ÎNDĂRĂTNICUL

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru 

Te-ntreb, nu știi, te chem, nu vii,
Ți-arăt, nu vezi, te-nvăț, nu crezi..
Te-îmbii, nu vrei, îți dau, nu iei,
Te-ndemn, eviți, ți-ofer, eziți..

Întrebi ce vreau, răspund: "Să-ți dau".
Întrebi: "De ce?", răspund: "Că e!
Păcat să nu.. primești și tu"..
Tu n-ai habar că-ți zic de har,

De bunul tău Mântuitor,
Tu nici nu știi că-n Cer te vor
Și mă privești suspicios,
Pe mine, sluga lui Hristos..

Te las acum, pornesc la drum,
Am încercat, ai refuzat,
Am semănat, dar n-ai primit
Și te-am chemat, dar ai fugit..

MAI BINE TACI!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Tot te scuzi că "n-ai voință",
Tot te scuzi că.. "nu prea poți",
Posturile înainte
Erau lege pentru toți!

Ce tot vii cu argumente?..
(Nu-nțeleg de un' le iei..),
Mai degrabă, măi creștine,
Recunoaște că nu vrei!

Dacă nu mănânci cărniță,
Vai de mine ce mai faci..
"Am ținut o săptămână!"..
Știi ceva? Mai bine taci!

Dacă doctorul ți-ar spune:
"De mănânci, o s-o mierlești!",
Carne-n gură n-ai mai pune,
Însă-i greu ca să postești..

Eu am înțeles problema:
Nu iei treaba-n serios,
Poți să te abții, adică,
Însă nu pentru Hristos..

Însă stai tu fără grijă:
După câte Îi oferi,
La răsplata Lui cerească
Nici să nu-ndrăznești să speri!

CUVINTE LA ÎNCEPUT DE POST

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Dragii mei.. iarăși post! Abia a trecut cel al Paștelui, și am început altul, destul de lunguț.. Nici nu mă obișnuisem bine cu cea mai gustoasă "legumă", carnea.. Haideți să încercăm cu toții să găsim în Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel câteva motive de entuziasm, pentru că ce se face în Sfânta Biserică fără entuziasm nu are mare folos..
Postul este mai mult decât o simplă dietă alimentară. Dacă postul ar fi dietă, ar însemna că Biserica lui Hristos se îngrijește de trupurile oamenilor.. Dar atunci nu și-ar mai găsi sensul într-o Biserică grijulie față de trupuri niște cuvinte ale Domnului ca acestea: "Nu vă temeți de cei ce ucid trupul".. Este evident că prin sărăcirea alimentației, Biserica lui Hristos, care actualizează în viețile noastre poruncile Domnului, urmărește un ALT scop.. Sănătatea trupească nu este decât un efect colateral, în nici un caz scopul principal.
Postul, mai ales atunci când este mai lung, ușurează trupul și-l slăbește într-o măsură suportabilă. De aceea eu nu prea agreez excesele, așa numita "ispitire din dreapta", prin care unii creștini aproape se "demolează" postind.. Am întâlnit un caz de muncitor în construcții care după primele două săptămâni din Postul Paștelui se plângea că nu mai poate ridica o găleată cu mortar! Aceasta se întâmplase din cauza postirii sale exagerate.
Spuneam că un post ținut corect, slăbește trupul până la limita neputinței, fără însă a depăși această limită. Care sunt efectele duhovnicești pe care le va simți omul care postește? El se va întări duhovnicește, pentru că a "creat" în trupul său mai mult loc pentru Duhul Sfânt. Postitorul a "lărgit", ca să mă exprim așa, "templul Duhului Sfânt, Care locuiește în el", după cuvintele Sfântului apostol Pavel, aruncând materia în exces. Așadar, devenind ușor și curat de elementele chimice toxice care îl îngreunau mai înainte, el poate primi belșug de har dumnezeiesc! Exact ceea ce scrie același apostol al lui Hristos, marele Pavel: "Când sunt slab, ATUNCI sunt tare". Dar "tăria" creștinului nu este, oare, puterea lui Hristos prin harul Duhului Sfânt?.. Însuși Domnul Iisus i-a răspuns astfel lui Pavel, când apostolul Îi cerea izbăvire de slăbiciuni: "DESTUL ÎȚI ESTE HARUL MEU, CĂCI PUTEREA MEA SE DESĂVÂRȘEȘTE ÎN SLĂBICIUNE"!
Am înțeles acum principala lucrare a posturilor, în general: agonisirea puterii lui Hristos, prin harul Duhului Sfânt. Acum înțelegem și mustrarea Domnului adresată ucenicilor Săi care nu au putut să izgonească diavolul din copilul lunatec: "Acest neam de demoni nu iese decât cu rugăciune și cu POST"! Nu postiseră destul, deci nu aveau suficientă putere ca să învingă un demon atât de rezistent..
Acum vreau să clarificăm un alt lucru. Toate posturile urmăresc același scop, din moment ce toate ne aduc în suflete har de la Dumnezeu?.. Nu! Fiecare post produce în noi efecte deosebite, după sărbătoarea la care se referă și pe care o precedă. Astfel, prin Postul Crăciunului noi vom primi harul Crăciunului, al Nașterii. Odată cu nașterea Domnului în ieslea din Betleem și noi primim sămânța renașterii duhovnicești în smerita "iesle" a trupurilor noastre, redevenind copii care colindă fericiți înaintea staulului Pruncului Iisus.. În Postul Paștelui ne pregătim de Înviere. În Săptămâna Patimilor murim alături de Domnul nostru, printr-o postire cu adevărat aspră, urmând ca în Noaptea Învierii să gustăm însăși bucuria Învierii Domnului nostru! Ceea ce scrie Sfântul apostol Pavel: "CEI CE AU MURIT ÎMPREUNĂ CU DOMNUL, ÎMPREUNĂ CU EL VOR ȘI ÎNVIA"! Ați înțeles?.. De unde bucurie adevărată la această lume care nu mai vrea "să moară cu Domnul Hristos"?..
În Postul Adormirii Maicii Domnului, ne pregătim de îngroparea Măicuței noastre celei Sfinte, tot printr-o postire mai severă, ca să putem și noi, în noaptea Prohodului Maicii Domnului, să o putem însoți la ceruri, până la tronul cel de heruvimi al Fiului Ei! Dacă vom participa la Îngroparea Mariei, Ea ne va ridica împreună cu Dânsa în Împărăția Cerurilor. Astfel noi ne vom "muta la Viață" împreună cu Maica noastră.
Acum, în Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, ce obiective urmărim?.. Gândiți-vă puțin la obiectele pe care le țin în mână cei doi apostoli: Sfântul Pavel are în mână sabia, acea "sabie a cuvântului", iar Sfântul Petru ține în mână.. cheile Împărăției Cerurilor! Așadar și noi ne implicăm în Postul lor, ca să primim fiecare o sabie prin care să tăiem în două patimile noastre cele de multe feluri, și curați fiind, să ni se deschidă ușile Împărăției.. Mai putem adăuga și altceva la cele scrise: lui Petru i s-a dat puterea, iar lui Pavel, lumina. Deci și noi ne vom învrednici la sfârșitul postului lor de putere asupra dușmanilor celor nevăzuți și de lumina cunoașterii de Dumnezeu!
Așa să ne binecuvânteze Domnul nostru Iisus Hristos, amin!
Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

