TE CAUT IISUSE! ...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

   “Te caut, Iisuse, Tu stii si ma crezi,
De cand m-a dus nasa la Sfantul Botez,
 Te caut de-atuncea,
Te caut prin viata,
De cand eram prunc la mama-n brata.

De-atuncea Te stiu,
Ca mama-mi canta, de Tine, Iisuse,
 Si-asa m-adormea.
 Te caut din leagan,
 Iisuse, Tu stii c-asa mi-a spus mama cu multi copii,
Cu ochii albastri, senini ca si cerul,
 Sa caut prin viata,
Sa aflu misterul vietii, al mortii si a tot ce se poate.
Si sa aflu seninul si binele-n toate.
 Te caut, Iisuse, De-atunci, de micut,
 Cand mama de mana, in bunda descult,
M-a dus pe la slujbe, desculta si ea,
 Cu rochia de fata,
C-asa o purta in zile de praznic,
 In rest, o-ntorcea.
Ca n-avea, sarmana,
Sa-si cumpere alta,
Ca noi eram sapte, plus dansa si tata,

Si mosul si buna, catelul, pisica,
Si pana sa-mparta, ea n-avea nimica.
 Si tot era bine. Zicea ca-i satula,
 Ca are in suflet mancare destula.
Ii tin minte vorba, Cand ma tinea-n poala,
Ca omu-i mai bun,
Cand burta-i mai goala.

 Te caut, Iisuse, flamand si ostenit,
Prin ruga si posturi, Te caut smerit.
 Te caut afara, si-n casa, si-n mine,
Si plang si ma supar cand nu dau de Tine.
Te caut prin codri, la deal si la vale,
Si tare ma tulbur, cand nu mi-esi in cale.
Te caut prin toate,
C-asa mi-a zis mama,
Cand m-a dus la scoala de mana, sarmana,
Ca esti pretutindeni, in munti si-n campii,
In fructul ce-l leagan, in grane si-n vii
In oamenii lumii, in femei si copii
De-aceea Te caut in lungul si-n latul,
In tot ce exista, in josul si-naltul.
Din fund de adancuri si pana la stele,

Te caut pe Tine, Iisuse prin ele.
Te caut Iisuse Hristoase, prin munca,
La plug si la sapa, la fanul din lunca.
C-asa mi-a zis mama, tin minte, saraca,
 Desi n-avea numai trei clase, taranca.
Cu fata trudita, cu palme umflate,
Cu maini batucite, calcaie crapate,
Lovite-ntepate, si prea-nsangerate,
 De brau si-araturi, de mirii si spini,
Ca dac-ajung sa traiesc prin straini,
Sa nu uit de Domnul,
De munca si ruga,
 Ca toate-ale lumii sunt puse pe fuga.

Doar Tu esti statornic si netrecator,
De-aceea Te caut, ca nu vreau sa mor.
 C-asa mi-a zis mama, slabuta la fata,
,,Sa nu mori copile, asculta si-nvata! 
Sa-L cauti pe Domnul intreaga viata!" 

Te caut, Iisuse de-atunci neincetat,
Uitandu-ma-n toate pe unde-am umblat,
Si-n toate vazutu-Ti-am chipul asezat,
 In toate-Ti vad urma pe unde-ai trecut,
 Si toate-mi spun ca Tu le-ai facut.

Te caut, Iisuse - Om si Dumnezeu,
Facatorul lumii, facatorul meu,
 Si iar ma gandesc la ce mi-a zis mama,
Cand cu iia uda, uda cu naframa,

 Isi ridica capul din lanul de grau,
Cu secera-n mana, cu junghiuri in brau,
 Cu trupul, sarmana, scaldat in sudoare,
Cu fata bronzata de vanturi si soare.

 Cu blanda privire, cu dulcele glas, imi zicea:
,,Baiete, sa nu faci un pas fara rugaciune, fara Dumnezeu,
E porunca mamei, tine-o, dragul meu!"

Azi, nu mai am mama,
Si dorul m-apasa de mama, de tata, de frati si de casa,
 Ca din tot ce-a fost nimic nu mai este,
 Si totu-mi pare o trista poveste.
 Casa parinteasca, nu mai am pe nimeni,

Sa ma mai primeasca,
Dorul sa mi-aline.
 Cand, indurerat,
 Eu ma-ntorc la Tine. Iisuse Hristoase,
Cel fara-nceput,
 Primeste-ma, Doamne, cu tot ce-am avut.
 Cu mama si tata, cu surori si frati,
Cu cei ce mai suntem, si cei raposati.

