bătrâna, să-i ducă câte ceva și să o mângâie în durerea ei. Maica Agafia se afla pe cărare și întreba pe toți de fiul ei cel iubit.

 Atunci l-a întrebat și pe călugăr: „Părinte, n-ai văzut pe Cleopa al meu?”

Iar el i-a răspuns: „Maică Agafie, nu te întrista. Părintele Cleopa este aproape de noi. În curând sper să ne întâlnim cu el!” Iar bătrâna, cu ochii în lacrimi, i-a răspuns: „Ei părinte, dacă n-ai fost mamă!”

În aceeași vară, bătrâna maică Agafia, în vărstă de 86 de ani, a auzit o veste cum că Părintele Cleopa ar fi venit din munți la Mănăstirea Sihăstria. Era pe la asfințitul soarelui. Fără a mai spune ucenicelor ei, și-a luat un băț în mână și a pornit singură pe poteca ce ducea peste munte la Sihăstria. Dar, venind noaptea, bătrâna a rătăcit și a nimerit, cu rânduiala lui Dumnezeu, la o cabană forestieră, unde a rămas peste noapte. În urmă, maicile au tras clopotele și cu felinarele îm mâini, au căutat pe maica Agafia până dimineața, când au aflat-o la cabană și au dus-o la chilia ei. Iar venerabila mamă și călugăriță, făcând ascultare, a zis ucenicelor ei: „De ce nu mă lăsați să văd pe Cleeopa al meu!”

După mai bine de un an de așteptare și de rugăciuni cu lacrimi, maica Agafia s-a învrednicit în sfârșit, să vorbească față în față cu iubitul ei fiu, părintele nostru Cleopa Ilie!

Cu adevărat este foarte greu să fii și mamă devotată și călugăriță iubitoare de Hristos. Ori, maica Agafia a purtat în inima ei amândouă cruci, amândouă iubiri – iubirea firească de mamă născătoare de copii și iubirea duhovnicească de călugăriță purtătoare de Hristos!

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Istorioare duhovnicești, Sfânta Mănăstire Sihăstria, 2002, pp. 49-51)

joi, 29 ianuarie 2026

Ce este grija de lume?

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



GRIJA este o structura esentiala,nelinistita a dinamismului uman care cuprinde intreaga constitutie a omului. Prin ea omul este mereu "inaintea sa".

Grija lumeasca cuprinde 3 elemente: impatimirea, placerea si durerea.Acestea sunt piroanele esentiale care il tintuiesc pe om de lume. Aceasta grija lumeasca este o totala sau exagerata alipire a omului de lume si coborarea lui la o existenta cenusie, improprie , monotona, robita si de suprafata.Grija este o deprindere mentala nesanatoasa si distrugatoare pentru trup si suflet.Grija este molima epocii moderne.
Ne crapa capul de griji, ne imbolnavim de griji, nu putem dormi de griji si murim din cauza grijilor. Grija este cea mai perfida si cea mazi distrugatoare dintre activitatile omenesti. Grija si frica ptr existenta se transmite din minte in inima, in sistemul nervos, tesuturi, organe si celule.In special in societatea capitalista multe boli sunt generate de frica pentru existenta si agravate de griji si de sistemul de nesiguranta. Cei rai sunt plini de griji ne spune Ecclesiastul.

Desi clipele ocupate de placere si durere propriu zise sunt rare si scurte, atat durerea cat si placerea ne tin fiinta in tensiune, inca cu mult inainte de a se trai ele de fapt. De aceea o mare parte din viata, omul se afla in asteptarea si cautarea de placeri si in frica de durerile prezente si viitoare. Acesta este , insa rodul patimilor, este manifestarea necontenita a patimilor in noi. Dar chiar si atunci cand nu ne asteptam la o placere sau nu ne temem de o durere viitoare, lucram pentru asigurarea unor placeri si pentru evitarea unor dureri viitoare neprecizate. Iar motorul care ne impinge in aceasta lucrare este grija.

