Duminica a 3-a după Rusalii (✝ DESPRE GRIJILE VIEȚII)

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                      

NAȘTEREA SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL (Sanzaienele sau Dragaica)

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                    

                                          

                                         

                                         

      Sfântul Ioan Botezătorul este supranumit în cântările liturgice „Sfeşnicul Luminii” și „Luceafăr vestitor al Soarelui Dreptăţii”. Botezătorul Domnului a fost ales, pregătit și trimis de Dumnezeu să mărturisească despre Lumină.

Dacă Hristos este Soarele Dreptății, Ioan este luceafărul, adică vestitorul de ziuă, care anunță răsărirea soarelui. Aşa cum soarele îşi trimite zorii ce anunţă răsăritul, aşa a fost venirea Sfântului Ioan Botezătorul în lume, a cărui naştere o prăznuim.

Zaharia (ce se tâlcuieşte „pomenirea Domnului”) și Elisabeta („odihna lui Dumnezeu”) erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, dar nu aveau copii, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau „înaintaţi în zilele lor” (Luca 1, 6-7). Își doreau arzător un copil și se rugau cu nădejde la Dumnezeu pentru aceasta.

Drepții Vechiului Testament se rugau pentru a avea copii. Se rugau și posteau. Și Dumnezeu nu întârzia, dar nici nu se grăbea să le răspundă. Și iată că, într-o bună zi, Elisabeta a rămas însărcinată. Lemnul uscat a odrăslit mlădiţa, pământul sterp şi pustiu a odrăslit pe Fiul pustiei. Domnul Dumnezeu a făcut să ridice ruşinea ei dintre oameni. Vecinii şi neamurile se bucurau împreună cu ea, că a mărit Domnul mila Sa cu dânsa. Odrăslit în credință și ca dar al lui Dumnezeu, copilul a primit (de la Dumnezeu), prin Arhanghel, numele Ioan. Un nume iudaic care înseamnă „Dăruit sau dobândit de la Dumnezeu” sau „Dumnezeu s-a milostivit”.

La bucuria nașterii lui Ioan a luat parte şi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Sfânta Fecioară Maria, care a venit degrabă în casa lui Zaharia, la Elisabeta, rudenia sa. Mare a fost mirarea amândurora atunci când s-au întâmpinat, căci auzind Elisabeta salutarea Mariei, a săltat pruncul de bucurie în pântecele ei şi, plină de bucuria pe care Duhul Sfânt i-o insufla, Elisabeta a cunoscut taina Întrupării Domnului.

Este momentul să remarcăm ceva cu totul aparte. După ce arhanghelul Gavriil îi vestește lui Zaharia că fiul său „va fi mare înaintea lui Dumnezeu şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale”, atât mama sa, cât și tatăl său, prin Ioan, fiul lor, se umplu de Duhul Sfânt. La botezul tăierii împrejur (la 8 zile), când i s-a pus (chemat) numele, Domnul a dezlegat limba lui Zaharia, care s-a umplut de Duh Sfânt și a început, binecuvântând pe Dumnezeu, să prorocească de Ioan: „Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului Său; (...) Iar tu, pruncule, proroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui, să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor... Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.” (Luca 1, 68 și urm.)

Pentru rugăciunile „celui mai mare om născut din femeie”, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!