 Si ma rog, Iisuse, Bunule, ca poti,
 Om si Dumnezeu, iarta-ne pe toți!
Si de toata lumea,
Te rog, tine seama,
Mantuieste-o, Iisuse,
 C-asa o zis mama!

sursa.net

Rugăciunea de Duminică

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget, că numai Tu singur ești Dumnezeu, sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește. Mă bucur încă, că Tu ești un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să se tulbure, Domnul meu, toți cei ce se închină la alți dumnezei: că nu este alt Dumnezeu afară de Tine. Pentru aceasta fă să sporească creștinii la fieștece mărire și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Ți se închină și-Ți slujesc pururea cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte Sfinte, miluiește-mă! O, binecuvântate Fiule al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-ne nouă darul Tău și acoperământul Tău! Așa, Doamne și Ziditorul meu, ascultă rugăciunile și cererile sufletului meu cel păcătos și dă-mi mie, smeritului și nevrednicului, darul Tău, ca să cinstesc astăzi această Duminică după porunca Ta și după porunca Bisericii Tale și Maicii noastre. Dăruiește-mi pocăință adevărată, pentru ca să-mi plâng păcatele ce am făcut împotriva împărăției Tale și împotriva sufletului meu și a vecinului meu. Te rog, mult milostive Doamne, să uiți de astăzi înainte greșelile mele cele multe. După mulțimea milelor Tale, mulțumesc din toată inima mea pentru atâtea bunătăți, ce-mi trimiți în toate zilele, și mai vârtos pentru înnoirea sufletului meu, pentru răbdarea Ta cea mare, că nu m-ai pedepsit după mulțimea păcatelor mele, ci mă îngăduiești și-mi aștepți pocăința, ca un iertător bun și milostiv. Și încă mă rog, Doamne Iisuse Hristoase, să-mi dai dar să petrec bine și creștinește întru această săptămână fără de a-Ți greși, cu gândul, cu voința, cu cuvântul, cu fapta, întru mărirea și cinstea buneivestiri a Sfintei Maicii Tale și a învierii Tale celei de a treia zi și a venirii Duhului Tău celui Sfânt asupra Apostolilor. Deosebi încă mă rog întru această rugăciune a mea, pentru tot sufletul creștinesc cel scârbit și dosădit, ca să se învrednicească milei și ajutorului Tău; încă și pentru sfintele Tale patimi și moartea Ta cea mărită, dă dumereală păcătoșilor, ca să se cunoască pe sine și să se căiască de păcatele lor, să se îndrepteze cu mărturisire, să urască păcatele lor și să se lase de ele; și să se afle gata și cuminecați, cu inima curată, în ceasul morții lor; și-i învrednicește pe toți, și pe cei vii și pe cei morți veșnicei Tale împărății; răscumpără-i pe ei și pe noi cu preasfânt Sângele Tău; înviază-ne cu învierea Ta; suie-ne la cer cu înălțarea Ta, pentru ca să te mărim în vecii vecilor. Amin

Îngerul şi mironositele (Alexe Mateevici):

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                       

Pe cine-l caut'acuma'n gradina
Cu vasele de mir umplute?
De lacrimi inima li-i plina...

Zoreste ziua noua. Ii racoare,
Dar cerul se insenineaza
In ciripituri cantatoare.

De ce Îl cauta aicea pe Hristos ?
De ce-a venit aicea ca sa-l planga?
Pe piatr'un inger luminos...

El sade-n haine albe, stralucite...
Vestind cereasca bucurie
Mironositelor scarbite:

"Hristos a inviat! Si nu va mai mahniti
Si nu-l mai plangeti ca pe un mort
Cautandu-l intre cei muriti!

A iadului putere-i biruita,
Zadarnica ii rautatea:
De-acuma lumea-i izbavita.

Intunecimea in lumina piere,
Marirea ei i s-a surpat
Si fug vrajmasii de durere.

Grabiti-va cu vesti de veselie
Si spuneti vestile-n Sion:
"Hristos e viu si'n veci invie!"

Dorm florile. Gradina moarta tace,
Iar primprejur-albastre umbre,
Nisip, zori aurii - si pace.

