..SFÂNT, SFÂNT, SFÂNT EȘTI DOAMNE DUMNEZEUL NOSTRU! ...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

   🙏🏽 "Împărate al veacurilor şi Doamne cel mai înainte de veci, Făcătorule a toată făptura cea văzută şi cea nevăzută, Dumnezeule cel slăvit în Sfânta Treime, Căruia se închină tot genunchiul; al celor cereşti, al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Pentru aceasta şi noi, ca cei ce suntem luminaţi cu Sfânta Taină a Botezului întru numele Tău cel întreit sfânt deşi nevrednici fiind, îndrăznim a-Ţi aduce această cântare de laudă; iar Tu ca Făcătorul, Purtătorul de grijă şi Judecătorul nostru, ia aminte spre glasul rugăciunii robilor Tăi, şi nu depărta mila Ta de la noi, pentru ca din adâncul sufletului pururea să strigăm Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt".

   🙏🏽 "Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru: Părinte, Care ne-ai chemat pe noi dintru nefiinţă; Fiule, Cel ce ne-ai răscumpărat pe noi cei căzuţi, prin Crucea Ta; Duhule Sfinte, Cel ce sfinţeşti şi înviezi pe toţi cu darul Tău".

   🙏🏽 "Deci, dă-ne nouă, Preabunule Răscumpărătorule, ca totdeauna să ne aducem aminte de câte chinuri ale sufletului şi ale trupului Tău a fost trebuinţă ca să împaci dreptatea cea veşnică a Părintelui Tău pentru păcatele noastre; şi cum Te-ai pogorât de pe Cruce până la iad, cu Preacurat sufletul Tău, ca să ne izbăveşti pe noi de puterea chinuirii iadului".

   🙏🏽 "Cu puterea Ta cea nespusă, toate le ţii; cu cuvântul înţelepciunii Tale celei neurmate, toate le chiverniseşti; şi cu Duhul gurii Tale, toate le înviezi şi le faci a se bucura. O, Cel în trei sori a toate Făcătorule, Tu ai măsurat cerul cu dreapta şi pământul cu palma, Care porţi şi hrăneşti toată făptura, toate pe nume le chemi; şi nu este nimeni care să se poată ascunde de puternicia dreptei şi a vederii Tale. Pentru aceasta împreună cu toate puterile cele de sus şi de jos, cu umilinţă căzând, cântăm Ţie: Aliluia".

   🙏🏽 Binecuvântarea Domnului să fie peste tine, cu al sau Har și cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. 

                                                                                                            Amin!

                                                                                                             Preot Ioan 🛎️.

Mi-am amintit

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                   


Mi-am amintit de tine ,atâta de târziu,
Mi-ai mai rămas Hristoase ?Mai ești în mine ,viu ?
O lacrimă sărată, îmi spune, că îmi ești ,
În fiecare clipă ,a vieții, mă păzești !

Cînd trec printr-o răscruce, cuvintele mă dor ,
Și mor cu tine Doamne ,prin moarte mă strecor .
Dar nu mă las învinsă ,puterea tu mi-o dai ,
Privesc senină cerul ,și mă gîndesc ,la rai .

Voi prinde -acele vremuri ,cînd vei venii pe-un nor ?
Să-ți spun cu ce-am greșit, să-ți spun ,cît te ador ?
Nu știu ce va să vină ,nu știu, și nici nu-mi pasă ,
Te simt pe-orice cărare ,te simt la mine-acasă .

Cuvintele -mi sunt fade ,atât de neînsemnate ,
Dar cer pentru tot omul ,iubire ,sănătate.
Ca florile-n grădină, se ofilesc ,și plâng,
Isuse ,vino acuma ,în brațe să te strâng!

Să-ți mulțumesc smerită, că m-ai păzit,mereu ,
Și atunci cînd simt că -n lume ,ești numai Tu ,și eu !
Autor
Ciabrun Marusia

Iata si cuvantul de invatatura al Sfantului Tihon de Zadonsk:

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Bucuria mea, Dumnezeu i-a dat lui Moise Tablele Legii. Una din aceste 10 Porunci dumnezeiesti, cea de-a 7-a suna asa: “SĂ NU FII DESFRANAT!” (Iesirea 20:7). Crestinul ortodox trebuie sa stie ca aceasta porunca se refera in primul rand la curvie (inainte de cununia religioasa) si preacurvie (dupa cununia religioasa) cu toate celelalte ramuri..., insa, desfranarea poate sa fie de doua feluri: TRUPEASCĂ si SUFLETEASCĂ.

 Iata si cuvantul de invatatura al Sfantului Tihon de Zadonsk:

"Daca desfranezi, daca savarsesti adulter sau in vreun alt fel iti pangaresti sufletul si trupul, TE LEPEZI DE HRISTOS!

Daca porti manie asupra aproapelui tau si uneltesti cum sa-i faci rau, te lepezi de Hristos.

Daca iti intinzi mana spre rapire si spre a prada bunul strain, TE LEPEZI DE HRISTOS!

Daca minti, viclenesti si-l inseli pe aproapele tau, TE LEPEZI DE HRISTOS!

Daca clevetesti, ocarasti si defaimi pe aproapele tau, TE LEPEZI DE HRISTOS!

Intr-un cuvant, prin orice fapta nelegiuita savarsita cu buna stiinta impotriva constiintei, ii ntorci spatele lui Hristos. De cate ori aduci jertfa patimilor tale ca unui idol, de atatea ori slujeşti acestora.

 Leapada-te de patimi, fereste-te sa savarsesti fapte rele, asculta de Hristos si nu te vei lepada de El."

Adevarate si minunate sunt cuvintele Sfantului Tihon de Zadonsk si de aceea, ar trebui sa le intiparim in sufletele noastre: “Pentru ca cine va pazi toata Legea, dar va gresi intr-o singura porunca, s-a facut vinovat fata de toate poruncile” (Iacov 2:10). 

                                                                                                                            Amin si Aliluia!

                                                                                                                             Preot Ioan 

CREDINTA, ESTE PUTEREA DE A IUBI!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Bucuria mea, dupa cum bine stii toti suntem pacatosi. Si ne-o spune si Biblia: “Toti gresim mult” (Iacov 3:2). Asta inseamna ca, o zi de-ar fi viata omului si este foarte pacatos”. Asa este, dar Sfantul Siluan Athonitul ne da nadejde prin acest cuvant de invatatura: „Domnul il iubeste mult pe pacatosul care se pocaieste si il strange cu drag la pieptul Sau zicandu-i: "UNDE AI FOST PANA ACUM, COPILUL MEU? DE MULTA VREME TE ASTEPT! Smereste-te si urmeaza-Ma!”, zice Mantuitorul Iisus Hristos, fara smerenie nu se poate. Harul vine prin smerenie.

 Daca-i smerenie, vine Harul, findca, Harul ne va mantui. NADEJDEA mea este TATAL, SCAPAREA mea este FIUL, ACOPERAMANTUL meu este DUHUL SFANT, TREIME SFANTA, slava Tie! 

Sfantul Parinte, Ioan de Kronstadt, ne spune: "Iata mijloacele care garanteaza nadejdea crestina: rugaciunea, mai cu seama cea deasa, marturisirea sincera a pacatelor, cand ne rugam, citirea deasa a cuvantului lui Dumnezeu si mai ales impartasirea cat mai deasa cu De-viata-facatoarele Taine, cu Trupul si Sangele lui Hristos”. 

Sa nu uitam invatatura Sfantului Parinte Iustin Parvu, care spune: "CREDINTA ESTE, intai de toate, PUTEREA DE A IUBI." Amin!

 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze!

                                                                                               Amin si Aliluia!
                                                                                               Preot Ioan 

ÎN ORICE MICĂ FAPTĂ BUNĂ..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

          

de Preot Sorin Croitoru

În orice mică faptă bună
E-un început de ridicare,
O bucurie pentru îngeri,
Chiar dacă gestul nu e mare..

Și pentru un pahar cu apă
Mântuitorul promitea
Aceluia ce-l dăruiește
Că nu-și va pierde plata sa..

În orice mică faptă bună
E o sămânță de iubire:
Atât așteaptă Domnul nostru
Să-ți caute de mântuire!

Și pentru-un simplu colț de pâine,
Acel ce a murit pe Cruce,
Văzându-ți inima miloasă,
La adevăr te va aduce..

În orice mică faptă bună
Se-ascund nădejdi de mântuire,
Căci iată, n-ai trăit degeaba
Făcând și fapte de iubire..

Și pentru-o haină peticită
Ce-ai dat-o celui zgribulit,
De Cel ce cântărește fapta
Vei fi regește răsplătit!

