”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”
(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)
Voi, Petru si Pavel, ati rapit randurile ingerilor. Si pentru ce graiesc
multe ? Insusi Domnul va lauda pe voi, zicand: Voi sunteti lumina
lumii, cei mai indestulati decat imparatii, cei decat bogatii, mai
puternici, cei decat ostasii mai tari, cei decat inteleplii, mai
intelepti, cei decat filozofii, mai filozofi, cei decat ritorii, mai
frumos cuvantatori, cei ce nimic nu aveti si pe toate le tineti. Voi
sunteti rabdarea mucenicilor, voi, dreapta credinta a patriarhilor,
nevointa monahilor, cununa fecioarelor, pacea celor casatoriti, fraul
bogatilor celor rapitori, infranarea celor inversunati, acoperamantul
imparatilor, zidurile crestinilor, luptatorii impotriva barbarilor,
zabala in gura ereticilor, cei ce omorati patimile cele necuvantatoare
ale trupurilor, cei ce izgoniti legiunile dracilor, cei ce ati surpat
capistele idolilor pagani, cei ce, pe cele de sus si pe cele de jos
le-ati mostenit; ca cheile celor de sus le-ati luat, iar pacatele celor
de jos a lega si dezlega aveti putere. O, minunea celui simplu, o
intelepciunea celui necarturar. Petru, cela ce prin umbra lui pe cei
slabanogi ii intarea si poarta o dezlega. Pavel, cel ce, prin hainele
lui, bolile le gonea si pe draci ii alunga. Cei ce, in mijiocul lor, pe
Hristos Domnul, il aveau si salas al Sfantului Duh erau, Pavel,
randuneaua Bisericii, cea neostenita, Petru cel ce, ca o privighetoare,
neincetat canta lumii, de-a pururea. Stalpii Bisericii, luminatorii cei
mari ai lumii, unul mai inalt decat altul, si, impreuna, mai buni decat
toata zidirea.
Bucura-te Petru, piatra credintei;
Bucura-te, Pavel,
lauda Bisericii;
Bucura-te Pavel, grija Bisericilor;
Bucura-te Petru,
podoaba lumii;
Bucura-te Pavel intrarea Raiului;
Bucura-te Petru,
dascalul imparatiei cerurilor;
Bucura-te Pavel, limanul cel linistit al
celor inviforati;
Bucura-te Petru, cela ce, de multe laude, te-ai
invrednicit, de la Domnul;
Bucura-te Pavel, cela ce al multor daruri
esti impartitor;
Bucura-te, Petru, cel fierbinte, care aprinzi cu Duhul
cel Sfant;
Bucura-te, Pavel, drumetul cel cu buna alergare.
Cei ce toata
lumea cea de sub soare cu sfanta propovaduire ati luminat-o, cei ce
nenumarate rele ati patimit pentru Biserica, in temnita inchisi, de
iudei urati, de barbari tarati, de imparati chinuiti, cei ce a rasufla
nu erati slobozi si a inceta invatatura nu sufereati. Cei ce nu puteati
misca madularele trupului, din pricina legaturilor si pe toata lumea,
cea legata prin pacat, ati dezlegat-o. Voi, care taberele dracilor, cu
totul, le-ati biruit, iar darul Preasfantului Duh in lume s-a intors.
Voi ati risipit negura ratacirii, voi semintiile dracilor le-ati surpat,
voi capistele paganilor le-ati stricat, voi toata slujirea de Dumnezeu,
cea cu nume mincinos, cenusa ati facut-o. Voi, vanturand, neghina din
grau ati lepadat-o si invatatura voastra, cea din toate zilele, in
Biserica, roada curata ati aratat-o.