ÎNCĂ NU-I TÂRZIU!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



de Preot Sorin Croitoru

Fugi de Domnul? N-ai decât!
Dar să știi, frate creștine,
Că în ceasul morții tale
Domnul va fugi de tine!


Când armatele de demoni
Îți vor da, rânjind, târcoale
Pe Mântuitorul nostru
Îl vei căuta cu jale!

Că au gheare ascuțite
Și figuri întunecate,
Sunt urâți din cale-afară..
Nu știi ce te-așteaptă, frate!

Când se rupe firul vieții,
Ca puhoiul cel de apă
Ei se năpustesc spre suflet..
De-a lor ură cin' te scapă?..

De ai fi crezut în Domnul,
El te-ar apăra prin îngeri,
Dar așa.. să știi creștine
Că te-așteaptă rele plângeri!

Spune-mi tu, în ceasul ăla
Cine te va mântui?
Ai prieteni preaputernici
Care te vor izbăvi?

Sau te-nșeli crezând că Domnul
Milă îți va arăta?..
Nu, creștine, Domnul nostru
Singurel te va lăsa!

Că ai timp o viață-ntreagă
Să-L slăvești cum se cuvine,
Dar tu fugi acum de Dânsul..
Va fugi și El de tine!

Pune mâna și te roagă,
Pleacă-ți fruntea-n rugăciune,
Dacă vrei să prinzi la moarte
Vremuri fericite, bune..

Că ne-a zis Mântuitorul,
Însă tu nu ai credință:
După moarte se termină
Timpul pentru pocăință!

Te învăț ca pe un frate,
Ba mai mult.. ca pe un fiu:
Ia în serios credința,
Cât nu este prea târziu!
amin

Rămăi cu mine, Doamne,

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Rămăi cu mine, Doamne, căci trebuie să rămâi cu mine ca să nu te uit. Ştii cât de uşor te uit. 
Rămâi cu mine, Doamne, căci sunt slab si am nevoie de puterea ta;sprijineste-ma sa nu cad.
Rămâi cu mine Doamne, căci tu eşti viața mea, şi fără tine îmi piere curajul. 
Rămâi cu mine Doamne, pentru că eşti lumina mea şi fără tine sunt în întuneric. 
Rămâi cu mine Doamne, ca să-mi arăți voința Ta. 

Rămâi cu mine, Doamne, să-ți aud glasul şi să te urmez. 

Rămâi cu mine Doamne, pentru că vreau să te iubesc mult şi să fiu mereu cu Tine. 

Rămâi cu mine Doamne, dacă vrei să rămân statornic. 

Rămâi cu mine Doamne, sufletul meu doreşte să fie pentru tine sălaşul iubirii. 

Rămâi cu mine, Doamne Iisuse, căci timpul trece, viața se apropie de apus, se apropie moartea şi judecata şi am nevoie de noi puteri ca să nu mă pierd pe drum.

 Mă neliniştesc ispitele, întunericul, setea crucile, suferințele. Ştii câtă nevoie am de tine în noaptea acestui exil. 

Rămâi cu mine, Doamne Iisuse, pentru că în întunericul vieții, şi al primejdiilor am nevoie de tine. Fă să te cunosc asa cum te-au cunoscut ucenicii la frângerea pâinii şi unirea euharistică să fie lumina care împraştie întunericul, să fie puterea care să mă susțină şi să fie singura fericire a inimii mele.

 Rămâi cu mine, Doamne, pentru ca atunci când va veni moartea, să fiu unit cu tine, doresc prezența Ta preasfântă, îndurarea Ta, sufletul Tău dragostea Ta, Inima Ta, ca să te iubesc, din toata inima aici pe pământ, şi în chip desăvârşit în veşnicia fericita.

                                                                                                                                  Aliluia.

RUGĂCIUNE

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                                              

            “Fericimu-te pe tine toate neamurile, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, ca intru tine Cel neincaput, Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, a binevoit a incapea. Fericiti suntem si noi avandu-te pe tine folositoare, ca ziua si noaptea te rogi pentru noi. Pentru aceasta laudandu-te strigam tie: Bucura-te, ceea ce esti plina de Har, Domnul este cu tine”.
    “Cel ce pentru noi Te-ai nascut din Fecioara si rastignire ai rabdat, Bunule, Care cu moartea pe moarte ai pradat si invierea ai aratat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mana Ta. Arata iubirea Ta de oameni, Milostive, primeste pe Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce te-a nascut pe Tine, care se roaga pentru noi si mantuieste Mantuitorul nostru, pe poporul cel deznadajduit”.
    “Nu ne lasa pe noi pana in sfarsit pentru numele Tau cel Sfant si nu strica legatura Ta si nu departa mila Ta de la noi, pentru Avram cel iubit de tine, si pentru Isaac robul tau si Israel Sfantul tau”.
   “Dumnezeule, milostiveste-Te spre noi si ne binecuvanteaza, lumineaza fata Ta peste noi si ne miluieste!” Amin si Aliluia!