Consecinte ale grijii fata de lume - Nu ne nastem cu griji, ci le dobandim pe parcursul vietii.si in cate feluri de griji lumesti nu ne consumam inutil timpul si ne distrugem sanatatea. Statisticile medicale arata ca jumatate din oameni cu functii de conducere au, datorita grijilor, boli psihice, tensiune arteriala ridicata, sufera de boli de inima si de ulcer. Acestea, impreuna, se traduc printr-un singur cuvant, la moda de altfel: STRES. Si este acum demonstrat de catre oamenii de stiinta ca stresul necontrolat provoaca moartea. Cum de este cu putinta??? Simplu: ne provoaca scurtcircuitari in lant, la nivelul organismului. medicii depisteaza nereguli intr-o parte a organismului, dar stimulii se propaga cu mare viteza la organele vitale si, daca nu ne inhiba explozia care se manifesta mai ales pe meridianele sistemului nervos, este tardiv in a mai crede ca omul stresat ar mai pute fi salvat.

Grijile cele multe ne indeparteaza de Dumnezeu - In ziua de azi , oamenii sunt foarte zapaciti pentru ca nu traiesc in simplitate. Vor sa realizeze cat mai multe lucruri deodata si se pierd in grijile cele multe." Cand crestinul se apuca de mai multe lucruri deodata, o ia razna si numai ce se gandeste la ele, ca il si apuca schizofrenia". Deasemeni daca vom face mai multe lucruri deodata vom obosi foarte repede, nu vom avea nici rabdare si nici eficienta.

Insa sunt oameni care, desi au puteri sufletesi si trupesti limitate, se apuca de ai multe lucruri deodata si se incurca intre ele. Mai grav este atunci cand au in subordinea lor oameni, pe care ii zapacesc si ii obosesc cu cerintele lor multiple.

" Pe cat se poate, sa faca omul numai un lucru-doua, sa le termine cum se cuvine avand mintea curata si odihnita, si dupa aceea sa inceapa altceva; caci daca mintea se imprastie, ce lucruri duhovnicesti va face omul dupa aceea???? 

Cum isi va aminti de Hristos????

Parintele Ioan de la Rarau- " Duhul lumesc"

luni, 26 ianuarie 2026

O rugăciune zilnică..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


Ține-mă în brațe, te rog, Doamne, în zilele în care picioarele îmi alunecă și rătăcesc pe drumuri care nu sunt cu adevărat destinate.

Alină-mă, te rog, Doamne, în zilele în care lacrimile mele sunt mai mult decât zâmbetele mele.
Vindecă-mi inima, te rog Doamne și zilele în care sângerează mai mult decât bate.

Ține-mi companie Doamne când am nevoie de cineva cu care să vorbesc și dă-mi asigurări atunci când simt că viața este fără scop.

Te rog să-mi fii cel mai apropiat prieten atunci când oamenii mă părăsesc sau mă resping și Înțelepciune când am nevoie de îndrumare.

Doamne, te rog să fii Vindecătorul meu când sunt bolnav sau în durere și puterea mea când a mea se ofilește.

Doamne, fii Stânca mea când valurile vieții pare să mă târască și Firul care mă ține împreună când viața mi se sfâșie.

Te rog să fii Stâlpul meu când trebuie să merg pe drumuri pentru a învăța lecții pe care nu mi le-am imaginat niciodată și încrederea mea atunci când mă simt lipsit de toată speranța.
Îți mulțumesc, Doamne, că ai mereu timp să asculți umila mea rugăciune.

Amin!

duminică, 25 ianuarie 2026

OMUL CU INIMA BUNĂ!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


https://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Bucuria mea, te rog sa nu uiti aceste cuvinte: DACA AI INIMA BUNA, IISUS HRISTOS TE VA MANTUI! Sa ai inima buna, inseamna in primul rand, SĂ NU AI URĂ IN SUFLET, apoi, sa iubesti pe Domnul Dumnezeu tau mai presus de orice, sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti, SĂ-I IUBESTI PE VRĂJMASII TAI, dar, mai trebuie ceva: SĂ PUI IUBIRE IN TOT CEEA CE FACI, adica, sa faci cu drag, cu mare placere.

