Duminica a 8-a după Rusalii...Inmultirea Pâinilor

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Vindecatea a doi orbi si un mut din Capernaum.( 31.07.2022)

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Sfantul Ilie

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Mai multe colaje găsiti aici:

https://colajeortodoxe.blogspot.com/search/label/Colaje%20cu%20Sf%C3%A2ntul%20Ilie

sau

https://sfantulnectarie-babylenuta.blogspot.com/search?q=sfantul+ilie

Duminica a V-a după Rusalii...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

PLÂNG ȘI EU..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

 
Plâng și eu cum plâns-a Petru după ce Te-a renegat,
Căci de câte ori căzut-am în păcate, Te-am trădat..
Plâng și eu cum plâns-a Pavel după ce Te-a prigonit,
Căci de câte ori greșit-am, eu din suflet Te-am gonit..


Plâng și eu precum femeia care Te ungea cu mir
Pe picioare de duhovnic, ghemuit sub patrafir,
Pentru grelele-mi păcate ce-am promis să nu mai fac
Și-am făcut apoi prea multe.. Plâng acum, suspin și tac..


Plâng și eu ca desfrânata ce făcuse adulter,
Plâng acum și mi-e rușine să privesc în sus spre cer..
Mi-au ieșit din ochi izvoare și ud praful de pe jos,
Fiindcă știu, Iisuse Doamne, că sunt mare păcătos..


Poate plânsul nu-i degeaba, poate-i cel mai mare dar,
Poate mă botezi cu lacrimi și în ele picuri har..
Poate mila Ți Se-arată chiar prin faptul că suspin,
Poate-i semn de mântuire însuși sufletescu-mi chin..


Eu nu caut explicații, despre plâns știu doar atât
Că Te-ai depărtat de mine și sunt tare amărât
Și de dorul Tău, Iisuse, fruntea mi-o aplec umil,
Iar în multa mea tristețe, plâng cum plânge un copil..


Bun e plânsul, căci alină sufletul îndurerat,
Dar mai bună-i calea sfântă, fără viață în păcat..
Bun e plânsul, căci împacă omul cu Hristosul lui,
Dar mai bună este viața după Legea Domnului!


Pentru ce-am lăsat în urmă, Doamne, dă-mi să plâng mereu,
Pentru viața ce urmează, Tu sfințește traiul meu,
Dă-mi tărie de apostol și răbdări de mucenic,
Dă-mi curaj să țin departe și păcatul cel mai mic!


Nu mai vreau să fac păcate și să plâng în urma lor,
Ci-mi doresc o viață sfântă, Bunul meu Mântuitor.
Nu mai vreau să plâng la Tine după ce întâi greșesc,
Ci în fapte și-n cuvinte vreau de-acum să Te slăvesc!

Rugăciunile Către Sfinții Petru Și Pavel,Această Rugăciune Se Spune În Fiecare Zi,De La Începutul Postului."

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)+.

O,voi Apostoli slăviți ai Lui Iisus,Mântuitorul v-a rânduit să fiți stâlpi ai Bisericii pe care a întemeiat-o.

Pe tine,Sfinte Pavele,Mântuitorul te-a făcut dujman unui ales prieten,iar Duhul Sfânt te-a numit să le arăți nemuririlor toate comorile învățăturii creștine.

Sfinte Petre și Sfinte Pavele,amândoi ați lucrat cu neobosită însuflețire la răspândirea Împărăției Lui Hristos,petrecând mărturia devotamentului pentru Mântuitor cu sângele vostru.La voi ne rugăm,când osânda unei judecăți nedrepte se abate asupra vieții noastre,să-i îndepărtați pe farisei din drumul nostru,luându-le cheile puterii,iar cuvântul lor să nu fie lucrător împotriva noastră.Amin.

Slavă Apostoli Petru și Pavel,să ascultați rugăciunea noastră,credincioși încercați de cumplite necazuri,să fiți milostivi și să îndepărtați din viața noastră furia dujmanilor porniți să ne doboare cu orce preț.Amin.

MIHAI EMINESCU, CRESTIN ORTODOX

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

    Bucuria mea, despre Sfanta Biserica Crestin Ortodoxa si neamul romanesc spune asa: "Cine o combate pe ea si ritualurile ei, poate fi cosmopolit, socialist, nihilist, relublican, universal si orice i-o veni in minte, dar, numai roman nu este". Cat de frumos a vorbit Mircea Eliade despre opera lui Eminescu: "Daca poporul roman dispare de pe fata pamantului si ramane c o carte a lui Eminescu, lumea va sti cine au fost romanii". Mihai Eminescu, pe langa  poeziile minunate, ne-a lasat si cuvinte pline de intelepciune. El zice asa: "Scoala va fi scoala, cand omul va fi om si statul va fi stat". De la el ne-au ramas aceste cuvinte: "Timpul ia timp si timpul ia tot!" Tot el zice: "Egalitatea nu exista decat in matematica." Si mai spunea ca "Oamenii se impart in doua categorii: Unii care cauta si nu gasesc, altii gasesc si nu sunt multumiti". 