             

Rugaciune la vreme de ispita

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Doamne, Doamne, Cel ce ai ingaduit diavolului sa ispiteasca in rai pe stramosii nostri Adam si Eva, spre a le incerca ascultarea si supunerea,- Cel ce, de asemenea, ai ingaduit diavolului sa ispiteasca cu ingrozire si cu grele suferinte pe dreptul Iov, robul Tau, pentru ca si mai lamurit sa se vadeasca virtutile si credinta lui intru Tine,- Cel ce ai dat ingaduinta satanei sa se apropie cu ispitire de insusi Fiul Tau, spre a-L imbia si a-L momi cu poftele si desertaciunile acestei lumi, pentru ca, infrant si rusinat, acest duh blestemat sa auda din gura Mantuitorului lumii cuvintele: "inapoia Mea, satano, caci scris este: Domnului Dumnezeului Tau sa te inchini si numai Lui unuia sa-I slujesti",- Cel ce tuturor dreptilor si sfintilor Tai le-ai dat vremi de ispitire si de grele indoieli, pentru ca, prin ele lamurindu-se, sa iasa si sa ramana si mai intariti in credinta, in nadejdea, in dragostea si in supunerea cea catre Tine,- insuti, Atotputernice si Preabunule Stapane, ajuta-mi si mie in aceasta clipa grea, cand duhul satanei imi tulbura mintea cu indoieli si cu imboldiri, si cand viclene amagiri imi framanta inima si sufletul; arata-mi.

Milostive, adevarul si calea Ta cea dreapta, pentru ca, biruind uneltirile lui de acum, sa ma pot bucura de cuvintele apostolului Tau lacob, ce zice: "Fericit barbatul carele rabda ispita, caci lamurit facandu-se, va lua cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce il iubesc pe El". Daruieste-mi, Stapane, inima curata si credinta tare, pentru ca in aceste clipe sa pot canta dimpreuna cu proorocul Tau David: "Doamne, de ce s-au inmultit cei ce ma necajesc? Multi se ridica impotriva mea, multi ii spun sufletului meu: -Nu-i este lui mantuire intru Dumnezeul lui-... Dar Tu, Doamne, Tu esti ocrotitorul meu, Tu esti slava mea si Cel ce inalti capul meu. Cu glasul meu catre Domnul am strigat si El m-a auzit din muntele Sau cel sfant... A Domnului este mantuirea si peste poporul Tau binecuvantarea Ta". Amin.

DUMINICA TOMII

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Asteptandu-L pe Domnul cu usile incuiate fata de lume si cu inimile arzand…

Din talcuirea Sfantului Nicolae Velimirovici:

“Sensul adanc al Evangheliei de astazi se refera la drama interioara a sufletului omului. Cel care doreste ca Domnul Cel inviat si viu sa Se arate in sufletul sau prin Duhul lui Dumnezeu, trebuie sa inchida si sa incuie camara sufletului sau, ca sa-l pazeasca de navalirea lumii din afara, lumea materialnica. Dupa cum spune Mitropolitul Theolipt in “Filocalia”:


“Invata intelepciunea de la albine: cand acestea vad un roi de viespi in jurul lor, ele stau in stup, si astfel scapa de vatamarea raufacatorilor lor” -
tot la fel cum Apostolii pleaca din fata iudeilor insetati de sange si cu iubire pentru cele materialnice. Intr-un sens adanc, iudeii reprezinta pe cei care sunt legati de simturi, si de cele materialnice. Unui asemenea suflet pazit cu inflacarare, sub lacat si cheie, Domnul i Se va arata intru slava. Mirele slavit Se va arata astfel miresei celei intelepte. Cand Domnul Se va arata, frica lumii din afara va disparea si sufletul se va umple de pace. Si nu numai pace. Domnul aduce intotdeauna multe si felurite daruri: dand pace, El da in acelasi timp bucurie, putere si curaj; El intareste credinta; El da tarie vietii.