Să-i faci o vizită acasă
Bătrânului uitat de toți,
Copiii tăi să-i sară-n brațe,
Chiar dacă nu îi sunt nepoți,

Să duci o supă batrânicii
Orfane de ai săi copii
Și să îi cari un braț de lemne,
Acestea-s fapte mari, să știi!

Să lăcrimezi lângă bolnavul
"Deschis" de doctor și cusut,
S-o strângi în brațe pe mămica
Ce copilașul și-a pierdut,

Să vizitezi în închisoare
Vreun vechi prieten condamnat,
Acestea-s fapte care-n viață
Te fac creștin cu-adevărat!

Să-l pomenești în rugăciune
Pe cel ce s-a pierdut de tot,
Să îl ajuți măcar o clipă
Pe cel ce zice : "Nu mai pot..",

Să îi zâmbești cu bunătate
Aceluia de toți hulit,
Și-ți va șopti din ceruri Tatăl:
"În tine am binevoit"!

Virtutea clopoței nu are,
Căci faptele-n secret se fac;
Doar păcătoșii-și trâmbițează
Păcatele. Creștinii tac..

Cu orice mică faptă bună
Îi semeni Domnului Hristos
Și mai adaugi o cunună
Pe fruntea ta de OM frumos!

S A R B A T O A R E ...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Bucuria mea, iata ce spune Sfantul Ioan Gura de Aur despre sufletul omului: “Cea mai frumoasa sarbatoare este constiinta curata; fiindca, nu MULTIMEA celor ce se aduna in Bisericile Crestin Ortodoxe se ia in seama, ci VIRTUTILE pe care ei le practica; nu hainele acelea pretioase, ci EVLAVIA lor; nu masa imbelsugata, ci GRIJA PENTRU SUFLET, toate acestea fac la un loc ADEVARATA SARBATOARE CRESTINA.” Sfantul Paisie Aghioritul spune asa: “Atunci cand intentiile sunt curate, omul are odihna. De aici veti putea deosebi daca orice lucrare a voastra este buna." In afara de costiinta curata trebuie sa avem si iubire, iar despre iubire, Sfantul Parinte Dumitru Staniloae, zice: "Iubirea sta intr-un sentiment de raspundere fata de valoarea celuilalt, fata de mantuirea celuilalt." Iar despre mantuirea celuilalt Sfantul Antonie cel Mare ne spune: "De la aproapele vine si viata, si moartea. Fiindca, daca aducem folos duhovnicesc aproapelui, pe Dumnezeu dobandim (ne mantuim) si daca gresim aproapelui, lui Hristos gresim (si atunci ne osandim)." Si dupa ce am citit ce ne spun Sfintii Parinti despre sarbatoare, sa vedem ce ne spune marele poet George Coșbuc: “Si cat e de frumos in sat! Crestinii vin tacuti in vale, Si doi de se-ntalnesc in cale, Isi zic: Hristos a inviat! Si rade-atata sarbatoare”. 

                                                                                                       Amin si Aliluia!
                                                                                                        Preot Ioan .

Despre îngenunchiere în Biserica Ortodoxă

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                           

Când nu stăm în genunchi?

Nu stăm în genunchi în timpul Sfintei Liturghii, în toate Duminicile de peste an, în Praznicile Împărăteşti , în zilele dintre Naşterea Mântuitorului şi Bobotează, precum şi în zilele dintre Paşti şi Cincizecime. Acasă, credincioşii urmează aceeaşi rânduială de îngenunchiere, păstrând permanent în minte diferenţa între starea de pocăinţă şi starea de biruinţă pascală. Canonul al 2-lea al Sf. Nicolae al Constantinopolului arată că nici sâmbăta nu se îngenunchiază: “Aceasta nu s-a oprit de vreun canon, însă cei mai mulţi întrucât nu se ajunează sâmbăta prin urmare nici genunchii nu îi pleacă”, afară numai de una după Canonul 66 Apostolic.

De ce nu stăm în genunchi?

Părinții Bisericii au văzut acest gest de pocăință - îngenunchierea - drept incompatibil cu bucuria învierii. Biserica a deosebit întotdeauna starea de pocăînță (postul și plângerea) de cea de bucurie pascală și eshatologică (Învierea Domnului).
Deci, ingenunchierea este o manifestare a pocăinței, incompatibilă cu starea de bucurie trăită în timpul biruinței Vieții asupra morții. De aceea, duminică, când prăznuim Ziua Învierii, nu se îngenunchiaza din iubire pentru Iisus Hristos cel înviat din morți.

În timpul Sfintei Liturghii, credincioșii retrăiesc și se fac părtași morții și Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Dacă, în cadrul slujbelor pregătitoare pentru Sfânta Liturghie, se stă și în genunchi, (nu duminica şi sărbatori) în timpul acesteia din urmă, credincioșii stau doar în picioare, trăind în parte starea eshatologică de biruință definitivă a Vieții asupra morții.
Sfânta Liturghie este o pregustare a Veacului ce va să fie! Pentru că Împărtășania cu Trupul și Sângele Mântuitorului înviat rămâne un eveniment eshatologic, ea nu poate fi decât biruitoare și izvorâtoare de bucurie. La început, Sfânta Liturghie nu se savârsea niciodată în zilele de post. Astăzi, ea nu se săvârșește în zilele de rând din Postul Mare.

Canoanele Sinoadelor ecumenice ca şi Tipicul cel Mare la capitolul 2, pag. 7, preluate apoi de Liturghier, interzic îngenuncherea şi mai ales metaniile, atât pentru preot, cât şi pentru credincioşi, în zi de duminică.

Canonul 20 al Sinodului I ecumenic (Niceea, 325) spune: „Deoarece sunt unii care îşi pleacă genunchii Duminică şi de la Paşti până la Rusalii, pentru ca toate să se păzească în acelaşi fel, în fiecare parohie (eparhie), Sfântului Sinod i s-a părut că rugăciunile să fie aduse lui Dumnezeu stând în picioare”.
Canonul 91 al Sf. Vasile cel Mare: Şi drepţi stând facem rugăciunile duminica, dar motivul nu-l ştim toţi, căci facem aceasta nu numai ca unii care, înviind împreună cu Hristos şi fiind datori a năzui spre cele de sus, în ziua învierii ne aducem aminte prin starea de la rugăciune, prin harul cel dat nouă, ci şi fiindcă se vede că este imaginea veacului aşteptat. (...) Apoi şi Cincizecimea întreagă este semn de aducere aminte a învierii ce se aşteaptă în veacul viitor. Că acea una şi întâia zi, de şapte ori înşeptindu-se, constituie cele şapte săptămâni ale sfintei Cincizecimi.

Canonul al 10-lea al Sf. Nichifor Mărturisitorul (+818) zice: „Duminica şi în toată Cincizecimea se pot face închinăciuni pentru sărutarea icoanelor dar nu şi metanii mari”.

Canonul 66 al Sinodului Trulan (V-VI de la Constantinopol din 692) - Se cuvine ca, de la Sfânta zi a Învierii lui Hristos, Dumnezeul nostru, până la noua duminică (duminica următoare), întreaga săptămână să o petreacă credincioşii fără întrerupere în sfânta Biserică, în psalmi şi cântece (imne), petrecând şi în cântări duhovniceşti, bucurându-se întru Hristos, şi sărbătorind şi îndeletnicindu-se cu citirea dumnezeieştilor Scripturi şi îndestulându-se eu Sfintele Taine. Căci astfel vom fi înviaţi împreuna cu Hristos şi împreună înălţaţi. De aceea,în nici un chip să nu se facă în zilele arătate alergări de cai sau alte jocuri obşteşti (populare).

Canonul 90 al Sinodului Trulan (V-VI de la Constantinopol din 692). Am primit în mod canonic, de la Dumnezeu purtătorii Părinţii noştri, să nu plecăm genunchii în dumineci, cinstind (astfel) învierea lui Hristos. Drept aceea ca să nu nesocotim chipul lămurit al ţinerii acestei (porunci), rânduim (poruncim) limpede credincioşilor ca sâmbăta, după intrarea cea de seară a preoţilor în altar, potrivit obiceiului care se ţine (în vigoare), nici unul să nu plece genunchii până duminică seara următoare, când, după intrarea în vremea luminândei, plecând îndată genunchii, în chipul acesta să aducem rugăciunile (noastre) Domnului. Căci socotim noaptea cea după sâmbătă ca înaintemergătoare învierii Mântuitorului nostru, de atunci începem în chip duhovnicesc cântările, sfârşind sărbătoarea de la întuneric spre lumină, ca de aici înainte în cursul nopţii şi al zilei întregi să sărbătorim noi învierea.

