Duminica a xx-a după Rusalii...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

 

PASTORUL CEL BUN ...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Bucuria mea, cu siguranta suferinta nu este voia lui Dumnezeu, fiindca, altfel n-ar mai fi vindecat Iisus pe cei bolnavi, schiopi, paralitici, orbi, leprosi... Sfantul Apostol Pavel, a numit “ghimpele” din trupul sau (Sfintii Parinti spun ca “ghimpele” era de fapt ulcer la stomac) “un inger al satanei” (2 Corinteni 12:7). Si apoi, cea mai mare dovada ca Dumnezeu n-a dorit suferinta oamenilor, este faptul ca ne-a lasat Taina Sfantului Maslu (Iacov 5 :13 -15) pentru vindecare trupeasca si sufleteasca.

        Dumnezeu INGADUIE SUFERINTA, dar nu ne-o doreste, fiindca, de fapt El doreste Sfintirea, mantuirea noastra, deci, o foloseste ca pe un instrument de Sfintire. DUMNEZEU, NU NE SCUTESTE DE SUFERINTA, dar, este de partea noastra. DUMNEZEU, NU NE ELIBEREAZA DE POVERILE VIETII, insa, ne ajuta sa le purtam. DUMNEZEU, NU ALUNGA PUR SI SIMPLU MOARTEA, in schimb, ne ajuta in clipa mortii si cu toate ca trebuie sa parasim aceasta lume, El nu ne paraseste niciodata. DUMNEZEU, NU NE SCUTESTE DE TRECEREA PRIN VALEA UMBREI MORTII, insa, o strabate alaturi de noi, El este intotdeauna PASTORUL CEL BUN, care ne calauzeste, iar toiagul lui și varga Lui nu ne lasa sa ne impiedicam pe cale: “Toiagul Tau și varga Ta acestea m-au mangaiat”(Psalmul 22:4). 

In cele din urma, Dumnezeu ne salasluieste la “Apa odihnei” (Psalmul 22:2), desi, ne trece prin “Valea suferintei si a tristetii”. DUMNEZEU, NU NE PARASESTE CAND OBOSIM si simtim ca nu mai putem face nici-un pas, dimpotriva, ne salasluieste “la loc de pasune” (Psalm 22:2), astfel incat sa capatam putere pentru restul calatoriei spre Imparatia Lui Dumnezeu. Amin și Aliluia!
                                                                                                                             Preot Ioan .