Dar iarasi cand Domnul ni Se arata si ne aduce toate aceste daruri de mare pret, inca mai ramane o indoiala intr-o adancitura a sufletelor noastre. Aceasta adancitura semnifica indoiala lui Toma. Pentru ca aceasta adancitura sa se lumineze si sa se incalzeasca cu harul Duhului Sfant, noi trebuie sa staruim in rugaciune catre Domnul si sa asteptam cu rabdare; in sufletele noastre, noi trebuie sa ne inchidem si sa ne incuiem de lumea din afara, de poftele trupesti si de indemnari. Atunci Domnul, care iubeste oamenii, ne va milostivi pe noi si ne va implini rugaciunile noastre. Si El Se va arata din nou, prin prezenta Sa harica, va lumina chiar si cel mai intunecat ungher al sufletelor noastre.

Atunci, si numai atunci, ne vom putea numi suflete vii si fii ai lui Dumnezeu prin harul Sau. Si toate acestea vor fi prin ajutorul Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, caruia I Se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea dimpreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant – Treimea Cea deofiinta si nedespartita, acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin”.

IZVORUL TĂMĂDUIRII

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

„Veniți să bem băutură nouă, nu din piatră stearpă făcută cu minuni, ci din Izvorul nestricăciunii, care a izvorât din mormântul lui Hristos, întru care ne întărim.” (Canonul Paștilor)

Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare închinată Maicii Domnului. În Sinaxarul zilei ni se spune: „Vineri, în Săptămâna Luminată, se prăznuieşte sfinţirea bisericii Preasfintei stăpânei noastre şi Maicii lui Dumnezeu, a Izvorului celui de Viaţă purtător. Se mai face pomenirea minunilor celor mai presus de fire care s-au săvârşit de către Maica lui Dumnezeu în acest sfânt lăcaş.”
Sărbătoarea datează din secolul al V-lea, amintind de o minune petrecută în apropierea Constantinopolului. Maica Domnului i-a descoperit împăratului Leon cel Mare (457-474) un izvor cu apă vindecătoare. Astfel, pe când încă nu era în demnitatea împărătească, plimbându-se printr-o pădure din apropierea Constantinopolului, a dat peste un orb rătăcit şi l-a luat de mână ca să-l călăuzească.
Orbul, fiind cuprins de sete, l-a rugat pe Leon să-i dea apă. Negăsind nicăieri apă, Maica Domnului i-a descoperit împăratului Leon un izvor şi l-a îndemnat să spele ochii bătrânului cu apă, care s-a vindecat de boala sa.
Ajungând împărat, Leon a zidit lângă acel izvor o biserică. De-a lungul timpului, în acea biserică au avut loc numeroase minuni.

▪︎ ▪︎ ▪︎

Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii unește taina Învierii cu taina Maicii Domnului și cu taina Bisericii vindecătoare.
Există, de asemenea, o legătură tainică între Vinerea luminată și Vinerea mare. Taina Învierii este ascunsă în Crucea răstignirii, iar taina Maicii Domnului, în legătură cu sabia care-i va străpunge sufletul, se descoperă lângă Cruce, și tot pe cruce ia ființă Biserica, atunci când din coasta împunsă a lui Hristos a curs sânge și apă.
Biserica nu este tribunal, ci spital, farmacie duhovnicească în care se pregătesc leacuri noi ca să ne vindecăm de rănile pricinuite de lume (Sf. Ioan Gură de Aur).
Lacrimile de durere vărsate la piciorul Crucii de Maica Domnului s-au preschimbat, după Înviere, în lacrimi vindecătoare. Maica Domnului poate fi asemănată cu Izvorul Tămăduirii, fiindcă l-a născut „pe Cel fără-nceput”, pe Doctorul sufletelor şi al trupurilor, care a vindecat „toată boala şi neputinţa din popor”. Ea neîncetat se roagă pentru noi neobosit, identificându-se cu rugăciunea neîntreruptă.
În Biserici, astăzi se sfinţeşte apa - Agheasma mică -, pe care credincioşii o duc la casele lor şi o folosesc spre alungarea duhurilor rele, spre sănătate sufletească și trupească.

Multă sănătate și mântuire tuturor celor care o cinstesc după cuviință pe Maica Domnului!

Hristos a înviat!

