“Nu există medicament în afara Duhului Sfânt.
Toate celelalte sunt paleative, sunt aleatorii și nu fac decât să lungească agonia.
În lipsa Duhului Sfânt vin toate celelalte erzațuri și îți vor face rău.
Atâta timp cât preoții nu au avut rezervele necesare și suficiente de Duh Sfânt și nu au știut să-L dea, oamenii (care sunt căutători de duh) au ajuns pe cărări dubioase, obscure.
Duhul Îl primim la fiecare Liturghie, dar nu trebuie asfixiat, ținut în mormântul chivotului și al potirului (cum au vrut să-L acopere fariseii și saducheii pe Iisus în mormânt).
Duhul Sfânt este duhul comuniunii, al împărtășirii.
În momentul în care nu reușim să creăm civilizația împărtășirii, civilizația comunială, în clipa în care nu suntem Cincizecime permanentă, omorâm Cincizecimea.
O facem eveniment istoric, ‘zăpezi de altădată’.
Lipsa împărtășirii duce la dictatură.
Dictatorul este cel care primește o putere de sus, dar n-a știut ce să facă cu ea, a otrăvit-o și a pervertit-o. A devenit o putere ucigătoare, nu una care dă viață.
De 2000 mii de ani trebuia să urcăm necontenit spre Duhul Sfânt, să avem puteri duhovnicești,
nu putere nucleară sau bioenergetică.
Dar dacă s-a produs pervertirea, de ce să nu se producă mereu convertirea?
Nu vom culege roade decât în măsura în care am convertit.
Ce am convertit, aceea vom avea”
Pr. Buga Ioan
