O, dumnezeiască şi necuprinsă dragoste a lui Dumnezeu, o, Părinte ceresc, Cel Ce eşti Bun şi Milostiv, Te-ai uitat spre noi din cer şi ne-ai văzut căzuţi în ghearele demonului, ai văzut cum suntem legaţi în lanţuri de păcate, ai auzit plânsul nostru şi Te-ai milostivit spre lacrimile noastre, Te-ai îndurat de sufletele noastre, Ţi-ai adus aminte că eşti Tată şi că ai fii, Ţi-ai adus aminte că eşti Stăpân şi ai robi, că eşti Dumnezeu şi ai pe pământ oameni rătăciţi şi, ca să ne aduni, ai trimis pe singurul Tău Fiu să ne salveze; şi ca să nu ne înspăimânţi, L-ai îmbrăcat în trup de om şi în veşmânt de călător sărac, iar ca să ne răscumperi din păcat şi să ne întorci la credinţă, L-ai dat pe Fiul Tău în mâinile oamenilor să fie sfâşiat şi omorât în locul nostru! N-a mai rămas nimic nefăcut, din marea Ta iubire de oameni pentru noi. La toată dragostea aceasta mare pe care ne-ai arătat-o, am înţeles că suntem îndatoraţi pe vecii vecilor ca să-Ţi slujim Ţie şi orice faptă am face noi este ca o tinichea ruginită în mijlocul celor mai scumpe bijuterii de aur dăruite nouă de Tine. Nădăjduim şi noi în ajutorul Harului Tău, nădăjduim să ne mântuim şi să-Ţi aducem laude, cinste şi închinăciune aici, în viaţa aceasta, câte zile mai avem şi sus, în ceruri, în vecii vecilor. Amin.
ierod. Visarion Iugulescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar."
(Epistola intaia catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel 13:4-6)