MAI MARILOR CONDUCĂTORI..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Sorin Croitoru

 

de Preot Sorin Croitoru

Mai marilor conducători
Ai lumii îngerești,
Neobosiți împlinitori
De ordine cerești,

Neînfricați apărători
Ai sfântului popor,
Arătători ai dreptei căi
Din stâlp de foc și nor,

Cu săbii lungi de foc în mâini
Sau cu boboci de crin,
Aducători de vești de pace
Sau vestitori de chin,

Raze de lumină lină,
Fii ai slavei ce-o să vină,
Fulgi de Duh ușori..
Plini de nesfârșită pace,
Aducând urgii divine,
Înspăimântători,

Dătători de îndrăzneală,
Mesageri din Cer,
Sunteți Îngerii ce-ascultă,
Cei puternici la vârtute,
Purtători de mari pedepse
Pentru cei ce pier!

În cămara Porumbiței
Celei Preanevinovate,
Sau pe câmp de bătălie,
Ucigând întregi armate,

Ori în casele păgâne,
Răspândind răceala morții
Unde nu-'s murdari de sânge
Stâlpii și ușorii porții,

Cu o râvnă fără margini
De când s-a făcut Zidirea,
Mihaile și Gavriile,
Voi slujiți Dumnezeirea.

Pentru-a noastră mântuire
Noi vă mulțumim și vouă:
De lucrarea voastră-'s pline
Testamentele-amândouă!

Mai marilor conducători
Ai cetelor cerești,
Dumnezeiești ocrotitori
Ai vieții creștinești,

Rugămu-vă la ceas de praznic
Și de sărbătoare:
Nu lăsați vrăjmașii noștri
Ca să ne doboare!

Trimiteți îngeri din oștirea
Voastră fără număr,
Să ne ajute ca să ducem
Crucea de pe umăr.
amin

MAI RABDĂ-NE, DOAMNE !

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Mai rabdă-ne ,Doamne, cum Maica iti cere
Mai lasă Pământul si bolta cu stele
Suflarea Ta Sfânta se află in noi,
Pliveşte-Ti doar via..si pune altoi...

Ca via Ta Doamne, aproape-i uscată
Si n-are nici sevă, săracă-i de roadă,
Mai pleacă-Te, Doamne si-o blagosloveste
Că poate atunci, bogată rodeste.

Ridică-ne Doamne, ne strigă mai tare
Ne pune in suflet o Sfântă Chemare
Si vindecă Doamne, poporul român
Si picură-n suflete, Crezul străbun !

Că valuri inalte se-abat peste noi
Si iadul porneste cu omul razboi,
E ultima luptă si vaiul din urma
Credinta e slabă si lupi sunt in turmă!

În ceruri strămosii ne plâng neputinta
Vazând cum in noi se stinge credinta,
Cum pentru Hristos, in suflet nu-i loc,
Si Sfanta-i Lumină e azi sub obroc!

Cum jertfa Lui Sfântă, acuma-i uitată
Samânta credintei, rămâne-ngropată
Biserici avem dar parca-s pustii,
Turnati temelia Bisericii Vii !

Mai rabdă-ne, Doamne, mai dă-ne o vreme
Chiar dacă Vicleanul, ne vrea a ne cerne,
Cat inca iubirea mai licăre-n noi,
Opreste Tu, Doamne al mortii razboi..

            primit de la Preot Ioan