Obișnuiește-te ca în fiecare dimineață să faci 3 închinăciuni înaintea lui Dumnezeu și să-I mulțumești că te-a învrednicit să vezi din nou lumina zilei și că inima ta încă mai bate. Puteai să fii bolnav sau chiar mort și să nu mai ai timp de pocăință. Iar seara, la fel, mulțumește că ai sfârșit-o cu bine, și pentru tot ajutorul și sporul ce l-ai primit peste zi și roagă-L să-ți primească osteneala pe care ai făcut-o în decursul acelei zile. Astfel, prin recunoștința și mulțumirea ta față de Dumnezeu, vei fi învrednicit pe mai departe de alte mari daruri și binecuvântări. Obișnuiește-te să fii mulțumit cu cât ai, căci prin cârtire și nerecunoștință, Dumnezeu Se mânie și îți va lua poate și puținul pe care-l ai. Mulți râvnesc la traiul tău și și-ar dori să aibă ce ai tu, iar tu nu știi să apreciezi marea valoare a oamenilor sau a lucrurilor ce te înconjoară.
Fii model în lume, astfel încât oamenii să aibă ce învăța de la tine și să te pomenească în rugăciunile lor. Cu tine, Dumnezeu poate judeca lumea. La Judecată, când Dumnezeu îi va întreba pe ceilalți care au trăit lângă tine, de ce nu au făcut și ei fapte bune, de ce nu au mers la Biserică, nu s-au spovedit, împărtășit, te va pune pe tine ca martor și le va spune acelora: „Dar el cum a putut, el cum a știut?” Alminteri, și alții pot fi de mărturie pentru tine la Judecata de Apoi.
În rugăciunile tale, roagă-L pe Dumnezeu să-ți trimită Harul Său cel Sfânt care luminează toate, și cere-I Lui să-ți dea înțelepciune și lumină ca să știi cum să procedezi în orice situație, și să nu greșești. Roagă-L să-ți țină mintea întreagă, ca să poți judeca drept. Mintea, rațiunea, disecernământul, dreapta judecată, toate sunt mari daruri de la Dumnezeu și de mare folos.
Dacă ai căzut, ridică-te! Nu sta în păcat și nici nu deznădăjdui, căci acesta este scopul diavolului, să te facă să-ți pierzi nădejdea. Mergi și te spovedește. A cădea este omenește, dar a te ridica este îngerește. În toți oamenii sunt vii patimile, dar în oamenii harului ele sunt legate. Orice patimă poate fi înlocuită de o virtute prin care Dumnezeu e activ în om.
Tot ce faci, fă din dragoste și cu multă smerenie!
Ține în ascuns cât poți lucrarea ta și nevoința ta lăuntrică o fă discret, iar faptele tale cele bune le acoperă cu smerenie, pentru că altfel se răsuflă și se strică, iar așa nu mai plac lui Dumnezeu. Ia aminte căci cu cât te aprinzi mai mult în râvnă, cu atât și loviturile asupra ta vor fi mai puternice, dar nu te teme nici o clipă, Dumnezeu să-ți fie neîncetat nădejdea ta și niciodată El nu te va lăsa!
(din: sfaturile părintelui Visarion Iugulescu)