 Cand spovedesc pe cineva, il intreb la un moment dat: “Ai urat pe cineva?” 

Cand aud ca-mi spune: “Nuuu parinte, eu nu cunosc aceasta patima. Este adevarat ca m-am suparat pe moment, m-am maniat pentru cateva clipe, dar mi-a trecut foarte repede”.

OMUL ACESTA ARE INIMA BUNĂ! Sufletul e o taina, Viata e un vis, Sufletelor bune, Raiul li-i deschis! Daca Dumnezeu este Atotbun, inseamna ca si noi trebuie sa fim buni la suflet. Trebuie sa ne bucuram cu cei care se bucura si sa plangem cu cei care plang. Ura este la diavol, iar iubirea si iertarea sunt de la Dumnezeu.
OMUL MANDRU, TRUFAS este si rau la suflet, in timp ce OMUL BLAND si SMERIT este bun la suflet, nu poarta ura nimanui. PE OMUL CU SUFLET BUN, DUMNEZEU NU-L LASA-N DRUM!

Asadar, sa fii bun pana la moarte, pe cat iti sta in putere, SA AI INIMA BUNA si IISUS HRISTOS TE VA MANTUI!                                                                                   Amin si Aliluia!
                                                                                 Preot Ioan 🛎.

AM CUNOSCUT IUBIREA

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Am cunoscut iubirea cand nu stiam s-o strig,
 In mana sfant-a mamei ce ma-nvelea de frig, 
In ochi-i plini de lacrimi, in grijile-i tacute, 
Cand sufletu-mi de inger stia sa o asculte.

Am cunoscut-o apoi in cantul ciocarliei, 
In floarea de alun si-n fosnetul campiei,
 In strigatul de frate si grija de bunic,
 In primul fir de iarba si-n greierul cel mic.

In picaturi de ploaie, in roua de pe flori, 
In geana rasarita a soarelui din zori, 
Iubirea sta sa cada pe stelele din cer, 
Si este-acolo, sus, si-n zori cand ele pier.

Cata iubire, Doamne, ai pus pe langa noi! 
Dar orbi cum suntem azi si-n suflete prea goi, 
Impovarati de griji, sau gand de-navutire,
 Nu ne mai pasa, Doamne, calcam peste iubire.

Marin Bunget 

luni, 19 ianuarie 2026

Moartea morții și viața vieții...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

              




În moarte Hristos a fost asemenea nouă, de față cu oamenii, cu mulți martori ai morții lui omenești...
Moartea trupului răstignit și condiția de muritor ca om, nu au adus și moartea ca Dumnezeu a lui Hristos, că Dumnezeu nu moare și nu poate fi omorât...
În Înviere a fost singur, ca Dumnezeu, pentru că e doar de competența lui Dumnezeu, Învierea..
Când a înviat, nu era nimeni în mormânt, nu a fost "ajutat" să învieze, nici nu era nevoie, pentru că El este "Viața și Învierea". E atributul lui Dumnezeu nemurirea...
Condiția de Nemuritor și puterea nemuririi dumnezeiești a adus și trupului Său, după Înviere, viață și nemurire..
Pentru că în Hristos, moartea a fost omorâtă, trupul Său înviat poartă această biruință și această răscumpărare pecetluită cu Sânge...
De aceea, împărtășirea cu Trupul și Sângele Lui Hristos dă și omului putința acestei biruințe, ca moarte a morții și viață a vieții sale...





Te rugăm, primeşte, Doamne,

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                 

Te rugăm, primeşte, Doamne,
mulţumirea ce Ţi-o dăm,
slava inimilor noastre,
care Ţie Ţi-o ’nălţăm.
Te rugăm, primeşte, Doamne,
mulţumirea ce Ţi-o dăm.

Cu recunoştinţă-adâncă
al Tău Nume lăudăm,
binefacerile Tale
fă nicicând să nu uităm…
cu recunoştinţă-adâncă
Numele să-Ţi lăudăm.

Fă ca-n mulţumirea noastră
cu un cuget bun să stăm,
ca să poţi primi curată
mulţumirea ce Ţi-o dăm;
fă ca-n mulţumirea noastră
cu un cuget bun să stăm.