Canonul 15 al Sfântului Petru, arhiepiscop al Alexandriei. Nu ne va învinovăţi cineva pe noi fiindcă ţinem miercurea şi vinerea, în care cu drept cuvânt ni s-a poruncit nouă după predanisire să ajunăm; de o parte miercurea, din cauza sfatului făcut de Iuda pentru vinderea Domnului; iar de altă parte vinerea, pentru că a pătimit El pentru noi; iar duminica o ţinem zi de bucurie pentru cel ce a înviat în ea, întru care am primit să nu plecăm nici genunchii.

Canonul 29 Sinodului al cincilea local de la Laodiceea (343): Nu se cuvine creştinilor să urmeze obiceiurilor iudaice si sâmbăta s-o petreacă în repaus, ci să lucreze în ziua aceasta, duminica însă cinstind-o cu deosebire şi de le-ar fi cu putinţă, să o petreacă în odihnă ca (şi) creştini. Iar de s-ar găsi că sunt iudaişti, să fie anatema de la Hristos.

Canonul al 2-lea al Sf. Nicolae al Constantinopolului:
„Întrebare: Cuvine-se a nu pleca cineva genunchii sâmbăta, precum nu se pleacă duminica şi nici în Cincizecime?
Răspuns: Aceasta nu s-a oprit de vreun canon, însă cei mai mulţi întrucât nu se ajunează sâmbăta prin urmare nici genunchii nu îi pleacă”.

Canonul 66 Apostolic: Dacă vreun cleric s-ar afla postind în zi de duminică sau sâmbătă (afară numai de una) să se caterisească; iar de ar fi laic, să se afurisească.

Canonul 18 al Sinodului local din Gangra (sec. IV): Dacă vreunul dintre cei ce practică asceza, fără nevoie trupească, ar dispreţui şi ar dezlega posturile cele transmise îndeobşte şi care se păzesc de Biserică, având acela şi mintea întreagă, să fie anatema.

(Practica şi apoi rânduiala stabilită şi impusă de Biserică au statornicit însă ca şi în duminicile din cele patru mari posturi de peste an să se postească???).

Tipicul Sfântului Sava cel Sfinţit - Capitolul 2
(...) Iar diaconul zice: Şi pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm. Strana răspunde: Doamne miluieşte! (de trei ori). Diaconul spune: Cu înţelepciune drept să ascultăm Sfânta Evanghelie, preotul zice: Pace tuturor! iar strana răspunde: Şi duhului tău. După acestea preotul numeşte pe Evanghelist de la care se va citi Evanghelia. Strana zice: Slavă Tie Doamne, Slavă Tie!. Diaconul zice: Să luăm aminte şi citeşte preotul Evanghelia Învierii cea de rând. După Evanghelie strana iarăşi zice: Slavă Tie Doamne, Slavă Tie. După aceasta zice: Învierea lui Hristos" (o singură dată) şi Psalmul 50 şi citindu-se acestea preotul iese prin Sfintele Uşi cu Evanghelia ţinând-o la pieptul său mergând înaintea sa de amândouă laturile două sfeşnice cu făclii aprinse şi fiind în mijlocul bisericii o pune pe scaunul cel pregătit, iar sfeşnicile stau de amândoua părtile scaunului. Şi merge întâi cel mai mare singur şi face două închinăciuni şi apoi sărută Evanghelia şi iarăşi face o închinăciune. Închinăciunile nu le face pâna la pământ ci mici, plecându-şi capul până va ajunge cu mâna până la pământ. Pentru că în Duminici şi în Praznicile Împărăteşti şi în toate zilele Cincizecimii închinăciuni cu genunchii la pamânt nu se fac. Şi dacă se închină cel mai mare şi sărută Evanghelia face chip, adică dă exemplu de închinăciune, adică pleacă capul spre strana stânga şi spre cea dreaptă şi se duce la locul lui. Apoi şi fratii toţi merg doi câte doi după rânduiala lor făcând şi ei asemenea mai întâi două închinăciuni, sărută Sfânta Evanghelie şi iarăşi o închinăciune, apoi pleacă capetele spre cel mai mare şi spre strana stângă.

Sfântul Nicodim Aghioritul spunea că timpul rugăciunii în Biserică nu este foarte lung, de aceea trebuie să ne străduim ca măcar pentru un ceas să stăm în evlavie şi linişte. "Pentru aceasta, fraţii mei, vă rog, în numele Domnului, să staţi în Biserica lui Hristos cu toată luarea aminte, cu buna rânduială, cu evlavie, cu pace, cu linişte şi toată smerenia trupului şi a sufletului, împăcaţi-vă unii cu alţii şi îmbrăcaţi cuviincios, şi aşa să aduceţi rugăciunile voastre lui Dumnezeu. Că auzi ce spune Domnul prin gura proorocului Isaia: Spre cine voi căuta, decât spre cel smerit şi blând, care se cutremură de cuvintele Mele? (Isaia 66, 2). Dimpotrivă, cel care nu stă la biserică cu evlavie şi bună rânduială, nimic nu se foloseşte, ci mai degrabă se întoarce acasă osândit. Căci cum va căuta Dumnezeu la cel fără rânduială şi certat cu fratele său? Cum va asculta Domnul rugăciunea celui neiertat cu fratele său şi stăpânit de mândrie? Sau cum va asculta pe cei ce vin îmbrăcaţi necuviincios şi se roagă cu mintea risipită şi fără umilinţă? Cu adevărat, la aceştia se împlineşte cuvântul proorocului David: Rugăciunea lui să se prefacă în păcat (Psalm 108, 6). Precum cei ce intră într-o grădină frumoasă şi adună flori mirositoare, când ies de acolo răspândesc în jurul lor bună mireasmă, la fel şi voi, creştinilor, când ieşiţi din această grădină duhovnicească, care este Biserica lui Hristos, să nu ieşiţi deşerţi, ci să aveţi în mintea şi inima voastră cuvintele sfinte ce le-aţi avut în biserică pe care să le mirosiţi ca pe nişte flori, să le cugetaţi, să le sădiţi în sufletul vostru şi să le spuneţi şi celorlalţi din casele voastre. Căci se cade vouă, creştinilor, când veniţi de la biserică să daţi celorlalţi care n-au putut veni învăţăturile, cuvintele de folos şi sfaturile pe care le-aţi primit în biserică."

sursa

Schitul Sfantul Ilie

Acatistul Sfintei Învieri a Domnului

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Condac 1

Apărătorul cel mare și Doamne, biruitorul morții celei veșnice, ca cei ce ne-am izbăvit de omorârea cea duhovnicească, cele de laudă aducem Ție, noi robii Tăi și zidirea Ta. Cel ce ai biruință asupra morții, de moartea păcatelor slobozește-ne pe noi, care grăim: Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!

Icos 1

Îngerii, Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, neîncetat o laudă în ceruri. Și pe noi, cei de pe pământ, învrednicește-ne cu inimă curată a-Ți cânta Ție unele ca acestea:
Iisuse, Cel nepătruns, Care luminezi pe toți credincioșii, luminează-ne și pe noi cei ce trăim în întunericul necunoștinței;

Iisuse, Cel ce ai înviat din morți și la toate le dai viață, înviază-ne și pe noi, cei omorâți în păcate;
Iisuse, Cel ce Te-ai înălțat la cer și ai înălțat pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, înalță-ne și pe noi, cei plecați spre pământ;
Iisuse, Cel ce șezi de-a dreapta Tatălui și părtași slavei Tale îi faci pe cei ce Te iubesc pe Tine, nu ne lipsi pe noi de slava Ta;
Iisuse, Cel ce vei veni să judeci viii și morții, nu ne judeca pe noi după fărădelegile noastre, ci miluiește-ne după mare mila Ta;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!

Condac 2

Văzând, Doamne, oamenii căzuți, Te-ai întrupat și ai înviat pe toți, dăruindu-le celor înviați toate spre mântuire. Înviază-ne și pe noi cei omorâți din pricina păcatelor, ca să-Ți cântăm Ție: Aliluia!

Icos 2

Mintea nu pricepe dumnezeiasca taină, cum izvorul vieții înviază, omorând moartea. Pentru aceasta, numai cu inima simțind bucuria Învierii și astfel fiind luminați, cu glas de bucurie duhovnicească grăim către Tine unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce ai intrat prin ușile încuiate, intră și în casa sufletelor noastre;
Iisuse, Cel ce ai întâmpinat în cale pe ucenicii Tăi, întâmpină-ne și pe noi, pe calea acestei vieți, și ne mântuiește;
Iisuse, Cel ce ai aprins inimile lor cu cuvintele Tale, aprinde și inima noastră cea rece, spre dorirea de slava Ta;
Iisuse, Cel ce Te-ai cunoscut întru frângerea pâinilor, dă-ne și nouă a Te cunoaște în dumnezeiasca împărtășanie;
Iisuse, Cel ce ai făgăduit pe Duhul Sfânt ucenicilor Tăi, trimite-ne și nouă pe acest Duh mângâietor de la Tatăl;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!

