sâmbătă, 23 iunie 2018

ĪN GENUNCHI URCĂM GOLGOTA !

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


(Versuri : Eliana Popa)

Hai, trezeste-te crestine din Biserica cea Una,
Căci vrajmasii lui Hristos au incoronat minciuna,
Au intrat ca niste furi sa nu-i prindă răsăritul
Iadul le-a trimis poruncă: ,, Terminati cu Răstignitul!"

Sunt vicleni precum acela ce-i stăpân in intuneric,
Încercând să prindă-n mreje si crestinul cel mai vrednic
N-au nici teamă, nici iubire fac război cu sfinti-n cer
Precum a făcut odată, răzvrătitul Lucifer!

Suflă iarăsi peste tine vânturi rele, drag român,
Cum n-au fost in alte timpuri până-n veacul de acum,
Dar Hristos încă asteaptă, incă esti al Său copil
Nu-L lăsa străin in poartă, nu-L trimite in exil !

Datoria noastra-i sfântă in POPORUL ORTODOX
Sa ne apărăm CREDINȚA ca străjeri ai lui HRISTOS
Asa cum au apărat-o si MARTIRII NOȘTRII SFINTI,
Aruncati au fost la fiare si la moarte osanditi !

Vom da aspră socoteală când va fi la Judecată
Si celor ce ne-au lasat, LEGEA SFÂNTĂ neschimbată
Căci acolo sus in ceruri nu-s doar simpli rugători
Toti martirii si parintii ne vor fi acuzatori.

Si daca nu avem teamă, măcar să avem rusine
Pentru fapte rusinoase, pentru suflete meschine,
Pentru mame ucigase, pentru scoli fără credintă
Pentru lipsa de iubire catre cel in suferință,

Pentru cei ce stau la cârmă si ne fură avutia,
Pentru că-i lăsam să vândă tara sfântă,Romania
Pentru nepăsarea noastră de-a ne-nvinge neputinta
Pentru fiecare patimi ce ne-au ingropat Credinta !

Dar mai rău decât acestea, avem un păcat mai greu,
Că ne inchinăm la idoli si-L hulim pe Dumnezeu
Si păsim pe-aceeasi cale, ingamfati da'n suflet goi,
Cu acei ce-L vor pe Cruce si i-au declarat război.

E si vina ta, femeie, ce-ai născut prunci pentru iad
Că-n Biserica i-ai dus, numai când i-ai botezat,
N-ai stiut să le vorbesti despre Domnul Bun si Sfânt
Că in marea-ti nepăsare nici tu nu L-ai cunoscut !

Sunt putini acei ce astăzi, se inchină lui Hristos
Învătându-i cei credinta,vreun bunic evlavios
Care-au invătat a-si face crucea sfântă-n rugăciune
Si-au aprins in al lor suflet o lumina ce n-apune!

A-nviat Hristos din moarte...vom reinvia si noi,
Daca vom urca Golgota până-n vremea de Apoi
Dacă noi toti, cei de astăzi,vom lua cu bucurie
Crucea neamului din urmă..cruce de mucenicie

În genunchi urcăm Golgota,si cu lacrima in geană
Să spălam prin jertfa noastra a poporului grea rană,
Iară sângele ce-o curge peste lemnul răstignirii
Să ni-l strângă in potire toti strămosii si martirii!

Si să-L ducă plată-n ceruri pentru grelele păcate
Ale veacului acesta, ale sufletelor toate
Să ne ierte Domnul Slavei si strămosii si Părintii
Să aseze neamul nostru in soboarele cu sfintii

Tu ştii, Doamne


”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Tu ştii, Doamne, cum e omul
Tu ştii, Doamne, cum sunt eu
Cât de slabǎ mi-e credinţa
Cum fug grabnic de ce-i greu!

Tu ştii cum îmi caut pacea
Lǎsând chinul celuilalt
Şi pǎcatul cum îl lepǎd...
Cǎtre altul fǎcând salt.

Tu ştii, Doamne, cum mǎ vaiet,
Cum dau vina pe oricine...
Cum vreau toţi sǎ îşi întoarcǎ
Faţa numai cǎtre mine ...

Cum cer jertfe de la semeni
Nejertfind la rândul meu,
Tu ştii, Doamne, cum e omul
Tu ştii, Doamne, cum sunt eu!

Ştii, din veac, cum mi-este firea
Cât de josnicǎ-i ades'
Ce uşor vrǎjmaşu-o-ntoarce
Spre mândrie şi eres...

Cum poftirea se aprinde
De a fi ori de-a avea,
Punând mai presus
Voinţa ei decât voinţa Ta.

Tu ştii, Doamne, cum mǎ-'ntunec
De a celuilalt luminǎ...
Cum ţin cearta şi mânia
Când el nu mai vrea s-o ţinǎ...

Cum mǎ rog cu mintea dusǎ
Ori cu inima uscatǎ,
Tu ştii, Doamne, conştiinţa
Cât îmi e de-nneguratǎ...

Ştii cum caut bucurie
Şi iubire la tot pasul,
Punând mâna la ureche
Când durerii i-aud glasul,

Chiar sub jugul Tǎu cel dulce
Opintindu-mǎ mereu,
Tu ştii, Doamne, cum e omul...
Tu ştii, Doamne, cum sunt eu!

(Versuri - Elia David)

Arhivă blog

BLOGURILE MELE LE GASITI AICI !

Postări populare

INTRĂ SI AICI :

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!