Sorin Croitoru

VINDECAREA DE LA VITEZDA

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

        De câte ori citesc această minune pe care a făcut-o Domnul nostru la scăldătoarea Vitezda mă emoționez.. Un om paralizat, care crede că e al nimănui ("n-am om"), descoperă că toată viața sa a fost cercetat cu atenție în mare taină de Dumnezeu. Și acum, iată, după treizeci și opt de ani de paralizie, Dumnezeu Însuși vine la el! Cum nu ai om, sărman bolnav?.. Dumnezeu-Omul te vizitează în persoană, te caută prin mulțime, vine să te întrebe de sănătate, iar tu te crezi singur pe lume??
Da, am ajuns la punctul care mă emoționează cel mai tare.. Domnul îl întreabă pe omul care A RĂBDAT ÎN TĂCERE atâția ani de boală: "Vrei să te faci sănătos"? Imaginați-vă sublimul situației: nu un doctor cunoscut, un abil vindecător, pune această întrebare, ci Însuși Dumnezeu, Cel Care construiește oameni! Doctorii spun de multe ori pacienților: "Numai Dumnezeu poate să vă ofere vindecarea", iar acum, la Vitezda, Dumnezeu a venit ca să vindece! Doctorii spun în cazuri foarte dificile: "Numai Dumnezeu poate să facă o minune în cazul dumneavoastră", iar acum, la Vitezda, Dumnezeu a venit ca să facă minunea!
Câtă grijă, câtă gingășie, câtă iubire de oameni.. "Vrei să te faci sănătos?".. Dar oare nu aceasta este dorința bolnavului, de a deveni sănătos?.. Bărbatul acesta paralizat, dragii mei, își luase grija de la sănătate.. Nu mai spera, pentru că "nu avea om", ca să îl ajute și pe el.. De aceea Domnul nostru îi "stârnește" din nou dorința de vindecare: "VREI"? 
Domnul îi demonstrează imediat că nu-i singur pe lume, căci iată, El este acolo și-i pasă de boala sa.. Apoi îi demonstrează imediat că se poate vindeca, vindecându-l!
Eu am învățat un lucru important din această întâmplare. Am învățat că Dumnezeu este prietenul nostru, al tuturor deodată, și al fiecăruia în parte. Am învățat că El suferă alături de cei suferinzi, chiar dacă de multe ori suferința se naște din păcatele făcute de noi: "..De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu-ți fie și mai rău ". Am învățat că dacă crezi cu adevărat în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nu vei fi niciodată singur în viață.. Am învățat că în marile necazuri și dureri ale vieții este mereu aproape Domnul, cu întrebarea Sa blândă: "VREI?"..
Am învățat că Iisus Hristos este împlinirea dorințelor noastre de mântuire, că El este sfârșitul bolilor și al plânsurilor noastre..
Lui fie slava, puterea, cinstea și închinăciunea în vecii vecilor, amin!
Hristos a înviat!
Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

