Se apropie de mine,
Domnul sa ma cerceteze,
Sa-mi culeaga roada dulce,
iar de nu-i, sa ma reteze,
Ca m-a ingrijit cu truda
si iubire anu-ntreg,
Dar eu sunt bogat in frunze,
ca rod nu am vrut sa leg!
“As fi vrut sa-ti gust din fructe”,
zise Domnul intristat,
“Esti frumos si verde,
insa pentru mine, esti uscat!”
Oare, e tarziu sa capat iar,
iertarea ce-o implor?
Chiar de simt adanc in mine,
al securii crud fior?
Cade rece lovitura,
ce suspina in ecou,
Iisus iar ridica mana
pentru a lovi din nou,
Dar se-opreste si imi spune,
lacrimand, cu voce blanda:
“TE CRUȚ SI ASTAZI, DAR LA ANUL,
SA-MI DAI DOAR ROADA SFANTA!”