Sarac este cel care se simte sarac, caruia ii trebuie neaparat mai mult decat are". "Am inteles ca un om poate avea totul, neavand nimic si nimic, avand totul". "Stejarul creste numai unde este pamantul bun, buruienile cresc pretutindeni". "Mita este in stare sa patrunda orisiunde in tara aceasta. Pentru mita, capetele cele mai de sus ale administratiei vand sangele si averea unei generatii". "Cel mai mare pacat al oamenilor este frica, spaima de a privi in fata si a recunoaste adevarul. El este crud, acest adevar, dar numai el foloseste". 

    ROATA SE INTOARCE LA FEL PENTRU TOATA LUMEA. RAUTATEA, se intoarce mereu la cel care a trimis-o, IUBIREA, la cel care a daruit-o, INVIDIA la cel care o simte.

   🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze bucuria mea in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau. Amin si Aliluia!

                                                                                                                                 Preot Ioan 🔔.

ÎNCEPUTUL POSTULUI SFINŢILOR APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL- VREMEA POCĂINŢEI

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

       

             Maine să păşim pe calea pocăinţei, având călăuzitori spre Hristos pe Apostolii cei iubiţi ai Mântuitorului. Să tăiem spinii patimilor din grădina inimii şi întru răbdare să rodim faptele cele bune. Să ne luminăm mintea cu gânduri smerite şi să iubim mai mult osteneala cea aducătoare de roade duhovniceşti. Să ne depărtăm de pricinile păcatelor şi, aducând Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel mireasma rugăciunii curate: Ca cei ce staţi înaintea scaunului lui Hristos cu bucurie şi îmblânziţi mânia cea sfântă a Dreptului Judecător, rugaţi-vă să ne fie nouă Milostiv în ceasul judecăţii, acoperind cu lumina rugăciunilor voastre întunericul păcatelor noastre.
Iată ! Intrat-am pe uşa postului şi lumina pocăinţei caută să lumineze ochii inimii noastre. Dezbrăcaţi-vă de haina patimilor, ne grăieşte, şi dintru întuneric veniţi la lumină. Iată, eu pocăinţa mă îmbrac în porfira luminii şi sub acoperământul meu sufletul află iarăşi odihna bucuriei împărtăşirii cu darurile Duhului. Cei covârşiţi de întristare pentru necazurile acestei vieţi vremelnice, prefaceţi durerea voastră într-o întristare care veseleşte chipul sufletului, mutându-vă privirea inimii de la adâncul deznădejdii la adâncul cel nemărginit al pocăinţei. Cei ce din împietrirea inimii voastre aţi căzut între tâlharii gândurilor rele, primiţi vinul umilinţei şi untdelemnul iubirii peste rănile sufletului. Cei ce v-aţi îmbrăcat mintea în haina cugetelor lumeşti, alergaţi pe cărarea postului şi veţi afla Izvorul luminii. Cei însetaţi de Apa Cea veşnică să alerge degrab, ca să ia de grijile lumeşti izbăvire. Acum este vreme de pocăinţă şi braţele acestei – postul şi rugăciunea- ne trag pe toţi în cămara umilinţei. Hristos glăsuieşte în cămara inimii : ,, Întoarceţi-vă ochii inimilor spre mine cu lacrimi de pocăinţă şi măcar că până acum aţi rătăcit în căile lumii, Eu vă voi primi pe voi şi nu-mi voi mai aduce aminte de păcatele voastre. Cu îndelungă răbdare aştept să râvniţi şi voi a vă curăţi sufletele de noroiul patimilor şi să iubiţi a merge în căile poruncilor Mele. Iată din multa Mea milostivire v-am adus şi la porţile acestui nou post şi pentru rugăciunile Sfinţilor Mei nu am ridicat asupra voastră sabia mâniei Mele. V-am dăruit încă un an în cununa vieţii, ca să intraţi pe porţile pocăinţei. Iată acum aştept să găsesc la voi roadele cele bineplăcute Mie. Deschideţi urechile inimii şi cunoaşte-Ţi că Eu Însumi sunt Cel Care aştept îndreptarea voastră. Plecaţi-vă gândul umilit al inimii şi voi preface durerea sufletului vostru în bucurie lucrătoare de fapte bune. Întoarceţi-vă către Mine din toată inima, lepădând orice gând viclean, şi Eu vă voi face părtaşi bucuriei de la masa Sfinţilor.”