ASTA VREA HRISTOS - de Preot Sorin Croitoru

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

VINE ZIUA..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru 

Vine ziua când deodată
Îți simți sufletul flămând,
Mistuit de-așa o foame
Cum n-ai mai simțit nicicând..

Și încerci să ți-o astâmperi,
Însă totu'-i în zadar,
Căci nu pâinea îți lipsește,
Ci dumnezeiescul har!

Dumnezeu, doar El e Hrana,
Flămânzim de Dumnezeu,
Căci a Lui suflare suntem
Și spre El tânjim mereu.

Și cum trupul fără pâine
Se topește, că-i pământ,
Sufletul se ofilește
Fără Duhul Cel Preasfânt!

Haideți fraților, să-L cerem
De la Tatăl pe Hristos,
Pâinea vieții ce coboară
Până la Altare, jos!

Și mâncând această Pâine
Care nu-i de pe pământ,
Carnea trupurilor noastre
Să se umple de Duh Sfânt,

Să devină străvezie
De la harul cel din ea
Și-'n sfârșit să se termine
Foamea duhului cea rea!

amin

CREȘTINUL

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru 

Cu mintea lui mereu spre viitor,
Văzând deja cereasca-Împărăție,
Nu-i pasă de ce este sau ce-a fost,
Îi pasă doar de timpul ce-o să fie..

Trăiește jos, dar mintea lui e sus,
E pământean, dar parcă nu ar fi,
Căci vede ca și cum nu ar vedea
Și-aude, ca și cum n-ar auzi!

E conștient că a comis greșeli
Și plânge mult păcate din trecut,
Se spovedește des, spunând smerit 
Că n-ar mai repeta ce a făcut..

Cu oamenii e binevoitor,
Vorbește calm și liniștit mereu.
Nu irosește timpul fără sens,
(Preferă să I-l dea lui Dumnezeu).

Privește mult icoana lui Hristos,
Se roagă cu suspin neîncetat..
Deși e bun, se crede cel mai rău,
Deși e drept, se crede necurat..

De ai nevoie, caută-l pe el.
De îți lipsește, cere-i, că-ți va da!
De nu mai poți, ajunge să i-o spui:
Cu siguranță te va ajuta!

Creștinul e un om deosebit,
Nu e "ca lumea", căci e-al lui Hristos
Și seamănă cu-al său Mântuitor:
Creștinul are sufletul frumos!

amin

PETRU ȘI PAVEL

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Doi sfinți ce în urcușul lor
O dată doar s-au poticnit;
Mânați de arzătorul dor,
Căderile nu i-au oprit..

Doi sfinți ce au urcat mereu
Și nu s-au odihnit deloc:
În zborul lor spre Dumnezeu,
Păreau doi porumbei de foc!

Doi sfinți ce ne învață azi
Că nu e vreme de zăcut:
În viața asta chiar de cazi,
Începi să urci de la-'nceput!

Doi sfinți ce cu exemplul lor
Ne dau curaj ca să visăm,
Ne-aprind de-al veșniciei dor,
Ne-'ndeamnă-'n ceruri să urcăm..

Doi sfinți ce n-au privit nicicând
Spre înapoi, ci doar în Sus;
Aveau în minte doar un gând:
Cum să ajungă la Iisus!

Din dragoste de El au scris,
Au predicat și-au suferit,
S-au ocupat cum au promis
De mieii Mielului Jertfit..

Din dragoste de El puneau
Nenumărate temelii
Bisericii ce-o întăreau
Cu harul Apei Celei Vii..

Din dragoste de El certau
Cu glas de tunet uneori
Pe cei ce Domnului greșeau
Și-apoi erau nepăsători!