Deci, ce multumiri va vom aduce,
voua, celor ce atata v-ati ostenit pentru noi ? Imi aduc aminte de
tine, Petru si ma inspaimant. Imi aduc aminte de tine Pavel si,
inspaimantandu-ma, ma podidesc lacrimile. Ce sa zic, nu stiu, si nu stiu
ce sa graiesc, privind necazurile voastre. Cate temnite ati sfintit,
cate legaturi ati luminat, cate inchisori, cu invataturile voastre, ati
umplut, cate lanturi ati stralucit, cate munci ati rabdat, cate locuri,
cu talpile voastre, ati sfintit, cate ocari ati patimit, cum pe Hristos
l-ati purtat, cum Bisericile le-ati veselit, cu propovaduirea voastra.
Binecuvantata este sangerarea madularelor voastre, pentru Biserica. Voi
cu totul, intru toate, L-ati urmat pe Hristos. Ca, in tot pamantul, a
iesit vestirea voastra si la marginile lumii graiurile voastre. Ca
Biserica, cea logodita de voi Domnului, nerupta o va pazi Hristos. Ca
cine, tinand vrednicia de invatator, a indraznit sa zica, vreodata,
ceva, in afara de predania voastra ? Voi, pe toti dascalii, i-ati
intrecut, voi, pe toti cuvantatorii de Dumnezeu, i-ati invatat pe toti
intunecatii, i-ati luminat, rabdarea voastra a biruit orbirile noastre,
cei ce v-ati rugat sa fiti, voi, anatema, pentru ca lumea sa o
dobanditi.
Deci, cu ce va vom rasplati voua, pentru toate bunatatile,
pe care ni le-ati dat noua ? Astazi, este pomenirea patimilor voastre.
Astazi, este praznuirea marturisirii voastre pentru Hristos. Astazi,
toti, veselindu-ne, cinstim sfinlele voastre moaste. Bucura-te, Petru,
cel ce te-ai impartasit de lemnul crucii si asemanarea Dascalului n-ai
voit a te rastigni in rastignire dreapta, precum Stapanul nostru, ci mai
mult cu capul in jos, ca cel ce faceai calatoria ta de pe pamant la
cer. O, binecuvantate piroane, care ati patruns sfintele sale madulare.
Bucura-te, cel ce, cu indrazneala, in mainile Stapanului, sufletul l-ai
dat, iubitorule de Stapan si bineslujitorule al Domnului, cel ce ai
slujit Domnului fara de imprastiere, Biserica logodindu-i-o cu toata
sarguinta, cel ce fierbeai cu duhul, Apostol credincios al Stapanului
tuturor.
Iar tie, Pavel, de trei ori fericite, omul cel nepovestit,
capul ti s-a taiat. Ce fel de sabie a trecut prin gatlejul tau, gura a
Stapanului, cel ce esti minunarea cerului insusi si pamantului infiorare
? Sabia aceea faca-se mie, in loc de cununa, ca am primit sangele tau ?
Treizeci si cinci de ani ai slujit Domnnului, cu toata sarguinta,
savarsindu-ti drumul, pentru dreapta credinta, te-ai odihnit in Domnul,
la saizeci si opt de ani.
Pentru aceasta si noi, in ciuda pacatelor
noastre, fericitele voastre glasuri le slavim. Bucurati-va intru Domnul,
totdeauna, neincetat, pentru noi rugati-va. Fagaduintele voastre
impliniti-le. Ca strigi, fericite Petru, asa zicand:
"Ma voi sargui,
dupa ducerea mea, sa fac pomenire despre voi". Iar, fericitul Pavel,
catre Dascalul si Domnul tuturor, s-a dus dupa multe osteneli. Si au
adormit, amandoi, intru marea cetate Roma, in 29 de zile ale lui iunie,
in zilele lui Nero cel fara de lege. Deci, toata sarguinta datori suntem
a o arata, iubitilor, rugandu-ne Imparatului a toate, lui Hristos,
Dumnezeului nostru, ca sa ne invredniceasca pe noi, din iubirea Sa de
oameni, a ramane neclatinati in predaniile si invataturile lor. Ca sa
dobandim mila inaintea Divanului Lui. Ca lui Dumnezeu Tatal I se cuvine
slava, impreuna si Preasfantul si bunului si de viata facatorul Duh,
acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