Sfanta Evanghelie si slujba sfintirii apei la SĂRBĂTOAREA IZVORUL TĂMĂDU...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

SFIINTII PRIETENII MEI...: Biserica Sfantul Mare Mucenic Gheorghe din Lodd, -...

MAI MULTE CITITI AICI:

SFIINTII PRIETENII MEI...: Biserica Sfantul Mare Mucenic Gheorghe din Lodd, -...

https://colajeortodoxe.blogspot.com/search/label/Colaje%20cu%20Sf.Mucenic%20Gheorghe

sau aici:

https://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.com/search/label/ICOANE%20SFANTUL%20GHEORGHE

: Biserica Sfantul Gheorghe este o biserica ortodoxa din localitatea Lodd (Lod, Lida, Lydda), unul dintre marile orase din Israel. Dupa cu...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”

(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

DUMINICA A TREIA DUPĂ INVIERE

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

"Dupa cum stiti,Duminica a treia dupa Inviere este Duminica femeilor Mironosite,a credincioaselor,a gospdinelor,care intretineti viata in familie si in lumeTrebuie sa fiti fericite ca aveti din partea lui Dumnezeu o atentie deosebita.Si iata prin Maica Domnului si prin Sfintele Femei purtatoare de mir,si dumneavoastra aveti cinstea aceasta de a avea o Duminica in an,in care sunteti cinstite in chip deosebit.
Dumnezeu sa va inmulteasca harul si darul Sfantului Duh si darul dragostei crestine sa fie cu dumneavoastra,ca sa fiti ce trebuie sa fiti,sa intretineti caldura crestina in familie si buna intelegere.(Par. Sofian Boghiu)

Hristos a inviat!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Hristos a înviat ! Pentru noi păcătoșii(filmare din 2018)

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Sfiintii Petru si Pavel..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

" Când Iisus a venit în țările Cezareea, Iisus i-a întrebat pe elevii Săi: Pentru cine mă vor respecta oamenii, Fiul Omului? Ei au spus, unul pentru Ioan Botezătorul, alții pentru Ilia, iar celălalt pentru Ierusalim, sau pentru unul dintre profeți. El le spune: " Pentru cine mă considerați? Și Simon Petru, a zis: " Tu ești Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu. Atunci Iisus i-a zis: Binecuvântat ești tu, Simon, Fiul lui Ioan, căci nu carnea și sângele ți-au deschis acest lucru, ci Tatăl Meu care este în ceruri; și îți spun: Tu ești Petru și pe piatră Voi crea Biserica Mea, și porțile iadului nu o vor birui; și vă voi da cheile Împărăției cerurilor: și orice veți face pe pământ se va lega în cer, și orice vi se va permite pe pământ va fi îngăduit în rai "

MAICA DOMNULUI: Rugăciune în Sfânta şi Marea Sambata din Saptamana...

MAICA DOMNULUI: Rugăciune în Sfânta şi Marea Sambata din Saptamana...:



DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE... Mormântul Tău a f...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

ÎNVIEREA

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Aud bicele nebune
Ce lovesc un trup de carne,
Tipătul durerii surde
Se aude prin canoane!

Din piroanele înfipte,
Drept în mâini si în picioare
Curge lava suferintei,
Prin bătrânele icoane

Iar la talpa crucii plânge
Maica Sfântă îndurerată,
Lăcrima-i muiată-n sânge,
Inima de bici brăzdată...

Se cutremură pământul,
Când în groapă-i pus Iisus
Lumea vede si nu crede
Că-i pronia cea de sus!

Fariseii stau de pază
Si pun piatră pe mormânt,
Dar prin ea trece Cuvântul
Ca un Soare, ca un Gând...

Printr-un clopot Învierea
Dă de veste lumii întregi,
Că a Domnului e vrerea
De păcat să te dezlegi.

Se aprinde lumânarea,
Doar cu flacăra iubirii
Pe altarul sfânt de jertfă
Înfloresc în alb toti crinii!

