Intrarea Maicii Domnului in Biserică

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                   

INTRAREA IN BISERICA A MAICII DOMNULUI

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

21 NOIEMBRIE-

Pe 20 noiembrie 543,Justinian a zidit la Ierusalim,langa ruinele templului,o biserica inchinata Sfintei Fecioare,care spre deosebire de una mai veche,a fost numita biserica Sfanta Maria "cea noua".Conform obiceiului,a doua zi dupa sfintire,adica pe 21 noiembrie,a inceput sa fie serbat hramul (patronul) bisericii,adica insasi Sfanta Fecioara,serbarea fiind consacrata aducerii ei la templu".Intrarea Maicii Domnului in Biserica,celebrata la 21 noiembrie de intreaga crestinatate,aminteste momentul in care Duhul Sfant a inceput sa lucreze ca s-o pregateasca pe Fecioara Maria,cea care avea sa-L nasca pe Iisus.S-a întâmplat când Fecioara Maria avea trei ani. Ana,mama ei,promisese lui Dumnezeu,că,dacă îi va dărui un copil i-l va închina Lui.

De aceea,ea a hotărât să o ducă la templul din Ierusalim şi să o dea spre creștere și educare preoţilor.La templu se aflau ori femei bătrâne, văduve ori fecioare până la 14-15 ani,care ajutau preoţii Ele locuiau în chiliile de lângă templu.Aducerea unei femei la templu se făcea cu mare fast:ea era în cămaşă albă,lungă;avea părul despletit pe spate;era urmată de un alai de fetiţe de vârsta ei,care ţineau în mâini făclii aprinse şi flori;ea urca singură cele 12 trepte ale templului şi era primită de marele arhiereu.Când a venit Maica Domnului,îngerii au strigat din templu că ea Îl va naşte pe Emanuil

.La templu, Fecioara Maria a învăţat să coasă din lână,in,mătase),iar Arhanghelul Gavriil venea la ea şi o învăţa să citească,mai ales din Sfânta Scriptură a Vechiului Testament,şi o hrănea cu mană din cer (pâine îngerească).Ea stătea în Sfânta Sfintelor,acolo unde numai arhiereul avea voie să intre,o dată pe an.În timp ce cosea,ea se ruga în gând.

     Preoţii şi arhiereul (Zaharia,viitorul tată al Sfântului Ioan Botezătorul) ştiau că Maria e o Fecioară specială.Legea lui Moise prevedea ca o fecioară să nu stea la templu mai mult de 14-15 ani.Maria rămăsese între timp orfană:Ioachim a murit când Fecioara avea 7 ani (la 80 de ani) iar Ana,pe când Maria avea 9 ani (la 72 de ani).Arhiereul şi preoţii purtau o grijă specială Fecioarei.Ei ştiau că ea nu vrea să se căsătorească,dar pentru a o da în grija cuiva,au ales 12 bărbaţi bătrâni de neam preoţesc şi l-au rugat pe Dumnezeu să facă o minune,ca să arate în grija cui să fie dată Fecioara.Pentru fiecare dintre cei 12,s-a pus în altarul templului câte un toiag,iar preoţii şi arhiereul se rugau.Unul dintre acestea a înflorit,şi era tocmai toiagul dreptului Iosif,văr primar cu Maria,dar mult mai în vârstă decât ea(84 de ani).El era văduv de la vârsta de 70 de ani şi avea mai mulţi copii.Era sărac şi de meserie dulgher.

Cu el a fost logodită Maria,nu ca spre o căsătorie obişnuită,ci ca păzire a ei.Dumnezeu a vrut acest lucru ca să o ocrotească pe Fecioară,căci dacă ea ar fi fost nelogodită când L-a născut pe Hristos,ar fi fost ucisă cu pietre,căci aşa era pedeapsa pentru fecioarele templului care greşeau;dar şi pentru că diavolul,cunoscând profeţiile,aştepta să se nască Hristos dintr-o fecioară necăsătorită,şi nu dintr-una căsătorită,încât diavolul a fost păcălit de logodna Mariei.După logodnă,Maria a părăsit templul,plecând în casa lui Iosif din Nazaret,unde locuia împreună cu fiii şi fiicele acestuia.Incepand cu data de 21 noiembrie,in cadrul slujbei Utreniei,se canta Catavasiile:"Hristos Se naste,slaviti-L!" Este o sarbatoare care ne pregateste si pe noi sa-L facem pe Hristos sa Se nasca tainic in noi

INTRAREA MAICII DOMNULUI IN TEMPLU

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Cea mai mare sărbătoare creştină a lunii noiembrie este Intrarea Maicii Domnului în Biserică. Spunem „Biserică” şi nu „Templu”, pentru că acum, în creştinism, folosim acest cuvânt pentru Lăcaşul Domnului.

Aşa cum prunca Maria a fost dusă la Templu, să ne ducem şi noi pruncii la Biserică, spre a fi împărtăşiţi cu Sfintele Taine, spre a fi mai apoi spovediţi (de la 7 ani), spre a prinde dragoste de sfintele slujbe şi a creşte în atmosfera curată a Sfântului Lăcaş.

Este o diferenţă covârşitoare între un copil care la ora Liturghiei se găseşte în Biserică şi altul care stă la televizor, sau aiurea. Într-un fel va creşte unul, în alt fel celălalt!

Acest praznic al Intrării este, de asemenea, un îndemn pentru noi, ca familii, s-o chemăm pe Maica Domnului să intre şi în casele noastre.

S-a spus, cu bună dreptate, că familia este o mică biserică. Ei bine, în „mica noastră biserică” să-i dăm un loc de cinste: icoana Maicii Domnului cu pruncul Iisus să nu lipsească din nici o casă, iar în programul de rugăciune, după ce vom aduce Slavă Preasfintei Treimi, ne vom adresa şi ei, ca uneia ce este atât de apropiată sufletului nostru.

Iar dacă familia este ca o mică biserică, inima noastră, a fiecăruia, poate fi socotită la fel. Chiar aşa glăsuieşte, de pildă, un tropar din Rânduiala Sfintei Împărtăşanii: „Fărădelegile mele trece-le cu vederea, Doamne, Cel ce Te-ai născut din Fecioară şi curăţeşte inima mea, făcând-o biserică a Preacuratului Tău Trup şi Sânge”.

Aşadar, inima este o „biserică” în care primim Sfânta Împărtăşanie, adică pe Dumnezeu, dar primim şi pe cei aleşi ai Săi: Maica Domnului, sfinţii etc. După cum, bunăoară, în zilele senine, cerul fizic se reflectă întreg în bobul de rouă al dimineţii, aşa se poate cuprinde întreg cerul spiritual în sufletul nostru, dacă este deschis şi senin.

Mare taină şi mare dar de la Dumnezeu!

De încheiere, evocăm troparul Intrării în Biserică a Maicii Domnului, minunată sinteză a istoriei şi semnificaţiei acestei sărbători: „Astăzi, înainte-însemnarea bunăvoinţei lui Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii oamenilor, în Biserica lui Dumnezeu, în chip luminat, Fecioara se arată şi pe Hristos tuturor mai înainte Îl vesteşte. Acesteia şi noi cu mare glas să-i strigăm: Bucură-te, plinirea rânduielii Ziditorului!”Amin.

https://doxologia.ro/