Condac 3

Cu puterea Ta, cea dumnezeiască, înviind pe Lazăr, înviază-ne și pe noi cei ce suntem doborâți de patimi și zăcem în păcatul nepocăinței, ca sculându-ne după glasul Tău, să cântăm cântare: Aliluia!

Icos 3

Având putere asupra morții, sufletele le-ai chemat din moarte, Iisuse. Cheamă-ne și pe noi, din adâncul păcatelor noastre, ca și noi, curățindu-ne simțirile, Ție, Celui ce strălucești cu lumina cea neapropiată, cu bucurie să-Ți aducem cântare de biruință, așa:
Iisuse, biruitorul morții, biruiește patimile noastre cele rele;
Iisuse, Dătătorule de viață, dă-ne și nouă o viață mântuitoare;
Iisuse, izvorul bucuriei, bucură inima noastră întru îndreptările Tale;
Iisuse, Cel ce ai săturat, cu cinci pâini și doi pești, cinci mii de bărbați în pustie, afară de femei și copii, hrănește-ne și pe noi cu pâinea Ta cerească;
Iisuse, nădejdea celor căzuți, scoate-ne și pe noi din adâncul răutăților noastre;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!

Condac 4

Viforul patimilor ne tulbură și ne îneacă; ci Te rog pe Tine Iisuse, întinde-ne, ca și lui Petru, mâna Ta cea de ajutor și, cu puterea Învierii Tale, ridică-ne și ne înalță a cânta Ție: Aliluia!

Icos 4

Având îmbucurătoarea veste a Învierii Tale, Iisuse, cerurile cu vrednicie se veselesc și pământul se bucură; iar noi, prăznuind veselia cea veșnică, îndrăznim a-Ți cânta unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce șezi întru lumina cea neapropiată, fii aproape tuturor creștinilor, după îndurările Tale;
Iisuse, Cel ce iubești zidirea Ta, nu ne uita pe noi cei de pe urmă;
Iisuse, Cel ce atragi inimile noastre la Tine, întoarce la Tine și inima noastră cea ticăloasă;
Iisuse, Cel ce împlinești toate cererile cele bune, împlinește și doririle noastre cele bune, ca mai mult decât toate să Te iubim pe Tine;
Iisuse, Cel ce primești orice picătură de lacrimi, nu depărta rugăciunile noastre;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!

Condac 5

Viață de Dumnezeu plăcută izvorăște din Tine, o, Iisuse, Fiul Dumnezeului celui viu. Pentru aceea Te rugăm pe Tine, ca să nu ne piardă pe noi ucigătorul de suflete, nici să ne închidă gura ca să murim nepocăiți, ci învrednicește-ne să-Ți cântăm: Aliluia!

Icos 5

Văzând cu Duhul pe Dumnezeu înviat, veniți să bem băutură nouă, nu din piatră stearpă și neroditoare, ci din izvorul nestricăciunii și purtătorul de viață mormânt al Mântuitorului, care, pe pământul cel neroditor al sufletelor noastre udându-l, ne-a învățat pe toți a cânta unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce ne-ai poruncit să primim scump sângele Tău, învrednicește-ne fără de lipsă, a primi acest prea cinstit sânge;

Iisuse, Cel ce trimiți ploaie asupra celor drepți și asupra celor păcătoși, stropește-ne și pe noi cu harul Tău, ca să aducem roadă duhovnicească;
Iisuse, Cel ce nu Te-ai scârbit de păcătoasa care Ți-a sărutat cu lacrimi de pocăință picioarele Tale, dă-ne si nouă a-Ți uda picioarele Tale cu lacrimi de umilință;
Iisuse, Cel ce ai întărit pe Toma în credința Învierii Tale, dă-ne și nouă credință nefățarnică;
Iisuse, Cel ce ai zis: Căutați și veți afla, dă-ne și nouă a Te găsi pe Tine;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!

Condac 6

Propovăduind cu duhul neîncetat bucuria Învierii tale, celei purtătoare de viață, Iisuse, Dumnezeul nostru, dă să fim și noi, păcătoșii, părtași acestei Învieri, ca neîncetat să cântăm în Ierusalimul cel de sus: Aliluia!

Icos 6

Strălucind la toată lumea cu Învierea Sa Domnul Iisus Hristos, acum toate le-a umplut de lumină: și cerul și pământul și cele de dedesubt; ca să prăznuiască toată zidirea Învierea lui Hristos, întru care întăriți fiind vom cânta unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce toate le umpli de lumina Ta, luminează și ochii noștri cei întunecați;
Iisuse, Cel ce ai împreunat cerul cu pământul, ridică-ne și pe noi de pe pământ la cer;
Iisuse, Cel ce Te-ai pogorât cu lumina Ta cea dumnezeiască în cele de dedesubt, pogoară-Te și în adâncul inimilor noastre;
Iisuse, Cel ce ai scos din temnițele iadului sufletele ce te așteptau, scoate-ne și pe noi, păcătoșii, din întunericul mâhnirii, căci viața noastră de iad s-a apropiat;
Iisuse, Cel ce tuturor le întinzi preacuratele Tale mâini, cuprinde-ne și pe noi, ticăloșii, în brațele Tale;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!

Condac 7

Vrând Domnul Hristos ca să descopere oamenilor puterea dumnezeirii Sale, S-a acoperit cu pecetea lui Caiafa și nestricând-o, înaintea celor ce-L păzeau, ca un purtător de biruință s-a sculat și ne-a învățat a-I cânta: Aliluia!

Icos 7

Minunat și cu neputință este a pricepe, cum ieri ne-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase, iar azi ne sculăm împreună cu Tine, în Duh. Dar cu bucurie Îți cântăm Ție unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce ai înviat și ai dat în dar tuturor viață, întraripează mintea noastră, ca să-Ți urmeze Ție pururea;
Iisuse, Cel ce ai sfințit pământul cu picioarele Tale, sfințește și gândurile noastre, cele care se înalță la Tine;
Iisuse, Cel ce nu ai oprit a se zugrăvi cinstitul Tău chip, dă-ne și nouă a avea pururea în sufletele noastre chipul Învierii Tale;
Iisuse, Cel ce ai primit cei doi bani ai văduvei, primește și de la noi cântarea aceasta;
Iisuse, Cel ce n-ai osândit pe femeia desfrânată, ci, prin puterea Ta, ai îndreptat-o pe calea cea bună, nu osândi nici buzele noastre cele întinate care Te sărută pe Tine, prin cântări de laudă;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!

Condac 8

Străin lucru, că pe Dumnezeu întrupat și înviat din morți, noi astăzi cu cugetul văzându-L, toată grija cea lumească să o lepădăm. Și ca pe Împăratul tuturor să-L primim și să-I cântăm Lui: Aliluia!

Icos 8

Totul ai fost iubire, Iisuse, către omul cel căzut, și ai pus la dumnezeiasca strajă pe de Dumnezeu grăitorul Avacum, să stea împreună cu noi și să arate pe îngerul cel purtător de lumină, care a grăit luminat despre Învierea Ta. Pentru aceasta și noi grăim Ție unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce ai fost păzit de ostași, trimite la straja sufletelor noastre pe îngerul păzitor, pe care noi îl alungăm cu păcatele noastre, ca să ne păzească și să ne călăuzească spre mântuire, pentru Învierea Ta;
Iisuse, Cel ce ai orbit cu dumnezeiasca Ta strălucire ochii celor ce Te străjuiau, întoarce ochii noștri de la deșertăciune și-i luminează, spre cunoștința adevărului;
Iisuse, Cel ce ai întrebat pe Apostolul Petru: „Mă iubești?”, dă-ne și nouă să avem chipul dragostei lui de la urmă;
Iisuse, Cel ce ai iertat lui Petru Apostolul lepădarea de Tine, iartă și nouă lepădările cele din fiecare ceas, de poruncile Tale;
Iisuse, Cel ce ai dat putere Apostolilor Tăi, a lega și a dezlega, dezleagă-ne și pe noi de nedreptățile noastre;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!

Condac 9

Toată firea omenească în Tine s-a preaslăvit, cu Învierea Ta, Iisuse, și prin aceasta s-a dăruit nestricăciune trupurilor sfinților, adeverindu-se aceasta prin moaștele sfinților și cântându-Ți cu umilință: Aliluia!

