Am cunoscut iubirea cand nu stiam s-o strig,
In mana sfant-a mamei ce ma-nvelea de frig,
In ochi-i plini de lacrimi, in grijile-i tacute,
Cand sufletu-mi de inger stia sa o asculte.
Am cunoscut-o apoi in cantul ciocarliei,
In floarea de alun si-n fosnetul campiei,
In strigatul de frate si grija de bunic,
In primul fir de iarba si-n greierul cel mic.
In picaturi de ploaie, in roua de pe flori,
In geana rasarita a soarelui din zori,
Iubirea sta sa cada pe stelele din cer,
Si este-acolo, sus, si-n zori cand ele pier.
Cata iubire, Doamne, ai pus pe langa noi!
Dar orbi cum suntem azi si-n suflete prea goi,
Impovarati de griji, sau gand de-navutire,
Nu ne mai pasa, Doamne, calcam peste iubire.
Marin Bunget
