”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”
(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)
VIAŢA ŞI MOARTEA mea
depind de ceilalţi căci, dacă l-am
câştigat pe aproapele meu, L-am câştigat
pe Dumnezeu. Mântuirea
este în acelaşi timp şi lucrarea lui Dumnezeu
şi a noastră. Dumnezeu
este ascuns în
poruncile sale, iar cei ce-L caută îl găsesc doar în
măsura împlinirii lor.
DRAGOSTEA
este începutul şi sfârşitul mântuirii noastre. Eşti
desăvârşit atunci când în locul
tău îl preferi pe aproapele. A fi aproape
sau departe de Dumnezeu
depinde de om, deoarece Dumnezeu este
oriunde.A iubi cineva
pe cel drag este un lucru al firii. A iubi cineva şi
pe vrăjmaş este un lucru al
harului. Dragostea este bucuria de a face
altora bucurie. Sărăcia şi bogăţia nu pot învinge
dragostea, dar
dragostea poate învinge
şi sărăcia şi bogăţia. Dragostea îl preface pe
cel ce iubeşte în chipul celui iubit. Dacă-L
iubeşti pe Dumnezeu,
Dumnezeu vei fi, dacă-l iubeşti pe diavol, diavol
vei fi. Dacă-ţi iubeşti
trupul, trup vei fi.
Aceasta este cea dintâi lucrare a iubirii: de a uni pe
cel ce iubeşte cu cel iubit. Dragostea este rădăcina şi izvorul binelui.
Când am ajuns la
iubire, am ajuns la Dumnezeu. Dragostea este
adevărata slujbă pentru Domnul.
Dragostea este raiul. Întrucât este
iubire, Dumnezeu se mişcă, iar întrucât este
iubit, Dumnezeu mişcă
spre sine toate
lucrurile care sunt capabile de dragoste. Dumnezeu nu
se uită la fapte ci la dragostea cu care au fost făcute. Nu e nimic mult
când oamenii iubesc puţin, aşa cum nu e nimic puţin când oamenii
iubesc mult. Numai
cine-şi iubeşte aproapele îl iubeşte pe Dumnezeu.
Dumnezeu nu ne porunceşte şi nu doreşte să fim trişti în inima
noastră. Mai degrabă doreşte ca din iubire pentru El să avem
mereu
bucurie în suflet. Omul
dacă are virtuţi, dacă face fapte bune, dacă s-a
unit cu Dumnezeu,
sufletul său se va veseli cu
bucuria cea adevărată.
Pe cel ce se bucură în Domnul nici un necaz nu-l va scoate din bucuria
lui. „Frica Numelui
Tău, Doamne, varsă bucurie în sufletul meu
!“. Dacă vrei să fii fericit nu căuta fericirea. Fericit este acela care nu
gândeşte rău. Cât despre mine,
fericirea mea este să mă apropii de
Dumnezeu.