OAMENII SE VOR IMPIEDICA IN PACATELE LOR

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Bucuria mea, 120 de ani au ras de Noe, oamenii din vremea lui si toti cei care au ras, s-au inecat. Ba, chiar mulți dintre oameni au lucrat impreuna cu Noe la corabie, fiindca, n-au crezut au pierit in apele potopului. Care era distanța dintre Noe cu familia sa si cei care erau in valurile potopului? 

Distanta, era de un lat de palma, cat grosimea corabiei. Care era distanța dintre cele zece fecioarele, intelepte si cele nebune? Distanta era cat grosimea unei usi, adica, un lat de palma si cu toate acestea, cinci s-au mantuit, iar cinci sau osandit.

 Cat suntem tineri, dar lipsiti de intelepciune, suntem ispititi sa gandim ca Hristos este departe, in ceruri, iar diavolul, este si el departe de noi. Dar, cu varsta intelegem ca, atat Iisus Hristos, cat si diavolul sunt in permanenta langa noi, unul ca sa ne stea pentru ajutor spre mantuire, era celalalt sa ne faca rau. 

Oamenii se impiedica in pacatele lor, adica, PACATELE II AJUNG DIN URMA. Le fac la tinerete, dar, le platesc la batranete: DUPA PLACERE, URMEAZA DURERE! Care desfatare este lipsita de intristare? Placerile care acum ne desfateaza, se vor lupta cu noi, cand VINE FACTURA PACATELOR. 

Groparii tineretelor noastre, sunt șapte: NECREDINTA IN DUMNEZEU, BETIA, DESFRAUL, MANIA, NECINSTIREA PARINTILOR, TOVARASIA CEA REA (anturajele) și TRANDAVIA.

 Dragii mei Sfintele Taine, se savarsesc doar in Sfanta Biserica Ortodoxa, de catre Iisus Hristos prin preotii crestini ortodocsi in Duhul Sfant. “Cine nu are Biserica Ortodoxa de mama, nu poate avea pe Dumnezeu de Tata!”. Sa intram, asadar, in aceasta “CORABIE”, ca sa ne mantuim sufletele noastre.      

                                                                                                                               Amin si Aliluia!
                                                                                                                                  Preot Ioan 🛎.

Sfanta Evanghelie in Dumnica a VII-a după Pasti

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

                                     

                                           EROI AU FOST, „EROI” SUNT... INCĂ?


                                 Duminica Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic (Ioan 17:1-13)

                                                     CUVANTUL IERARHULUI

                                          †Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanatilor

   Biserica isi are si ea „eroii” ei. Sunt Sfintii, iar astazi se face pomenirea speciala a unora dintre ei − a Sfintilor Parinti care au participat la Sinodul I Ecumenic, in anul 325.
       Abia se eliberase Crestinismul de persecutiile romane care au cautat sa nimiceasca invatatura Mantuitorului Hristos, cand Sfantul Constantin cel Mare ― intaiul imparat roman care a unteles ca religia crestina nu este nici periculoasa si nici paguboasa pentru imperiu, ci dimpotriva, este o religie nobila si superioara ― a chemat in cetatea Niceea 318 reprezentanti ai lumii crestine din vremea aceea, ca sa se pronunte asupra primei mari erezii care a zguduit-o. Era vorba de teoria preotului Arie din Alexandria Egiptului, care pretindea ca Domnul Hristos nu este Dumnezeu adevarat, de o fiinta cu Tatal, ci doar o creatura, eventual una superioara sau perfecta.
       Intre participantii la sinod a fost si Sfantul Ierarh Nicolae, despre care se spune ca, auzind blasfemiile pe care le sustinea Arie si aprinzandu-se de ravna Sfanta, i-a tras aceluia o palma – gest sancționat de imparat, dar nu si de Domnul Hristos, care l-a repus in cinste, in chip minunat. De asemenea, la Niceea a fost prezent si Sfantul Spiridon, care a „demonstrat” deofiintimea Tatalui, a Fiului si a Sfantului Duh prin cunoscuta minune cu caramida. Arie insa nu s-a lasat induplecat nici de intelepciunea, nici de Sfintenia si nici de minunile Parintilor. Parasind sinodul, s-a intors un patria sa si a continuat sa raspandeasca aceeasi erezie, fapt pentru care Dumnezeu l-a si pedepsit la scurta vreme cu sfarsit naprasnic, pentru a pune capat ereziei lui.

                                                                        Dragii mei, 

   De-a lungul istoriei, Sfanta Biserica Ortodoxa  a trebuit sa faca fata multor atacuri indreptate impotriva Intemeietorului ei:
  📌 Unii s-au indoit ca Iisus Omul, a fost si Dumnezeu adevarat (arienii);
  📌 Altii ca Mesia Hristos a avut doar aspectul de om dar nu a fost si om adevarat (dochetistii);
  📌 Unii L-au crezut un biet profet (iudeii);
  📌 Alții, un personaj istoric oarecare (ateii).

       Mai nou, contemporanii nostri se luptă:

  📌 să-L evacueze din scoli, sub pretextul unei educatii libere de prejudecati;
  📌 sa-i limiteze prezența un spatiile publice, de dragul Multiculturalismului;
  📌 sa interzica supranumele de Hristos (Mesia), pentru ca nu este politic corect;
  📌 ba chiar sa-L alunge cu totul din Sfintele Biserici Ortodoxe, pentru ca... „dauneaza grav sanatatii” (Sfanta Impartasanie, îmin contextul asa zisei pandemii de Covid-19).

       Pana unde se va merge cu persecutia aceasta, oare, fratilor? Se vor mai opri vreodata, din prigoane, dusmanii Lui? Unele carti Sfinte ne prevestesc ca, pana la urma, razboiul va fi total!...
       Sfintii Parinti participanti la Sinodul I Ecumenic, veniti din toate laturile Imperiului Roman, purtau pe trupurile lor urmele unca nevindecate ale ranilor pe care le suferisera cu vitejie in timpul persecutiilor abia incheiate. Au venit unii cu ochi scosi, altii cu brate taiate, altii cu trupurile pline de rani − marturisitori care suferisera pentru Hristos, gata sa-si dea si viata pentru credinta. Acestia sunt „eroii” Sfintei Biserici Crestin Ortodoxe! Noi, oare, vom putea rabda prigoanele si presiunile de tot felul la care este supus tot mai mult si crestinismul nostru? Vom putea sta impotriva persecutorilor cu tarie si curaj, asemenea Sfintilor de altadata? Putea-vom marturisi credința neclatinati si neînfricati? Vom putea fi si noi, adica, la randul nostru, „eroi”?

       Sa ne ajute Bunul Dumnezeu ca, urmand exemplul Sfintilor Parinti de astazi, sa fim si noi vajnici si neclintiti marturisitori ai invataturii acesteia Sfinte, pentru care a murit Domnul Hristos si pentru care si-au dat viata atatia mucenici si „eroi” Sfinti, peste veacuri!