Slavă şi mărire Ţie
din tot sufletul cântăm,
cu bunăvoinţă-ascultă
mulţumirea ce-Ţi ’nălţăm;
slavă şi mărire Ţie
din tot sufletul cântăm.

sursa


... LA BATJOCURA SA RASPUNZI CU ZAMBET ...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

               

Sfintelor Mucenite si biruitoare fecioare, Agapis, Elpis si Pistis, impreuna cu mama voastra, Sfanta Mucenita Sofia, Sfanta Mucenita Agatoclia, Sfinte Mucenice Maxim, Sfinte Mucenice Teodot, Sfanta Mucenita Asclipiodota, Sfanta Lucia si Sfinte Mucenice Geminian (fiul ei), Sfanta Mucenita Teodota, Sfintilor 100 de Mucenici, Sfinte Pilevs episcopul, Sfinte Nil episcopul, Sfintilor 46 de Mucenici din Palestina, Sfinte Mucenice Haralambie, Sfinte Mucenice Pandoleon, Sfinte Mucenice Iraclid, episcopul Ciprului si Sfinte Mucenice Miron, episcopul Ciprului, ca unii care aveti indrazneala inaintea lui Dumnezeu, rugati-va si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin.
 
Sfanta Agatoclia a fost slujnica la un oarecare Nicolae, care era crestin. Sotia lui, care era pavliciana (pavlicienii erau un grup de eretici din imperiul Bizantin), a ocarat-o pe Sfanta Agatoclia timp de 8 ani. A batut-o peste grumaji cu pietre, gonind-o desculta prin locuri colturoase, zdrobindu-i coastele cu un ciocan de fier si arzandu-i limba. Dar vazand ca nu poate sa o intoarca spre voia sa, i-a turnat jaratec peste grumaz si astfel Sfanta si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu.
 
Sfintii Mucenici Maxim, Teodot si Asclipiodota, au fost batuti, li s-au taiat degetele mainilor si au fost bagati in temnita intunecata, iar apoi li s-au taiat capetele.
 
Sfanta Sofia si cele trei faclii stralucitoare, Sfintele Agapis, Elpis si Pistis, de Lumina Preasfintei Treimi fiind aprinse, au strălucit Bisericilor Crestin Ortodoxe, lumina mantuirii, spre ajutorul nostru. Amin!

Cu ale lor Sfinte rugaciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi!
 
Asa ne indeamna Sfantul Parinte, Nicolae Velimirovici: "La batjocura sa raspunzi prin zambet. Batjocura lor vine din rautatea inimii, dar zambetul tau, sa fie lipsit de rautate. Prin zeflemeaua lor, ei nu fac decat sa creasca pretul rugaciunii tale inaintea Vesnicului Judecator, Iisus Hristos."

Har si pace sufletului tau! Amin si Aliluia!

Preot Ioan .


Boala si păcatul

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


Te înspăimânţi de boală
şi-ai vrea să fugi de ea?
– dar de păcat
nu tremuri
şi plata lui cea grea?
căci boala e urmarea
păcatului făcut;
de el te înspăimântă,
e şi mai de temut!

De moarte te cutremuri
şi veşnicia ei?
– dar de păcat
te teme
şi plata ce-o să iei!
Căci moartea e urmarea
păcatului făcut,
pe el să cauţi a-l şterge
de peste-al tău trecut.

Hristos, numai El Singur,
te poate ajuta,
doar Sângele Lui poate
păcatul a-ţi ierta
când Îi primeşti iertarea
se face-n veci senin
– şi-n boala ta,
şi-n moarte
prin El îţi afli-alin!

sursa

Ovidiu Florin

Arhivă blog

BLOGURILE MELE LE GASITI AICI !

Postări populare

INTRĂ SI AICI :

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

Translate

Powered By Blogger

Amintiri din Pelerinaj Grecia 2017

Amintiri din Pelerinaj Grecia 2017

TAINA SFÂNTULUI BOTEZ

Totalul afișărilor de pagină

Wikipedia

Rezultatele căutării