Cu rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi ale Apostolilor Tăi, Hristoase Dumnezeule, învredniceşte-ne şi pe noi a lucra cu osârdie pământul inimii, pe care stropindu-l cu roua rugăciunilor Sfinţilor Tăi, să îţi aducem Ţie roadele cele mântuitoare ale pocăinţei.

Duminica a 4-a după Paști - VINDECAREA SLĂBĂNOGULUI DE LA VITEZDA

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

DIN SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ IOAN, CITIRE:
(5: 1-15)

„În vremea aceea era o sărbătoare a iudeilor și Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care se numea pe evreiește Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăcea mulțime de bolnavi: orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora din când în când în scăldătoare și tulbura apa, și cine intra întâi după tulburarea apei, se făcea sănătos de orice boală era cuprins. Și era acolo un om care era bolnav de treizeci și opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând și, știind că este așa încă de multă vreme, i-a zis: Voiești să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om ca să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă! Și îndată omul s-a făcut sănătos, și-a luat patul și umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă și nu este îngăduit să-ți iei patul. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ți patul tău și umblă. Ei l-au întrebat: Cine este omul care ți-a zis: Ia-ți patul tău și umblă? Iar cel vindecat nu știa cine este, căci Iisus Se dăduse la o parte din mulțimea care era în acel loc. După aceasta, Iisus l-a aflat în templu și i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău. Atunci, omul a plecat și a spus iudeilor că Iisus este Cel Care l-a făcut sănătos.”

ÎNTÂLNIREA CU DOMNUL VINDECĂRILOR LA APA SPERANȚEI

Hristos a înviat - făcându-ni-Se nouă începătură a vieții celei veșnice!

Suntem atât de aproape de praznicul Învierii Domnului, încât datori suntem a păstra vie în sufletele noastre bucuria pe care au simțit-o sfintele femei și sfinții Apostoli în acea noapte despre care cu adevărat se putea zice Iată ceva nou și la care, din iubirea Sa, și noi am fost făcuți părtași! În urmă cu puțină vreme, pe tot parcursul săptămânii luminate, slujitorii Altarelor au vestit tuturor, inspirați de Psalmistul David: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm și să ne veselim într-însa! (Ps. 117, 24). Dar mesajul valoros al acestui stih nu subliniază faptul că această zi a fost făcută de Domnul, cum de altfel au fost făcute toate celelalte, ci el face referire la realitatea în sfârșit palpabilă a celei de a opta zi. De la Învierea de acum 2.000 de ani a Mântuitorului, creștinii sunt chemați să trăiască în mod continuu această ultimă zi a creației, care a fost făcută de Domnul pentru ca noi să ne bucurăm și să ne veselim într-însa. În ea noi nu suntem singuri și străini, ci alături de Mirele cel ceresc, de Mielul cel înviat, la masa cea îm­belșugată a Părintelui nostru, în Împărăția cea sălășluită între noi. Dar totuși, cum să gustăm bucu­ria cea desăvârșită în această vale a plângerii, în care su­ferința ne e tovarăș fidel al vieții, de la naștere și până la moartea cea trupească? Pericopa evanghelică a duminicii de azi ne învață acest lucru.

Într-una dintre călătoriile Sale la Ierusalim, Mântuitorul Se oprește la Vitezda. Această scăldătoare nu era un loc obișnuit, căci din când în când ea era cercetată de un înger al Domnului. După coborârea lui, apa se tulbura și căpăta proprietăți vindecătoare. Nu știm cât de des venea îngerul, unii părinți ai Bisericii avansând ideea conform căreia fenomenul era anual, dar oricum se pare că minunea era suficient de frecventă pentru a-i determina pe neputincioșii Ierusalimului să se strângă în pridvoarele scăldătorii. Toate neputințele trupești erau aduse acolo în speranța miraculoasei vindecări: orbii, șchio­pii sau uscații, fără nici o deo­­sebire, nădăjduiau la dobândirea darului cel bun al însănătoșirii. Acest dar însă, pe lângă că era sporadic și imprevizibil, era tot­odată și limitat. Doar primul care ajungea la apa cea tulburată se vindeca. Acesta este motivul pentru care adeseori Vitezda, cu cele cinci pridvoare ale sale, a fost considerată o analogie a Legământului celui vechi, cu cele cinci cărți scrise de marele Moise. Ele definesc un spațiu al posi­bilității, guvernat însă de duhul promisiunii și nu al certitudinii.

