”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”
(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)
LEGĂTURA IUBIRII PĂRINŢEŞTI DĂRUITĂ PĂMÂNTULUI
Amintirea cinstitului tău lanţ ne poartă gândul lanţurile patimilor sfărâmate de Hristos,
Care cu învierea Sa din morţi a eliberat din legăturile păcatului pe omul neputincios.
Lanţurile iadului le-a zdrobit Domnul, scotând pe cei ce-L aşteptau de sub povara morţii, Şi lumea cea ţinută în mrejele celui rău a slobozit-o prin învierea Sa Soarele dimineţii.
Mintea mea neputincioasă nu poate privi spre adâncul tainelor Duhului, fiind legată cu lanţurile neştiinţei,
Cum să scot apa cunoştiinţei de Dumnezeu din fântâna cea nepătrunsă când nu am gândul umilinţei ?
De însuşi vasul minţii mele leagă Sfinte Petru, lanţul gândului smerit şi iubitor, ca să cobor în adâncul înţelepciunii,
Şi umplând mintea de apele Duhului, să încep a mărturisi despre bogăţia inepuizabilă a tainelor Luminii.
Îndată au căzut lanţurile cu care te împovărau vrăjmaşii şi ai fost redat Bisericii ca pe un dar nepreţuit,
Cu fulgerul rugăciunii tale depărtează de la mine legăturile patimilor şi pune-mi în minte făclia gândului smerit.
Lanţurile ispitelor îngreunând mersul meu pe calea mântuirii, mă primejduiesc neîncetat, Dezleagă-mă de toată legătura răutăţii, ca să măresc bunătatea ta cu gând curat.
Razele iubirii dumnezeieşti ce au strălucit pe Tabor ca nişte lanţuri v-au unit pe toţi în iubire,
Şi aţi pătruns taina cea înaltă a Treimii, care nu încetează a chema neîncetat pe fiii Săi la desăvârşire.
Cu sabia rugăciunii tale taine cumplitele legături ale patimilor mele, Apostole prealăudate,
Şi la judecata cea dreaptă mai înainte întâmpină-L pe Stăpân, roagă-L să nu mă dea spre veşnica moarte.
Cu legăturile iubirii Sale dumnezeieşti, Sfinte Petru, Hristos ţi-a legat inima,
Şi ca un mieluşel I-ai urmat, mergând după mireasma Cuvântului ce-şi arăta lumina.
În mare strâmtorare fiind, rugăciunile Bisericii ţi s-au făcut turn de scăpare,
Căci acestea ajungând la înălţimea cerească, ţi-au solit dorita eliberare.
Regele Irod, fiind legat cu legăturile patimilor, a socotit să te lege pe tine, cel liber întru Hristos,
Dar îngerul Domnului zadarnică a făcut toată lucrarea lui şi te-a scos din locul întunecos.
Întru necaz nu te-ai tulburat, înălţându-ţi gândul nădejdii la Dumnezeu,
Care nu uită niciodată pe robii Săi, dându-le scăpare din primejdii mereu.
Cel Ce pentru noi a luat asupra Sa legăturile neputinţelor omeneşti Te-a întărit şi pe tine să porţi cu răbdare lanţurile cele pământeşti,
Ca un odor sfinţit ne-a rămas nouă cinstitul lanţ cu care ai fost legat Ca legătură a iubirii tale, dăruieşte-ne nouă cuvântul cel luminat.
Biserica străluceşte având înlăuntrul său laţul celui care s-a jertfit pentru pacea ei cerească
Şi care a dezlegat-o de legăturile păcatelor prin cuvântul lăsat ca o moştenire împărătească.
Depăşind hotarul tainelor, arată-ne nouă limpede curgerile izvorului credinţei,
Care răsărindin d sufletul tău , îi îmbărbătează pe toţi să ducă Crucea pocăinţei.
Cheile Împărăţiei cerurilor le-ai primit ca să deschizi lanţurile cu care erau legaţi cei căzuţi,
Şi pe calea inimii lor mergând, ai ajuns până în adâncul tainelor celor smeriţi.
