CURATIA INIMII

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Bucuria mea, iata ce ne spune Sfantul Macarie egipteanul, despre CURATIA INIMII: “Creștinii ortodocsi, trebuie sa lupte mereu cu patimile, in orice imprejurare si sa nu cleveteasca (adica, sa nu barfeasca) si sa nu judece pe nimeni, pentru niciun motiv. Nici pe prostituata pe care o vad in fata lor, nici pe pacatosi sau pe risipitor sau pe desfranat (a).

 Pe toti trebuie sa-i vada cu aceeasi buna vointa si cu ochii curati. Aceasta sa le fie dispozitia fireasca si neclintita: Sa nu injoseasca pe nimeni, sa nu ia pe nimeni la intrebari, sa nu apostrofeze pe nimeni si sa nu faca deosebiri intre oameni. 

Daca vezi pe cineva cu un singur ochi, sa nu-l deosebesti in inima ta de altii, ci sa-l respecti ca si cum ar fi intreg. Cel caruia ii lipseste o mana, sa-l vezi ca si cum ar avea ambele maini. Pe schiop sa-l vezi stand in picioare, drept, iar pe paralitic, ca si cum ar fi sanatos. Aceasta este CURATIA INIMII: sa-i privești cu mila si sa-i compatimesti pe pacatosi si pe cei bolnavi si pe cei neputinciosi”.

Bucuria mea, apropo de invatatura Sfantului Parinte Macarie Egipteanul, stii ce fac eu, cand trec cu masina pe sosele si vad tinere care se prostitueaza? 

Ma rog cu lacrimi in ochi: “Doamne, te rog iart-o pe roaba ta aceasta, miluieste-o, te rog sa faci Tu o minune si s-o scoti din iadul desfranarii si al perversiunilor sexuale. Si in ea Doamne, este Chipul si Asemanarea Ta. Doamne, ea poate nici nu stie ca te rastigneste prin pacatele care le face”. Asadar, sa ne rugam unii pentru altii, fiindca, “TOTI GRESIM MULT” (Iacov 3:2) si pentru ca, Iisus Hristos, ne priveste prin ochii tuturor celor pe care ii intalnim. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                Preot Ioan 🛎.

Sfânta Evanghelie după Ioan

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=4

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

21

Capitolul 4

1.	Deci când a cunoscut Iisus că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici ca Ioan,
2.	Deşi Iisus nu boteza El, ci ucenicii Lui,
3.	A lăsat Iudeea şi S-a dus iarăşi în Galileea.
4.	Şi trebuia să treacă prin Samaria.
5.	Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său;
6.	Şi era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas.
7.	Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau.
8.	Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde.
9.	Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii.
10.	Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie.
11.	Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie?
12.	Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut din ea şi fiii lui şi turmele lui?
13.	Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi;
14.	Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică.
15.	Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot.
16.	Iisus i-a zis: Mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici.
17.	Femeia a răspuns şi a zis: N-am bărbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis că nu ai bărbat.
18.	Căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai spus.
19.	Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu eşti prooroc.
20.	Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm.
21.	Şi Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui.
22.	Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că mântuirea din iudei este.
23.	Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte.
24.	Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr.
25.	I-a zis femeia: Ştim că va veni Mesia care se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate.
26.	Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine.
27.	Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: Ce o întrebi, sau: Ce vorbeşti cu ea?
28.	Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:
29.	Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este Hristosul?
30.	Şi au ieşit din cetate şi veneau către El.
31.	Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învăţătorule, mănâncă.
32.	Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi.
33.	Ziceau deci ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?
34.	Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui.
35.	Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele că sunt albe pentru seceriş.
36.	Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade spre viaţa veşnică, ca să se bucure împreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră.
37.	Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: Că unul este semănătorul şi altul secerătorul.
38.	Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor.
39.	Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut.
40.	Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile.
41.	Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui,
42.	Iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii.
43.	Şi după cele două zile, a plecat de acolo în Galileea.
44.	Căci Iisus însuşi a mărturisit că un prooroc nu e cinstit în ţara lui.
45.	Deci, când a venit în Galileea, L-au primit galileenii, cei ce văzuseră toate câte făcuse El în Ierusalim, la sărbătoare, căci şi ei veniseră la sărbătoare.
46.	Deci iarăşi a mers în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Şi era un slujitor regesc, al cărui fiu era bolnav în Capernaum.
47.	Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi Îl ruga să Se coboare şi să vindece pe fiul lui, că era gata să moară.
48.	Deci Iisus i-a zis: Dacă nu veţi vedea semne şi minuni, nu veţi crede.
49.	Slujitorul regesc a zis către El: Doamne, coboară-Te înainte de a muri copilul meu.
50.	Iisus i-a zis: Mergi, copilul tău trăieşte. Şi omul a crezut cuvântului pe care i l-a spus Iisus şi a plecat.
51.	Iar pe când cobora, slugile lui, l-au întâmpinat spunându-i că fiul lui trăieşte.
52.	Şi cerea, deci, să afle de la ele ceasul în care i-a fost mai bine. Deci i-au spus că ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.
53.	Aşadar tatăl a cunoscut că în ceasul acela a fost în care Iisus i-a zis: Fiul tău trăieşte. Şi a crezut el şi toată casa lui.
54.	Aceasta este a doua minune pe care a făcut-o iarăşi Iisus, venind din Iudeea în Galileea.