Icos 9

De Dumnezeu grăitorii ritori mânecă cu duhul întâmpinând ieșirea din mormânt, și în loc de mir, cântare Îți aduc Ție, ca soarelui dreptății și Stăpânului; cu ale căror cântări, primește și aceste rugăciuni ale noastre:
Iisuse, Cel ce ai primit mirul cel vărsat pe Tine, primește și ale noastre cântări de laudă, de mulțumire și de cerere;
Iisuse, soarele dreptății, luminează sufletele noastre cele întunecate;
Iisuse, Cel ce pe pescari i-ai făcut vânători de oameni, atrage și voia noastră cea rea, spre ascultarea Ta;
Iisuse, Cel ce pe Saul l-ai prefăcut în mai-marele Apostol, înțelepțește-ne și pe noi cei ce rătăcim;
Iisuse, pentru rugăciunile acestui Apostol și ale tuturor sfinților Tăi, fie-Ți milă de noi păcătoșii;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!
Condac 10
Voind a mântui neamul omenesc, Iisuse, Te-ai pogorât pe pământ și Însuți Dumnezeu fiind, ai primit neputințele noastre, ca și în ele să se arate puterea Ta, care ne îndeamnă a cânta: Aliluia!

Icos 10

Cel ce ai înviat, Iisuse Hristoase, Mântuitorul și Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce Te-ai pogorât în cele mai de jos ale pământului și ai sfărâmat legăturile cele veșnice, în care se țineau legate sufletele, slobozește-ne și pe noi de legăturile păcatului, ca să-Ți cântăm Ție unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce ai încredințat pe iubitul Tău ucenic Maicii Tale, încredințează-ne și pe noi îngrijirii ei, celei mântuitoare;
Iisuse, Cel ce suferințele Maicii Tale le-ai prefăcut în bucurie, dă-ne și nouă, nevrednicilor, cu răbdare să purtăm crucea noastră;
Iisuse, Cel ce ai dat lumii ocrotitoare pe Maica Ta, dă-ne și nouă, păcătoșilor, ca să fim sub acoperământul ei;
Iisuse, Cel ce nu ai oprit pe prunci a se atinge de Tine, dă-ne și nouă blândețile și curăția inimii pruncilor;
Iisuse, Cel ce ai liberat pe desfrânata și i-ai poruncit de acum să nu mai păcătuiască, dă-ne și nouă ca de acum să nu Te mai întristăm;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!

Condac 11

Cântare de umilință, despre Învierea Ta, binevoiește ca să-Ți aducem Ție, Mântuitorul nostru. Și prin aceasta să primească sufletele noastre mirul vindecărilor de nălucirile cele vătămătoare, ca să-Ți cântăm Ție pururea: Aliluia!

Icos 11

Primind, prin Învierea Ta, razele strălucitoare ale darului, și prin aceasta, ca prin oglindă, duhovnicește văzând scularea Ta cea aducătoare de viață, ne închinăm cinstitei Tale cruci și slăvitei Învierii Tale, pe care o lăudăm și o slăvim, cântând așa:
Iisuse, Cel ce ai plecat cerul, primește și rugăciunea noastră, ca un Îndurător;
Iisuse, Cel ce ai adormit cu trupul ca un muritor, omoară poftele noastre cele trupești;
Iisuse, Cel ce Te-ai dat cu totul pentru mântuirea noastră, dă-ne și nouă cu totul a ne preda Ție;
Iisuse, Cel ce Te-ai suit la ceruri, ca să pregătești locașuri celor ce Te iubesc pe Tine, așază-ne și pe noi în locașurile Tale;
Iisuse, Cel ce șezi de-a dreapta Tatălui, numără-ne și pe noi cu oile cele de-a dreapta Ta;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!

Condac 12

Darul Tău dă-ni-l nouă, Iisuse, Cel ce pe toți ne-ai iubit, și primește rugăciunea noastră, ca o pârgă, ce-Ți aducem Ție. Și depărtează de la sufletele noastre tot gândul cel viclean, ca fără osândă să-Ți cântăm Ție: Aliluia!

Icos 12

Cântând preaslăvită Învierea Ta, Te slăvim pe Tine, o, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, și credem că dăruiești tuturor viața veșnică. Pentru aceasta, întru această numită și sfântă zi, ca frații unul pe altul să ne îmbrățișăm. Iar pe cei ce ne urăsc pe noi, să-i iertăm pentru Învierea Ta. Deci cu o gură și cu o inimă să cântăm unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce binecuvintezi pe cei ce Te binecuvintează pe Tine, binecuvintează și acum osteneala noastră cea după putere;
Iisuse, Cel ce sfințești pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, sfințește și doririle și gândurile noastre;
Iisuse, Cel ce Te-ai făgăduit să fii cu cei credincioși până la sfârșitul veacului, fii neîncetat și cu noi păcătoșii;
Iisuse, Cuvântul cel Adevărat al Tatălui, curăță cuvintele noastre cele nevrednice, ca să Te lăudăm pe Tine;
Iisuse, Paștile cele mântuitoare, care duc de la moarte la viață, sălășluiește-ne în locașul Tău, luminându-ne haina sufletelor noastre;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!

Condac 13

O, Iisuse Hristoase, Cel ce ai călcat cu moartea pe moarte și celor din morminte le-ai dăruit viață, primește ca un miros de bună mireasmă duhovnicească această puțină rugăciune. Și dăruiește-ne nouă, celor ce suntem în mormântul nesimțirii, viață veșnică, ca să-Ți cântăm Ție: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Icos 1

Îngerii, Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, neîncetat o laudă în ceruri. Și pe noi, cei de pe pământ, învrednicește-ne cu inimă curată a-Ți cânta Ție unele ca acestea:
Iisuse, Cel nepătruns, Care luminezi pe toți credincioșii, luminează-ne și pe noi cei ce trăim în întunericul necunoștinței;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morți și la toate le dai viață, înviază-ne și pe noi, cei omorâți în păcate;
Iisuse, Cel ce Te-ai înălțat la cer și ai înălțat pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, înalță-ne și pe noi, cei plecați spre pământ;
Iisuse, Cel ce șezi de-a dreapta Tatălui și părtași slavei Tale îi faci pe cei ce Te iubesc pe Tine, nu ne lipsi pe noi de slava Ta;
Iisuse, Cel ce vei veni să judeci viii și morții, nu ne judeca pe noi după fărădelegile noastre, ci miluiește-ne după mare mila Ta;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!

Condac 1

Apărătorul cel mare și Doamne, biruitorul morții celei veșnice, ca cei ce ne-am izbăvit de omorârea cea duhovnicească, cele de laudă aducem Ție, noi robii Tăi și zidirea Ta. Cel ce ai biruință asupra morții, de moartea păcatelor slobozește-ne pe noi, care grăim: Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!

Acest acatist se citește de la Paști până la Înălțarea Domnului.

GATA, FRATE!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Gata, frate, nu e de glumit,
Domnul ne așteaptă la credință;
Cel ce pentru noi S-a răstignit
Ne-a mai dat o zi de pocăință.

Gata, frate, nu mai e de stat..
Timpul trece, vremurile-s rele;
Avem cămăruțe de rugat?
Haide-atunci să-îngenunchem în ele!

Să nu zici că nu știi cum să faci,
Tu atâta fă: îngenunchează,
Uită-te la Domnul tău și taci,
Și-o să vezi cum Duhul Sfânt lucrează.

O să-mi zici: “Dar nu știu ce să cer..”
Mântuirea, cere mântuirea!
Toate-s trecătoare, toate pier,
Doar în Rai nu piere fericirea.

Însă pentru mântuirea ta
Cere-ntâi iertarea de păcate.
Domnul nostru sigur ți-o va da,
Căci e milostiv și iartă toate.

Însă dacă vrei să fii iertat,
Mergi și fă și o mărturisire.
Când vei fi de preot dezlegat,
Vei simți a Domnului iubire..

Dacă ai ajuns până aici
Și te-ai spovedit din ascultare,
Foarte bine, vom rămâne-amici,
Te salut cu drag și.. la mai mare!

A STRIGAT IISUS ODATĂ

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

 

de Preot Sorin Croitoru

 
A strigat Iisus odată,
Mai demult, în urma mea.
M-am uitat spre El îndată:
Chip de cerșetor avea.

Îmi ceruse sărăcuțul:
"Dă-mi și mie, frate-un leu!"
M-am întors, i-am dat bănuțul,
Preamărind pe Dumnezeu:

"Mulțumescu-Ți, Doamne Sfinte,
Că din nou m-ai cercetat!"
Murmurând în gând cuvinte,
Mai departe am plecat.

A strigat Iisus odată
După mine pe un drum.
M-am întors și de-astă dată:
Chip bătrân avea acum.

Târâia un sac, săracul,
Și de-acum nu mai putea..
I-am luat pe umeri sacul
Si i-am dus povara grea.

"Domnul să te miluiască!"
"Să te-audă Dumnezeu.."
L-am lăsat în fața porții
Și-am plecat în drumul meu.

Si I-am mulțumit în sine
Domnului Iisus Hristos:
"Câtă milă ai de mine,
Chiar de sunt un păcătos.."

Când eram în studenție
În spital m-am internat
Și fiind mai tânăr, mie
Mi s-a dat un jalnic pat.

