PASTORUL CEL BUN ...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Bucuria mea, cu siguranta suferinta nu este voia lui Dumnezeu, fiindca, altfel n-ar mai fi vindecat Iisus pe cei bolnavi, schiopi, paralitici, orbi, leprosi... Sfantul Apostol Pavel, a numit “ghimpele” din trupul sau (Sfintii Parinti spun ca “ghimpele” era de fapt ulcer la stomac) “un inger al satanei” (2 Corinteni 12:7). Si apoi, cea mai mare dovada ca Dumnezeu n-a dorit suferinta oamenilor, este faptul ca ne-a lasat Taina Sfantului Maslu (Iacov 5 :13 -15) pentru vindecare trupeasca si sufleteasca.

        Dumnezeu INGADUIE SUFERINTA, dar nu ne-o doreste, fiindca, de fapt El doreste Sfintirea, mantuirea noastra, deci, o foloseste ca pe un instrument de Sfintire. DUMNEZEU, NU NE SCUTESTE DE SUFERINTA, dar, este de partea noastra. DUMNEZEU, NU NE ELIBEREAZA DE POVERILE VIETII, insa, ne ajuta sa le purtam. DUMNEZEU, NU ALUNGA PUR SI SIMPLU MOARTEA, in schimb, ne ajuta in clipa mortii si cu toate ca trebuie sa parasim aceasta lume, El nu ne paraseste niciodata. DUMNEZEU, NU NE SCUTESTE DE TRECEREA PRIN VALEA UMBREI MORTII, insa, o strabate alaturi de noi, El este intotdeauna PASTORUL CEL BUN, care ne calauzeste, iar toiagul lui și varga Lui nu ne lasa sa ne impiedicam pe cale: “Toiagul Tau și varga Ta acestea m-au mangaiat”(Psalmul 22:4). 

In cele din urma, Dumnezeu ne salasluieste la “Apa odihnei” (Psalmul 22:2), desi, ne trece prin “Valea suferintei si a tristetii”. DUMNEZEU, NU NE PARASESTE CAND OBOSIM si simtim ca nu mai putem face nici-un pas, dimpotriva, ne salasluieste “la loc de pasune” (Psalm 22:2), astfel incat sa capatam putere pentru restul calatoriei spre Imparatia Lui Dumnezeu. Amin și Aliluia!
                                                                                                                             Preot Ioan .

Pescuirea minunată - Duminica a 18-a după Rusalii

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Du-Te de la mine, Doamne, caci sunt om pacatos

Evanghelia din Duminica a XVIII-a dupa Rusalii ne infatiseaza o lucrare savarsita de Hristos, cunoscuta sub denumirea de "pescuirea minunata". Din aceasta evanghelie aflam ca dupa ce Mantuitorul invata multimile din corabia lui Petru, ii cere acestuia sa mearga in larg si sa arunce mrejele ca sa pescuiasca. Desi Petru se ostenise toata noaptea si nu reusise sa prinda nimic, face ascultare si implineste cererea Domnului. Au prins atat de multi pesti, incat au chemat o alta corabie si atat de mult peste au pus in ele, incat cele doua corabii erau gata sa se scufunde. In fata acestei minuni, Petru ii spune lui Hristos: "du-Te de la mine, Doamne, caci sunt om pacatos". Petru a inteles ca minunea savarsita nu se datora priceperii sale, ci lucrarii lui Dumnezeu.

De multe ori ne trudim fara a avea rezultatul asteptat. Din aceasta evanghelie invatam ca niciodata nu trebuie sa renuntam la credinta ca Dumnezeu implineste lucrarea noastra daca ea este facuta spre bine. Mai mult, implinirea vine de multe ori chiar atunci cand nu mai credem ca se poate face ceva. Sa nu uitam ca daca Dumnezeu intarzie sa implineasca o lucrare, o face pentru a ne oferi ceva mai folositor. Cu alte cuvinte, tot timpul Dumnezeu lucreaza spre binele nostru, chiar si atunci cand ni se pare ca am fost parasiti.

Fiind un pescar profesionist si avand in vedere ca toata noapte trudise sa prinda peste, ar fi trebuit sa nu asculte de Hristos. Dar nu face acest lucru, ci isi taie voia ca sa implineasca voia Domnului. Si in acest fel se petrece minunea. De aici invatam ca in starea de smerenie, Dumnezeu isi face prezenta lucrarea Sa. Sfantul Isaac Sirul spune ca "Dumnezeu ne daruieste harul Sau pentru smerenia care vine din multe osteneli". Asadar, harul se revarsa asupra celor care au lucrat si s-au smerit. Deci, pentru a avea parte de roade, trebuie sa mergem spre locul cel mai adanc si prin har vom avea parte de impliniri.

Evanghelia ne vesteste ca ajunsi cu corabiile la tarm, Andrei si Simon Petru, Iacob si Ioan s-au pus sub ascultarea totala fata de Mantuitorul, au lasat totul si au mers dupa El. Si astfel, pescarii din Galileea au devenit prin puterea lui Dumnezeu pescari de oameni.

Sa ascultam de Hristos, sa implinim poruncile Sale si vom simti cum harul lucreaza in viata noastra.

Adrian Cocosila