Ruga -mi este așa săracă,
Cuvintele nu se leagă,
Ochii - n lacrimi nu se îneacă.
A -mpietrit cuvantu -n mine,
I - a secat oare izvorul?
A plecat din suflet râvna,
S - a destrămat precum norul!
Nu lăsa să sece -n suflet
Dragostea pentru cuvânt,
Pune lacrimile Tale,
Si invie-o din mormânt.
Lasă -mă să curg ca răul,
Ca vântul să mă strecor,
Să mă înalț spre cerul slavei
Ca un val unduitor.
Să cuprind în brațe lumea,
Fie -mi slova precum marea,
Pentru toți să se frământe,
Și să ceară îndurarea!
Fie -mi glasul precum cântul,
Păsărilor, în cuibare,
Îngerii să ți - l șoptească,
Într - o rugă de iertare!