Când s-a externat vecinul,
Ce avea un pat decent,
Fericit că termin chinul,
N-am mai stat nici un moment,

Ci m-am transferat în pripă
Imediat în patul său,
Fără să regret o clipă
Părăsirea celui rău.

 
Tocmai îmi probam salteaua,
Tolănindu-mă voios,
Când în cameră apare
Chipul Domnului Hristos!

Tot un geamăt și-o durere,
Suferind un mare chin,
Doamnele infirmiere
Mi-L aduseră vecin.

Încercau să Îl așeze,
Căci fusese operat,
Unde credeți?.. Chiar pe "vechiul",
Antipaticul meu pat!

Cu regrete naturale,
M-am grăbit timid să spun:
"Dați, vă rog, Domniei Sale,
Patul ăsta, că-i mai bun.."

Și I-am mulțumit cu mare
Dragoste lui Dumnezeu
Pentru câtă grijă are
El de viitorul meu.

Am văzut Mântuitorul
Când bătrân și când copil,
Când bolnav și când în zdrențe,
Ca un cerșetor umil..

Lumea nu-L vedea pe Dânsul,
Însă eu știam că-i El,
Vrând să-I demonstrez prin fapte
Că sunt un creștin model.

Nu am aur în cămară,
Nici bancnote sub saltea:
E în cer a mea comoară
Și sunt fericit cu ea!

SMERENIA MAICII DOMNULUI

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Buna-Vestire nu este altceva decât răspunsul pe care Dumnezeu îl dă omului care s-a pregătit pentru venirea Lui. Domnul a promis: „Şi vom veni la el şi locaş la el Ne vom face”. La cine va veni Dumnezeu? La cel care Îl iubește pe El: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, și vom veni la el și vom face locaș la el”. De obicei, noi spunem că iubim când socotim că suntem plini de iubirea celuilalt. Dar a iubi înseamnă a înseta de celălalt, a te pregăti în vederea primirii celuilalt sau, cum spune Domnul, a păzi cuvântul Lui. Toată Legea Vechiului Testament nu era altceva decât o pregătire a omenirii în vederea primirii lui Hristos. Şi nu era numai o împlinire a unor precepte morale, ci pregătirea însemna mai mult. Mi se pare cutremurător, dar în acelaşi timp spectaculos, cum Dumnezeu ştie să creeze în sufletul nostru trăirea prezenţei Lui chiar mai înainte de a-L primi în noi. Aceleaşi porunci lucrau – şi lucrează şi astăzi – neputinţa în sufletele oamenilor. Omul trebuie să-şi vadă slăbiciunea, astfel încât necesitatea prezenţei lui Dumnezeu să devină ontologică, mai mult decât aerul pe care îl respirăm. Neputinţa noastră creează acel gol imens în sufletul nostru, în viaţa noastră, încât nu mai putem trăi fără El.

Iată ce aduce nou izgonirea lui Adam din rai: o necesitate atât de mare a prezenţei lui Dumnezeu, încât până la sfârşitul lumii acesteia se aude cuvântul de încheiere al Apocalipsei, atât de puternic și de înfiorător: „Vino, Doamne Iisuse. Setea de prezența lui Dumnezeu o aveau însă de la început protopărinţii noştri, care simțeau nevoia îndumnezeirii. Până şi cei mai înverşunaţi atei simt dorul desăvârşirii, având această nevoie de a se perfecţiona, dar manifestată uneori atât de ciudat, încât devine cu totul pervertită. Acest dor după desăvârşire nu este altceva decât dorul după Dumnezeu, care te poate îndumnezei simplu, doar prin prezenţa Lui, pentru că tot restul îl avem în noi.

 
Prezența lui Dumnezeu este necesară atât pentru cei neîndumnezeiți din rai, cât și pentru cei căzuți. Prezenţa lui Dumnezeu, care să-l împlinească pe om, va fi necesară şi în veşnicie. În prezenţa lui Dumnezeu, omul ajunge să se vadă cât este el de mic, de neînsemnat, de neinteresant, și în acelaşi timp să-L vadă pe Dumnezeu cât este de mare, de profund, de frumos. Dumnezeu are toate însuşirile pe care să le dorim, de care să ne împărtășim și prin care să trăim. Şi mai este încă un lucru care nu numai că ne atrage la Dumnezeu, ci devine condiţia vieţii noastre: deşi Îl dorim și vedem necesitatea prezenţei Lui în viaţa noastră, noi nu putem să ne apropiem de El dacă El nu Se apropie mai întâi de noi. Și El nu Se apropie dacă noi nu Îl dorim. Iar noi nici măcar nu putem să ÎL dorim dacă El nu ne dă har.

Această lucrare teandrică, această împletire dintre om şi Dumnezeu, ca o țesătură, se petrece în Maica Domnului. Esenţial este însă că noi nu putem să ne apropiem de Dumnezeu dacă nu ne vedem neputinţa. „Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.” Aceste cuvinte ale Apostolului Pavel sunt cheia relației noastre cu Dumnezeu. Și tot el spune: „Când sunt slab, atunci sunt tare”. Pentru noi este un paradox. Dar pentru el era o logică atât de simplă, fiindcă o trăia. Şi pentru noi va ajunge să fie astfel, dacă vom recunoaște că fără Dumnezeu nu putem face nimic, aşa cum spune Hristos: „Fără de Mine nu puteţi face nimic”. Să ajungem să gândim și să trăim în fiecare celulă a noastră această experiență că fără El nu putem face nimic. Pentru aceasta trebuie ca tot timpul să avem în față neputinţele și slăbiciunile noastre și să le punem înaintea lui Dumnezeu ca unele care ne caracterizează. Iar în momentul în care noi ne vedem neputinţa, în acelaşi moment vedem şi puterea lui Dumnezeu care lucrează în viaţa noastră.

Chiar dacă prezenţa lui Dumnezeu reprezintă totul, şi partea noastră este importantă. Aceasta constă în a reuși să ne facem disponibili printr-o profundă smerenie. Veţi zice că pentru aceasta trebuie să fim mai întâi păcătoşi. Nu, dragii mei, iar mărturie ne stă Maica Preacurată. Ca să fii smerit, ca să nu te mai încrezi în tine, ca să nu mai ai nicio nădejde în lumea aceasta și toată să o pui spre Dumnezeu, ai nevoie să te vezi aşa cum eşti. Şi, ca să ajungi aici, ai nevoie de curăţie. Lumina ochilor sufleteşti trebuie să fie curată. Numai aşa putem să-L cunoaştem şi pe Dumnezeu, putem să ne cunoaştem şi pe noi înşine. Şi, în momentul în care ne cunoaştem pe noi înşine, vedem că suntem nimic.

 
Și sfinţii se vedeau nimic, pentru că tot ceea ce însemna în ei ceva era Dumnezeu, iar ei erau nimic. Aşa poate vorbi Maica Domnului despre „smerenia roabei Sale”. Maica Domnului nu spune că Dumnezeu a căutat spre sfinţenia roabei Sale, spre curăţia, spre jertfa sau spre cuminţenia roabei Sale, chiar dacă toate acestea erau în ea. Smerenia este deci cheia relaţiei noastre cu Dumnezeu.

 
Dacă dreapta credinţă este esenţială în ce priveşte apropierea lui Dumnezeu de noi, El ne-a învrednicit de ea fără ca noi să fi făcut ceva. Da, strămoşii noştri au suferit pentru dreapta credință, unii au murit chiar aici la noi, în Ardeal, în Alba Iulia, însă noi n-am făcut nimic pentru aceasta, ea fiind cu totul darul lui Dumnezeu şi al înaintașilor noştri. Aici găsim această cheie prin care și noi, urmând Maicii Domnului, să avem acces la harul dumnezeiesc, la lumina cea necreată, care ne restaurează şi ne ridică spre îndumnezeire, desăvârşind întreaga creaţie. Amin.
Fragmente din predica Părintelui Ioan Cojanu la Praznicul Bunei-Vestiri (25 martie 2019)

CUM SA-I SPUN EU PACATELE MELE PREOTULUI???

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Bucuria mea, in totala nestiinta de cauza, zic unii crestini ortodocsi: Cum sa ma duc eu sa-i spun pacatele mele preotului? Ei nu stiu ca fara preot duhovnic nimeni nu se mantuieste! PRIN preot suntem BOTEZATI, PRIN preot suntem MIRUNSI, PRIN PREOT suntem CUNUNATI RELIGIOS, PRIN preot suntem SPOVEDITI (ni se iarta pacatele), PRIN preot ni se da IMPARTASANIA (Trupul si Sangele Domnului Iisus Hristos). 

Iata de ce a zis Iisus Hristos: “Duceti-va si va aratati preotilor!” (Luca 17:14).