În acest tărâm al speranței încă vii a celor neputincioși, Hristos - Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, află un destinatar vrednic a primi vestea cea bună a apropierii Împărăției lui Dumnezeu. Iar această Împă­răție se vădește prin fapte, nu prin cuvinte, așa cum El Însuși a răspuns celor trimiși de Ioan Botezătorul să-L întrebe dacă El este cel așteptat: Mergeți şi spuneți lui Ioan cele ce ați văzut şi cele ce ați auzit: Orbii văd, șchiopii ­umblă, leproșii se curăţesc, surzii aud, morții înviază şi săracilor li se binevesteşte (Lc. 7, 22). Gene­rații după generații, urmașii lui Adam au așteptat împlinirea făgăduinței, așa cum și slăbănogul a așteptat 38 de ani întâlnirea cu miraculosul, iar așteptarea-i plină de speranță nu i-a fost înșelată. Vindecarea trupului și deopotrivă a sufletului său au fost primite de la Cel care ne­pu­tințele noastre le-a luat și rănile noastre le-a purtat (Mt. 8, 17).

Se cade însă să subliniem câteva aspecte ce caracterizează întâlnirea dintre om și Dumnezeu, în acest episod scripturistic.
De această dată, Creatorul nu se mai arată în tunete și fulgere, nici măcar în adiere subțire de vânt, așa cum o făcuse în Vechiul Testament, ci direct, la nivel personal, sub forma celei mai naturale întâlniri, arătându-ne noua pedagogie pe care Domnul o abordează în raport cu omenirea. Nouă, celor care trăim în cea de-a opta zi, ni se cere efortul de a-L căuta și a-L afla pe Creator în spatele fireștii creaturi, înainte ca El să se dea la o parte. Mântuitorul le spunea Apostolilor: Iată, Eu stau la ușă și bat (In. 3, 20) și cine are urechi de auzit, să audă (Lc. 8, și din acestea noi trebuie să înțelegem că sub noul Legământ, realitatea întâlnirii cu Harul nu mai este sporadică, ci dimpotrivă, continuă, căci Hristos ne-a făgăduit că Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului (Mt. 28, 20). Lucrarea Harului nu mai este limitată, ci nemărginită, noi fiind moștenitori ai noii făgăduințe - cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face (In. 14, 12). Coborârea îngerului în scăldătoare era imprevizibilă, dar nouă ni s-a descoperit planul Său pe care prin credință îl putem pătrunde și înțelege, căci toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute (In. 15, 15).

Și cu toate acestea, atât de greu reușim în vacarmul exis­tenței noastre să vedem și să simțim disponibilitatea desă­vârșită a Dragostei. Ne asemănăm adeseori slăbănogului care se plângea Mântuitorului că nu are om care să-l ajute să ajungă primul la apă, el, cel care vorbea cu Cel despre Care Pilat urma să mărturisească public Iată Omul! (In. 19, 5). Sau suntem în postura lui Pilat, care stând față în față cu Adevărul Însuși, se întreba retoric: Ce este adevărul? (In. 18, 38). Ratăm sistematic întâlnirile cu El prin incapacitatea noastră de a-L recunoaște atunci când Îl întâlnim. Suntem precum Luca și Cleopa în care inimile nu ardeau când le grăia pe cale și care prea multă vreme nu L-au recunoscut.

Drept-măritori creștini, să ne învățăm de la slăbănogul zilei: răbdarea, blândețea, statornicia, nădejdea în Dumnezeu, acceptarea planului Său și nejudecarea Lui în greutățile vieții cotidiene. Să îi urmăm în tăria de a rămâne suflete pure și frumoase, nemutilate în suferința îndelungată. Dar dincolo de acestea, ale omului firesc, să ne spălăm ochii sufletului cu apa Harului și să-L rugăm să ne dăruiască a-L vedea și a-L întâlni în fiecare moment al vieții noastre. Să ni-L facem prieten și însoțitor la tot pasul și, astfel, intrând întru bucuria Lui să rămânem pe veci acolo, cetățeni veseli și mulțumitori ai celei de-a opta zi.

Hristos a înviat!

Ieromonah Paisie Borza

Sursa textului Evangheliei: Ziarul Lumina -

Duminica a VI-a după Paști (a Orbului din naștere) - 29 mai

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Viața pământească este scurtă, plină de suferință și amăgitoare, iar viața cerească este binecuvântată și plină de fericire veșnică. Să părăsim păcatele care ne orbesc și ne ucid sufletul și să ne reîntoarcem la Hristos.

Nu-i de ajuns să facem o cruce și să zicem: ,,Doamne, Doamne". Ni se cere o profundă înnoire duhovnicească a vieții.

                                                                                                              Arhimandritul Cleopa Ilie

Sfintii Impărati Constantin si Elena ..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)