Acum ei sunt în ceruri, sus,
Cu Soarele Neasfințit,
Cu Domnul lor Cel scump, Iisus,
Pe Care-atât L-au mai iubit..

Și astăzi ei, de sus din Cer
Se roagă pentru noi cu dor
Credință să avem de fier
În Domnul nostru și al lor!
amin

PE PETRU L-AI PRIMIT..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Mi-e dor de Tine Doamne, cum nimeni nu-'nțelege,
Atâția ani de zile mi-ai fost în suflet Rege..
Cu Numele-Ți pe buze ca pruncii adormeam,
Cu vocea Ta în minte adesea mă trezeam..

În zilele acelea când Rege îmi erai,
Trăiam cu trupul jos și sufletul în Rai..
De-atâta rugăciune, păream un visător,
Dar nu visam, Iisuse, eram doar rugător..

Mi se-'ntâmpla ca lumea să zică deseori
Că nu știu ce e viața, că sunt cu mintea -'n nori..
O, Domnul meu Cel dulce, o, blândul meu Iisus,
De ce-ai fugit de mine și-'n depărtări Te-ai dus?...

M-am lepădat ca Petru de Tine prin păcat,
Tu m-ai privit cu jale în ochi.. și ai plecat..
Dar Doamne, Sfântul Petru a plâns și l-ai primit.
Și eu am plâns atâta, dar Tu n-ai mai venit!

Și mi-ai lăsat în suflet, atâta-amar de dor,
Că astăzi nici nu-mi pasă de mai trăiesc sau mor..
Să fie oare-aceasta o cruce de creștin?
Dar mie mi se pare pedeapsă rea și chin!

Căci fiecare zi în care nu Te văd,
În inima uscată îmi lasă un prăpăd!
Am acceptat, Iisuse, voința Ta, să știi..
Dar într-un colț de suflet Te-aștept mereu să vii..
amin

Sorin Croitoru

COLIVA

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

Multe fapte poți să faci
De ai viață milostivă,
Dar să nu uiți niciodată
Să mai faci câte-o colivă!

Să o pui spre pomenire
În pronaos, pe o masă,
Așteptându-l pe Părinte,
Ca de la Altar să iasă.

Vezi ca nu cumva să uiți
Să faci pe coliva ta
Și o Cruce trilobată
Din cacao sau cafea!

Iar în mijloc, lumânare
Să-i înfingi, te rog frumos,
Căci lumina amintește
Slava Domnului Hristos!

Pentru slujba Panihidei,
Un pomelnic tu să scrii:
Trece-acolo cu răbdare,
Pe toți morții care-i știi.

Minunată faptă bună
Faci tu, astfel, pentru morți,
De îi scrii pe-al tău pomelnic
Și în inimă ii porți!

Căci când listele de nume
De Părinte s-or citi,
Îndurările divine,
Cei numiți le vor primi!

Ești și tu creștin ca mine,
Ai și tu pe morții tăi.
Să te-'ntrebi cu-'ngrijorare:
"Dacă îi muncesc cei răi"?..

Se vor bucura, săracii,
Orișiunde s-or afla,
Și vor ști atunci că Harul
A venit prin mila ta!

Iar în coșul de pe masă
Și-un bănuț mereu să pui,
Cum ne-'nvață Cartea Sfântă:
Jertfa slujitorului.

Căci a noastră rugăciune
Nu își împlinește rostul
Dacă nu-i vom pune aripi:
MILOSTENIA și POSTUL!

Să mai faci câte-o colivă,
Că e mare semn de milă..
Deci s-o faci cu bucurie
Și cu pace, nu în silă!

Mare taină-ascunde-'n el
Dulcele făcut din bob:
El din iad eliberează
Pe acel ce este rob!

Mare taină-ascunde-'n el
Dulcele făcut din grâu:
Când se leagănă cu jale,
Lacrimile curg pârâu!

Prin coliva cea smerită,
Nu-i uităm pe cei ce mor:
Fiecare bob de grâu,
E o lacrimă de dor!

Ce este coliva noastră?
Oare nu e o scrisoare
Către sufletele dragi,
Ce s-au dus în depărtare?..

Am văzut soții plângând
Soți iubiți ce nu mai sînt..
Am văzut copii plângând
Pe-al părinților mormânt..

Am văzut părinți vărsând
Lacrimi.. să aduni un râu:
Toți aveau în mâini coliva,
Dulcele smerit din grâu!

Da, această farfurie,
De iubiții morți ne leagă!
Da, o mână de colivă,
De păcate îi dezleagă!

Deci iubitul meu creștin,
De ai viață milostivă,
Nu uita din când în când
Să mai faci câte-o colivă...
amin

aici găsiti multe invătături crestine

Sorin Croitoru