    Viata preotului duhovnic, este o nesfarsita mucenicie. Taina povatuirii duhovnicesti, este o scoala aparte care duce la adevarata cunoastere de Dumnezeu. Ucenicul trebuie sa simta fata de parintele sau duhovnicesc, incredere si dragoste. De ce? Pentru ca el are cheile Imparatiei Cerurilor (Matei 16:18), mana aceea de preot, indiferent de vrednicia sau nevrednicia lui, iti poate da: DEZLEGARE DE PACATE si SFANTA IMPARTASANIE (viata ta vesnica), lucruri pe care tu nu poti sa le iei de nicaieri! 

Iertarea pacatelor o da Iisus Hristos, prin preotul duhovnic in Duhul Sfant. Si pentru ca aproape toti oamenii au telefon celular, am putea spune ca el seamana cu telefonul. Cand vorbesti cu cineva, nu te adresezi telefonului, ci, aceluia cu care vorbesti prin intermediul lui. La fel este cu spovedania: Pacatele nu le spui preotului ci lui Dumnezeu prin intermediul lui, si nu ti le iarta preotul, ci, Iisus Hristos prin intermediul lui. Daca un om vrea sa fie INTEGRU, trebuie sa aiba neaparat PARINTI TRUPESTI si PARINTE DUHOVNIC (Sfintitorul sufletelor noastre, sau altfel spus, calauza duhovniceasca in drumul nostru catre Hristos)

. Cine are minte sa ia aminte la aceste sfinte cuvinte cine nu sa rataceasca si sa se razvrateasca inainte! 

                                                                                                          Amin si Alilui!
                                                                                                          Preot Ioan .

CÂND AM VENIT LA TINE, DOAMNE

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                    

De Preot Sorin Croitoru

Când am venit la Tine, Doamne,
Și Ți-am cerut smerit iertare
Tu m-ai iertat cu ușurință
Cu-o simplă binecuvântare.

I-am dat Părintelui duhovnic
Pe tavă sufletu-mi întreg,
Iar el, primindu-mi pocăința,
Mi-a zis: “Te iert și te dezleg.”

Îmi amintesc cu-amărăciune
O viață-întreagă în păcate..
Eu Ți-am cerut smerit iertare,
Iar Tu mi le-ai iertat pe toate,

O clipă de sinceritate
Durată cât un lung suspin,
Și-am auzit cu bucurie
“Te iert și te dezleg, amin”.

Când am venit la Tine, Doamne,
Cu inima profund rănită
M-ai vindecat de întristare
Cu dragostea-Ți nemărginită.

Plecat-am fruntea mea, Iisuse,
Aproape până la pământ
Și am primit a Ta iertare
Și pacea Duhului Tău Sfânt.

De-aceea vin la Tine, Doamne,
Și când sunt bun, și când greșesc;
Prin Tine îmi primesc puterea,
Prin Tine mă tămăduiesc,

Prin Tine mă ridic din patimi
Și mă întorc la Tatăl meu,
Prin Tine, Doamne, Pâinea Vieții,
Eu mă împac cu Dumnezeu..

... ȚIGARA = CARICATURA LUMÂNARII ...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

            🙏🏽 Bucuria mea, în țara noastră, printre altele, trei plante sunt foarte otrăvitoare: CIUMĂFAIA, MĂTRĂGUNA si TUTUNUL. Omul, și-a ales tutunul și dintre toate viețuitoarele, el este singurul care înghite și care scoate fum pe nas și pe gură. Spunea un bătrân nepotului sau: "MĂI COPILULE, NU MAI FUMA, FIINDCĂ, CU FIECARE ȚIGARĂ ÎȚI MAI BAȚI UN CUI ÎN PLĂMÂNI!" 

       Iar nepotul îi spunea: "BUNICULE, AȘ MÂNCA TUTUN!" Iată, susțin fumătorii că sunt creștini ortodocși, dar de fapt sunt robiți tutunului (iarba diavolului), tămâind astfel duhurile necurate, în loc să împlinească porunca lui Dumnezeu: "Pe jertfelnic, Aaron (primul preot al lui Dumnezeu), va arde tămâie mirositoare în fiecare dimineață. 

Această tămâiere neîntreruptă se va face PURUREA înaintea lui Dumnezeu, DIN NEAM ÎN NEAM" (deci, în toate popoarele lumii) (Exod 30:7-8).

 Intâmplător oare, toți fumători manevrează țigara cu cele trei degete ale închinării? Desigur că nu! Diavolul cunoaște valoarea simbolistică a oricărui gest atitudinal de cinstire și slăvire a Lui Dumnezeu. De aceea, ține ca tocmai aceste trei degete care închipuie Sfânta Treime, când își face semnul crucii, creștinul ortodox, sa fie folosite la "pufăit" și la scuturarea scrumului țigării.

       Căci ce altceva vrea să sugereze, ca formă și formulă de ardere țigara însăși? CARICATURA LUMÂNĂRII! Iar fumul pe care îl produce această scârbavă alcătuință, chiar din ,,iarba dracului" , căută să adumbrească fumul smirnei și al tămâiei bine mirositoare!

 
🙏🏽 Păi, cei care fumează nu trebuie împărtășiți până nu se lasă de fumat! Ei prețuiesc mai mult fumul de tutun decât Sfânta Împărtășanie, Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos! Mare păcat!

🙏🏽 Așadar, CINE DE ȚIGĂRI SE LASĂ, I-A VENIT MINTEA ACASĂ! Cine are dorință și voință, are și putință!

                                                                                                                                   Amin și Aliluia!
                                                                                                                                   Preot Ioan 🛎️.

... FEREȘTE-ȚI PRIVIREA …

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Versuri de Ioniță Iereul

Ferește-ți privirea,
Când mergi spre postire,
Să nu te doboare a lumii smintire!
Mergând înainte pe calea firească,
Să-ți umpli viața de slava cerească!

Ferește-ți privirea
Când mintea aleargă,
Și-n calea ispitei cu gândul se leagă,
Când dorul de ducă din nou se ivește,
Și-o droaie de gânduri în minte îți crește!

Ferește-ți privirea
De fețe smolite
Încinse fățarnic în haine cernite,
Dorind să arate la lume virtute,
Sunt praf și cenușă, și cugete mute!

Ferește-ți privirea
Când stai la postire
Să dai la o parte tot praful subțire,
De vrajbă frățească, de rău și de ură,
De patima veche din viața păgână!

Ferește-ți privirea,
Când Domnul te cheamă,
Să mergi după Dânsul locul de seamă,
Acolo privi-vei cu dor de vecie,
Pe Calea Vieții privirea să-ți fie!

RUGĂCIUNE CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS,PENTRU MILOSTIVIREA SA ASUPRA NOASTRĂ A PĂCĂTOȘILOR

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

               

Ca vameşul stau şi eu în faţa Ta, Doamne. Pentru mulţimea păcatelor şi a fărădelegilor mele stau şi eu aplecat cu vameşul, nici măcar ochii mei fiind vrednic să-i ridic spre cer. Ca şi vameşul îmi bat şi eu pieptul, zicând: totul este rău şi stricat în mine. Nu este nimic bun în mine; totul este otrăvit de păcat.
„Tot capul meu este bolnav şi toată inima mea sufere de moarte” ; ,,Inima mea s-a tulburat întru mine şi frica morţii a căzut asupra mea” .„Intrat-au ape până la adâncul sufletului meu” .„Păcatul meu înaintea mea este pururea” şi înaintea Ta, Doamne.

Înaintea Ta stau toate păcatele şi răutăţile mele. A răspunde pentru ele nu pot, şi a fugi n-am unde. Ca vameşul mă aplec şi eu în faţa Ta, Doamne, şi cu lacrimi mă rog Ţie: „Dumnezeule, milostiv fii şi mie, păcătosului, şi mă iartă! Multe sunt păcatele mele, dar mila Ta, Doamne, mai mare este. Deci nu mă lăsa pe mine în deşert. Vezi smerenia mea, Doamne, şi mă scoate din adâncul pierzării!” .

Iisuse, preascumpul meu Mântuitor! Tu singur ştii ce fariseu mare trăia odată şi în mine. Îţi mulţumesc, preabunule Doamne, că m-ai chemat în şcoala suferinţelor, în şcoala smereniei, ca să mă scapi de acest fariseu. „Bine este mie, Doamne, că m-ai smerit, ca să învăţ îndreptările Tale” 

.
Bine este mie, Doamne, şi de-a pururi Te slăvesc pe Tine, Doamne, că m-ai chemat în şcoala cea mare a Golgotei, să mă înveţi a mă smeri. Ajută-mi, preascumpul meu Mântuitor, să pot trăi în smerenia Crucii Tale până la sfârşitul vieţii mele! Întăreşte-mă neîncetat, căci fariseul din mine poate încă n-a murit de tot. Ispititorul i-a încercat chiar şi pe Apostolii Tăi cu ispita trufiei şi el umblă şi azi cu această ispită tocmai după aleşii Tăi. Îngenunchează-mă neîncetat, preascumpul meu Mântuitor, sub Crucea Ta şi mă ţine neîncetat în acest loc preasfânt, căci acesta este singurul loc unde ispita trufiei nu mai are nici o putere.

