Vino...Doamne...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Ai batut la ușă ...Doamne..
Și nu mi-a păsat..
Am trăit atâta vreme..
Afundată în păcat..

N-am văzut a Tale lacrimi...
Și n-am auzit...
Când in șoaptă în spuneai...
,,Fiica mea...te-ai rătăcit.."

Prinsă în ,,hora" acestei lumi..
M-am îndepărtat...
Haina sufletului meu...
Cu păcate mi-am pătat...

Dar acuma mi-am dat seama..
Cât de mult eu am greșit...
Si imi pare așa de rău..
Fiindcă des am rătăcit..

Astăzi...ușa e deschisă..
Nu mai pun la ea...zăvor...
Și cu lacrimi spăl întruna..
Noroiul...păcatelor...

Maria Pintecan...

Minunea Învierii fiului văduvei din Nain,

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

VĂDUVA DIN NAIN

de Preot Sorin Croitoru

Un suflet mut de disperare,

Rămas pe lume-al nimănui,

Înviforat de-o întrebare

Ce vrând s-o pună, n-are cui,

Căci nu cutează ea, sărmana,

Să-L ia la rost pe Dumnezeu,

Și-și strânge între dinți dojana:

"De ce, Stăpânul meu, tot eu"?..

O viață-ntreagă-n văduvie

Și singurul ei fiu acum

E mort, zăcând pe năsălie,

Și-l duc pe ultimul său drum..

De-atâta plâns, abia mai vede

Că mii de oameni merg cu ea..

De-atât suspin, abia mai crede

Că Cerul binele i-l vrea..

Deodată, îi apare-n față

Acel ce lumea a zidit,

Acel ce suflă-n trupuri viață

(El Însuși "Viața" S-a numit!)

Iisus, Profetul despre Care

Până-n Nain s-a auzit,

- Să fie pură întâmplare? -

Pe-același drum S-a nimerit!

Atâta lume-L însoțește,

Sunt mii și mii în jurul Lui..

Întreg cortegiul se oprește,

Văzând cortegiul mortului.

Iisus atinge-acum sicriul,

Privind spre mort cu ochi de Domn..

De-odată-i strigă tare fiul,

Dorind să-l scoale.. dintr-un somn!

Iar fiul văduvei învie,

Privind în jur nedumerit,

Căci nu-nțelege ce să fie

Cu-acest vacarm ce l-a trezit..

Un soare splendid strălucește

Deasupra micului Nain..

Iisus cu-ai Săi acum pornește

Să schimbe-n bine alt destin..

O mamă-și mângâie feciorul

Ce mort era și-acum e viu,

Privindu-și Binefăcătorul

Ce-ncet, Se pierde în pustiu..