Camelia Cristea

DECALOGUL POSTULUI MANTUITOR

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

• Nu tine ura, vrajmasie sau invidie. Calca-ti pe inima, mergi si te impaca cu toata lumea, si mai ales cu cei carora le-ai gresit. Iarta din toata inima ta, pentru ca si Dumnezeu sa te ierte pe tine.
• Spovedeste-te cat mai grabnic la preotul tau duhovnic si nu-l schimba. Marturiseste toate greselile si patimile, gandurile si intentiile rele.
• Nu te certa, nu blestema, nu injura. Cei care injura se aseamana celor care au scuipat fata Domnului nostru Iisus Hristos in timpul Patimirii Sale.
• Roaga-te cu smerenie in fiecare zi, dimineata, seara si de cate ori poti. Roaga-te si pentru binele dusmanilor, implinind astfel porunca Domnului, si El iti va da pace in suflet, bucurie si intelegere duhovniceasca.
• Fa milostenie dupa puterile tale, adica ai mila de altii, ca si Hristos sa aiba mila de tine. Ajuta orfanii, vaduvele, saracii, familiile nevoiase sau cu mai multi copii, fara a-i judeca pentru lipsurile lor.
• Intoarce la credinta pe cel cazut ori nestiutor, daruindu-i un sfat bun, o carte de zidire sufleteasca, o candela sau o icoana.
• Mergi si viziteaza un bolnav, un suferind, un infirm sau un neputincios. Usureaza suferinta si vei putea sa auzi si tu, la Judecata, chemarea Mantuitorului de a mosteni Imparatia Cerurilor.
• Pomeneste si fa milostenie pentru cei adormiti, dupa randuielile Bisericii, in semn de iubire, recunostinta si neuitare fata de ei.
• Ai grija sa nu te mandresti cu postul tau si cu nimic din ceea ce faci bun, ci in fiecare zi sa spui: „Sluga netrebnica sunt, pentru ca am facut numai ceea ce eram dator sa fac” (Luca 17, 10).
• Postiti pentru ca ati pacatuit, postiti pentru a nu mai pacatui, postiti pentru a primi darurile Duhului Sfant si a pastra ceea ce vi s-a daruit!
Acesta sa fie indemnul: sa postim cu folos! Fa din ziua impartasirii tale cu Sfantul Trup si Sange al Mantuitorului Hristos cea mai fericita sarbatoare a vietii tale, traind bucuria Invierii.

                                                                                                                  Parintele Nicolae Tanase

RUGĂCIUNE ÎN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

      Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, care pentru prietenul Tău Lazăr ai plâns, primeşte lacrimile amărăciunii mele! Cu patimile Tale vindecă patimile mele! Cu rănile Tale tămăduieşte rănile mele! Cu sângele Tău curăţeşte sângele meu şi amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău de viaţă făcător. Fierea cu care de către vrăjmaşi ai fost adăpat să îndulcească sufletul meu de amărăciunea cu care m-a adăpat potrivnicul. Trupul Tău întins pe lemnul Crucii să ridice către Tine mintea mea cea trasă jos de demoni. Capul Tău pe care L-ai plecat pe lemnul Crucii să înalţe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de necredincioşi pe cruce, să mă aducă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfânta gură a Ta. Faţa Ta, care a primit pălmuiri şi scuipări de la cei blestemaţi, să strălucească faţa mea cea întinată de fărădelegi. Nu am inimă îndurerată spre căutarea Ta. Nu am pocăinţă, nici umilinţă care întorc pe fii către moştenirea lor. Nu am, Stăpâne, lacrimă mângâietoare. Întunecatu-s-a mintea mea întru cele lumeşti şi nu poate privi către Tine cu durere. Răcitu-s-a inima mea de mulţimea ispitelor şi nu se poate înfierbânta cu lacrimile dragostei către Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Vistieria bunătăţilor, dăruieşte-mi pocăinţă desăvârşită şi inimă îndurerată ca să ies cu tot sufletul spre căutarea Ta, pentru că fără Tine străin sunt de tot binele. Părintele Care Te-a scos din sânurile Sale în afară de timp şi veşnic să înnoiască în mine trăsăturile chipului Tău. Părăsitu-Te-am eu, Tu nu mă părăsi! Ieşit-am de la Tine, ieşi spre căutarea mea, du-mă în păşunea Ta şi numără-mă împreună cu oile Tale cele alese şi mă hrăneşte împreună cu ele din verdeaţa dumnezeieştilor Tale Taine, al căror locaş este inima curată, întru care se vede strălucirea descoperirilor Tale, mângâierea şi odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine întru scârbele şi întru chinurile de multe feluri. Acestei străluciri învredniceşte-ne şi pe noi, cu harul şi cu iubirea Ta de oameni, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Ștergarul

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



La cina cea de Paşte, în camera de sus,
înconjurat de-apostoli, S-a aşezat Isus.
Se revărsa din sfeşnic o galbenă lumină
pe azimile calde, pe mielul... fără vină...
Era plăcut prilejul. Şi toate pregătite.
Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite,
un rob sau o copila, ca, dup-a vremii lege,
cureaua de pe glezne pe rând să le-o dezlege,
să le aline talpa de colbul de pe drum.
Şi-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
se întrebau în cuget: Cum vor şedea la rugă?
Sau cine îşi va pune ştergarul cel de slugă?


O, iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare
când vasele cu apă, când praful pe picioare.
Şi Duhul îi întreabă, cu şoapta Lui uşoară:
— N-ai vrea să-ţi pui tu, Petre, ştergarul astă seară?
— Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
— Dar tu? Tu cel mai tânăr? — Eu stau lângă Stăpân...
— Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei.
— Chiar eu?... Sunt cel din urmă la Domnul între ei?
— Dar tu ce ţii doar punga? — Eu am făcut de-ajuns.
Am cumpărat merinde. Şi mielul l-am străpuns...
— Tu, Toma, nu vrei oare să fii tu cel ce spală?
— Sunt trist. Se luptă-n mine o umbră de-ndoială...
— Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu...?
Şi-n fiecare cuget răspunsul a fost: Nu.
Atunci, lăsându-Şi brâul şi haina-ntr-un ungher,
S-a ridicat Stăpânul cel coborât din cer
Şi-nfăşurând ştergarul, S-a aplecat uşor
să-Şi spele ucenicii, ca rob al tuturor.

De-atunci pe apa vremii, atâţia ani s-au dus.
Şi-acum — a câta oară? — Se-aşază iar Isus
să-ntrebe, tot prin Duhul, pe cei ce-L înconjoară:
— N-ai vrea să-ţi pui tu, Gheorghe, ştergarul astă seară?...
Tu, soră Mărioară? Tu, Radu? Tu, Mihai?...
Frumos va fi odată acolo sus în Rai!

Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmă.
Nu vrei, în lumea asta, să fii tu cel din urmă?
E bun un vas de cinste, dar trebuie şi-un ciob!
Nu vrei să fii tu, frate, al fraţilor tăi rob?
Sunt răni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting,
batiste-n care lacrimi în taină se preling,
sunt văduve bolnave, bătrâni fără putere,
sunt oameni singuratici, lipsiţi de mângâiere,
sunt prunci rămaşi acasă, cu-o mamă în spital,
bolnavi care aşteaptă-un salvator semnal.
Se cere osteneală şi jertfă uneori.
Şi nopţi de priveghere şi iarăşi muncă-n zori.
Nu mânuind Cuvântul, când harul nu ţi-e dat,
cât mătura şi acul şi rufa de spălat,
cât cratiţa, toporul şi roata la fântână.
ciocanu-n tabla casei şi-n gard la vreo bătrână.
Să stai de veghe noaptea la câte-un căpătâi,
să-ntorci cu greu bolnavul, să rabzi şi să mângâi;
să-l scoţi apoi la soare şi să-i alini amarul.
... Nu vrei cu Mine, frate, să-ţi înfăşori ştergarul?
— Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
— Chiar eu?... Eu sunt prea tânăr. Eu stau lângă Stăpân...
— Chiar eu?... Eu nu am vreme. Eu am făcut de-ajuns.
— Chiar eu? — Chiar eu? Se-aude acelaşi trist răspuns.
Şi-atunci, lăsând să-I cadă cununa Lui şi haina,
iubirii fără margini trăindu-i iarăşi taina,
încet — a câta oară? — Se-apleacă iar Isus
şi, plin de-atâtea gânduri, ştergarul iar Şi-a pus.
Şi-aşa cum o mlădiţă se-apleacă lângă trunchi,
Stăpânul omenirii Se-apleacă în genunchi.
La jugul fără slavă Isus iar Se-njugă,
El, Împăratul Vieţii, din nou e rob şi slugă.
Veniţi, leproşi ai lumii, murdari de-ai ei ţărână!
Isus vă spală iarăşi cu propria Sa mână!
Veniţi, voi ce-n păcate nădejdea vi se frânge!
Isus vă spală astăzi cu propriul Său sânge!...

*
Voi, fraţi, goniţi mândria, visările şi somnul!
Luaţi cu drag ştergarul alăturea de Domnul!
Şi nu uitaţi: pe cale, orice lucrare-i bună;
dar cine ia ştergarul, acela ia cunună!

Autor: Costache Ioanid