„Suflete al meu, smereşte-te neîncetat” ,sub braţele Celui Care „ S-a smerit pentru tine până la moartea pe cruce.”

Doamne Iisuse Hristoase,Fiule și cuvântul lui Dumnezeu miluieşte-ne, apără-ne şi ajută-ne pe noi şi pe toţi oamenii din toată lumea, prin minunata Putere şi Milostivire a Dumnezeirii Tale. Ne rugăm pentru toţi urmaşii noştri, pentru creştinii viitorului şi pentru toţi cei care trebuie să fie alături de Tine, ca să-i izbăveşti de tot ceea ce este rău pe Pământ şi să-i întorci spre bine pentru a împlini Voia Ta. Te rugăm Doamne MILOSTIVEȘTE-TE SPRE NOI,sporeşte iubirea sfântă în inimile celor din familiile noastre: părinţi, copii, fraţi, surori, rude, dar şi prietenilor, cunoscuţilor şi duşmanilor noştri şi tuturor celor răi şi duşmănoşi, pentru ca toţi să se întoarcă la Tine, să trăim uniți alături de Tine prin sfânta noastră biserică binecuvântată de Tine şi să devenim toţi copiii Tăi. Îţi mulţumim Doamne pentru că ne asculţi rugăciunile dar şi pentru toate darurile Tale sfinte, ştiute şi neştiute de noi! Slavă Ţie Doamne! Slavă Ţie!
                                                                                                          AMIN.

RUGACIUNEA CATRE SFANTUL INGER PAZITOR

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

O, Inger prea frumos, lumina blanda, aparator al meu de Sfant Botez,
Ma inchin la tine in inima plapanda, te rog, te chem, te caut, te visez.
Doar tu imi esti suport in calea lunga, pandita de noroi, de patimi, de pacat.
Aduci scanteia in cale sa-mi ajunga, cand trec prin loc intunecat.
Caci mana ta pe a mea o intareste si ochiul tau pe al meu il face vazator
Si la urechea mea cuvantul tau sopteste, adus de tine de la Creator.
Ma inchin adanc sfintiei tale, te rog sa fii alaturea oricand
Caci fara tine, eu ma pierd pe cale si pot sa fiu un vesnic ratacit
Durerea mea ii nealinata si plange sufletul ranit,
Caci toata viata e intinata de un suvoi necontenit
De un suvoi amestec groaznic, din vant, din fapta si cuvant,
Ce a alungat pe bunul paznic al vietii mele pe pamant
O, Sfinte Ingere, la tine eu vin sa caut pocainta
Intoarce-ti fata inspre mine
Arata-mi calea spre credinta. AMIN.

SFÂNTUL GRIGORIE DE NAZIANZ // SUFLETUL OMENESC ȘI PUTEREA PREOȚIEI DE A-L VINDECA

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Într-adevar, sau ne tăinuim în chip josnic păcatele, ascunzându-le în adâncul sufletului, ca pe niște buboaie tainice și rușinoase, ca și cum am putea să ni le ascundem de ochiul cel mare al lui Dumnezeu și de judecata Lui, dacă ni le ascundem de oameni, sau căutam să ne dezvinovățim păcatele, scornind cuvinte de apărare pentru patimile noastre (Ps. 140, 4); sau ne astupăm auzul, ca o viperă surdă, care-și astupă urechile (Ps. 57, 4) și ne ambiționăm să nu ascultăm de glasul celor ce ne sfătuiesc, ca să nu fim vindecați cu doctoriile înțelepciunii cu care se vindecă sufletul bolnav; sau - culmea ticăloșiei - cei mai cutezători și mai îndrăzneți dintre
noi nu ne rușinăm defel de păcat, nici de cei care caută să ne vindece de păcat, ci ne îndreptăm, cu capul descoperit, cum se spune, spre orice nelegiuire.

Ce nebunie ! Sau ce alt nume ar fi mai potrivit unei astfel de purtări ? 

Prigonim ca pe niște dușmani pe cei pe care ar trebui să-i iubim ca pe niște binefăcători.

 Urâm pe cei care ne mustră la porțile cetății și ne scârbim de cuvântul cuvios (Amos. 5, 10). 

Ne gândim să facem rău celor ce vor să ne facă bine, când de fapt prin asta ne facem noua însine mai cu seamă rău, precum cei care-și mușcă trupul, socotind ca-l mușcă pe-al vecinului.

Preoția însă se străduiește să vindece pe omul cel ascuns al inimii, dă lupte cu cel ce se războiește și se luptă împotriva noastră înlăuntrul sufletului nostru (Efes. 6, 12), care face -
grozăvia grozăviilor - din noi înșine arme împotriva noastră (Rom. 6, 13), ca să ne dea morții păcatului.

Arhimandritul Stefan Ene Popa

CEL MAI BLÂND PĂSTOR..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                  

de Preot Sorin Croitoru

În viața asta trecătoare
Trăim cu toții la un loc:
Și cei ce au credință-'n suflet,
Și cei ce nu mai cred deloc,

Și cei ce cred, dar cred degeaba,
Căci n-au lumina lui Hristos,
Și cei ce cu Scriptura-'n mână,
Pe toate le-'nțeleg pe dos,

Și ce ce au credința dreaptă,
Dar nu rodește-'n viața lor,
Căci Îl mai pomenesc pe Domnul
Doar pentru că le-aduce "spor"..

Din câte miliarde suntem,
Puțini mai cred, dar mai puțini
Sunt cei ce își trăiesc credința
Pe calea strâmtă și cu spini.

Învață-ne, Stăpâne Doamne,
Credința dreaptă și pe noi,
Să-Ți stăm de-a dreapta-'n "Ziua-Aceea",
Făcându-Ți parte dintre oi,

Ferește-ne de rătăcirea
Oricărui lup amăgitor
Și paște-ne cu fluierașul,
Căci TU EȘTI CEL MAI BLÂND PĂSTOR!

LUME, LUME TOT PE FUGĂ..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

("Predică" la Zaheu)
de Preot Sorin Croitoru

 
Din istoria aceasta despre vameșul Zaheu
Învățăm cum se ajunge sus, în Cer la Dumnezeu.
Nu-i nevoie de plocoane "pe sub mână" la Hristos,
Ci de renunțarea noastră la un trai nesănătos.

Însă nu cumva să credem că-i suficient să vrem:
Fără-a Domnului putere, n-o să reușim, mă tem..
Transformarea sufletească ce uimește la Zaheu,
Sub a Domnului privire s-a produs instantaneu,

Căci dorința de schimbare izvorăște din iubirea
Față de Mântuitorul, Care a făcut zidirea!
Cât i-a trebuit la vameș să-L iubească pe Iisus?..
Numai timpul ca Stăpânul să îi spună ce i-a spus!

Sunt convins că lucrul ăsta s-a-'ntâmplat de mii de ori:
Câți nu s-au aprins deodată de ai dragostei fiori!..
Autorul poeziei, chiar aceasta a pățit:
L-a descoperit pe Domnul, și pe loc L-a îndrăgit!

Lume, lume tot pe fugă, ce n-ai timp de Dumnezeu..
Lume ce-ai uitat de rugă, când vei face ca Zaheu?..
Când te vei opri din cursă, ca spre Domnul să privești?
Nu vrei să-ți găsești odihna, nu vrei pace să primești?..

Nu vrei să renunți la ură, să primești în schimb iubire?..
Nu vrei să preschimbi mâhnirea în surâs de fericire?..
Nu vrei mintea ta să aibă blânda lui Hristos lumină?..
Trupul tău cel plin de patimi, nu vrei templu să-I devină?..

Pentru ce nu mergi pe calea plină de înțelepciune,
Palmele bătătorite să le-aduni în rugăciune,
Lacrima să nu-ți mai cadă pentru lucruri efemere,
Ochii tăi să nu mai umble după idolești himere?..

Lume, lume.. mântuirea de voința ta depinde,
Cere numai, și-'ntr-o clipă Domnul mâna-ți va întinde:
A întins-o și lui Petru când striga de prin talazuri
Și te-așteaptă și pe tine să-I ceri mila în necazuri!

Din istoria aceasta despre vameșul Zaheu,
Am văzut că întâlnirea omului cu Dumnezeu
Va preface uscăciunea în izvor de har ceresc
Și pe cel robit de patimi într-un om duhovnicesc..

amin