Pildă de mărturisire ne-ai fost arătat de Însuşi Hristos, ce contempla lucrarea Tatălui,
Şi de la înălţimi cereşti ai grăit pe pământ, fiind îmbrăcat în strălucirea Duhului.
Însuţi cunoscând neputinţele căderii te grăbeşti să ne dezlegi din lanţurile deznădăjduirii,
Ca cel ce ai primit de la Stăpânul cheile Împărăţiei, descuie-mi cămările cereşti ale Luminii.
Căzând eu în groapa multor păcate, întinde-mi lanţul salvator al iubirii,
Ca din adâncul întunericului să mă ridic, aducându-ţi cuvintele mulţumirii.
Cu lanţurile păcatelor înconjurând inima mea, mă despart de libertatea duhului,
Şi răsuflând cu greu sub povara lor, mă depărtez tot mai mult de limanul Cuvântului,
Cu cinstitul lanţ trupul tău ţi-a fost legat, însă sufletul se mişca neîngrădit la vibraţiile Duhului,
Dar ascultând glasul rugăciunii tale venind din adâncul inimii, ţi s-a plinit cererea gândului.
Cu lanţul bolilor trupul meu este legat, pentru mulţimea păcatelor săvârşite,
Iar Sfântul Petru a primit legarea trupului, ca să arate roadele răbdării celei cinstite.
Cu revărsările rugăciunilor tale stinge focul patimilor aprins de scânteia gândurilor rele, Şi pe cărarea pocăinţei mă îndreptează, ca să aflu eliberarea din lanţul păcatelor grele.
Gândurile rele ca nişte lanţuri legând inima mea, mă despart de cugetarea luminoasă,
Şi rănile tulburării îmi pricinuiesc, simţind apăsarea cea grea şi tot mai dureroasă.
Ca cel ce cheile Împărăţiei le-ai primit de la Hristos, descuie inima mea ticăloasă,
Pe care însumi încuindu-o cu cheia păcatelor, m-am lipsit de vederea cea duhovnicească.
Astăzi, credincioşii se bucură, cinstind cu evlavie lanţul sfinţit de mireasma trupului tău, Şi cetele îngereşti saltă, văzând darurile cu care întâiul între apostoli a fost încununat de Dumnezeu.
Cu legătura rugăciunilor tale cuprinde trupul Bisericii lui Hristos, întărindu-o în dreapta mărturisire,
Şi gândurile credincioşilor unindu-le într-un gând iubitor, ne învaţă să glăsuim imnul de mântuire.
Bucură-te, Comoară a Cuvântului aşezată la temelia Bisericii lui Hristos,
Păstrătorul cheilor mântuirii cu care descui inimile doritoare de tainic înţeles,
Casă a înţelepciunii zidită pe Piatra Cea veşnică,
Oglindă a tainelor Duhului închipuind adâncimea vrednică,
Făclie aprinsă de scânteia dragostei dumnezeişti,
Acoperământ de lumină peste minţile îngereşti,
Vas în care s-a turnat băutura cea tare a râvnei pentru Hristos,
Înălţime a urmării, ce cu paşii iubirii a ajuns pe muntele luminos,
Împreună-liturghisitor cu îngerii în Împărăţia cea nesfârşită,
Cunună a laudelor arătată de Hristos pentru râvna cea multă,
Urcarea treptelor Crucii cu paşii întăriţi de Duhul Sfânt,
Mireasmă a sfinţeniei din crinul înţelegător al Înţeleptului Cuvânt,
Lanţ al iubirii cu care ai înconjurat Biserica încredinţată spre întărire,
Slujitor al Cuvântului al cărui glas mărturiseşte veacurilor darul de mântuire,
Horă a gândurilor ce preînchipuie lanţul iubirii dumnezeieşti,
Purtătorul legăturii păcii cu care înconjori inimile duhovniceşti,
Stea strălucită de lumina Cuvântului înţelepciunii,
Masă duhovnicească spre întâmpinarea următorilor desăvârşirii,
Chimval ce mărturiseşte tuturor dorul dumnezeiesc al Cuvântului,
Piatra cea nesfărâmată pe care s-a aşezat Biserica Stăpânului.
http://poeziicrestin-ortodoxe.blogspot.ro/
