duminică, 28 septembrie 2025

DUHOVNICUL BUN

                         

          Cine este duhovnicul bun? Oare cel care te strânge în brațe, sau cel care-ți șterge lacrimile? Nu. Duhovnicul bun este cel care stârnește în tine curiozitatea de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Duhovnicul bun este cel care te ajută să te îndrăgostești de Dumnezeu. El te apropie de Dumnezeu, apoi se retrage smerit în discreția lui. Duhovnicul bun este ca o fereastră transparentă: se vede prin el și dincolo de el, se vede dimensiunea veșnică a existenței noastre. De asta ne-a ales Dumnezeu pe noi, duhovnicii, să deschidem înaintea oamenilor ușile Împărăției Cerurilor, să-i invităm să intre și să-i ținem de mănă la primii pași timizi. Să-i ridicăm atunci când se împiedică, să-i eliberăm atunci când se împotmolesc în spinii patimilor, să-i încurajăm atunci când se sperie de greutatea drumului și să le dăm hrană atunci când flămânzesc în duh. Menirea preotului ortodox este legată de veșnicie. Fără ideea veșniciei el nu-și poate justifica prezența și nu poate primi validarea propriei activități. Așa că, dragii mei, "Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu" și căutați oamenii care vă pot apropia de Dumnezeu și de Împărăția Lui. Nu căutați în preoți sentimentalisme materne, că nu acesta este rostul preoților, ci mântuirea sufletelor voastre. Prefer acel ieromonah sever care "arde" la canoane, dar vindecă patima din om, decât preotul lacrimogen care te strânge în brațe, lăsându-te să zaci în boala ta sufletească. Domnul să vă ajute să vă găsiți un călăuzitor duhovnicesc de nădejde care să vă deschidă ușile Împărăției, amin. 

                                                                                   Părintele Sorin Croitoru


vineri, 26 septembrie 2025

INVĂTĂTURI DESPRE ORTODOXIE


Cuvantul "Ortodoxie" in limba greaca inseamna "dreapta slavire".

ORTODOXIA este adevărata cunoastere a lui Dumnezeu si cinstire a Lui.

ORTODOXIA este inchinarea la Dumnezeu in Duh si Adevar.

ORTODOXIA este proslăvirea lui Dumnezeu prin adevărata Lui cunoastere si inchinare la El.

ORTODOXIA este proslăvirea de către Dumnezeu a omului care slujeste Lui cu adevărat, prin dăruirea Harului Preasfantului Duh. Duhul este slava crestinilor (Ioan 7:39). Unde nu este Duhul Sfant, acolo nu este Ortodoxie.

ORTODOXIA este invătătura Sfantului Duh, dată de Dumnezeu oamenilor spre mantuire. Unde nu este Ortodoxie, acolo nu este mantuire.

"Cine voieste sa se mantuiasca, mai inainte de toate se cade lui sa tina Credinta Crestin Ortodoxa, pe care daca nu o va pazi omul intreaga si fără de prihană, fără nici o indoială, va pieri pe veci" (Simbolul Sfantului Atanasie cel Mare, patriarhul Alexandriei).

"Comoara de mult pret este invătătura Sfantului Duh! Ea este predanisită in Sfanta Scriptură si in Sfanta Traditie a Bisericii Crestin Ortodoxe. Comoara de mult pret este invătătura Duhului Sfant! In ea este chezasia mantuirii noastre" (Sfantul Ignatie Briancianinov).

"Ortodoxia este singura Biserică adevărată a lui Hristos; este singurul crestinism curat si adevărat" (Parintele Serafim Rose).

++++++++++++++++++++++++++++++

Bucuria mea, credinta noastra Crestin Ortodoxa, este aur curat. Cine se indoieste in credinta, este asemenea valului marii, miscat de vanturi si aruncat, cand incoace, cand incolo. Grav lucru este indoiala in credinta. Sfantul Apostol Petru a mers pe Marea Galileii ca pe uscat, dar, cand s-a indoit in credinta, incepand sa se scufunde, a strigat: “Doamne, scapa-ma!” (Matei 14:30). Atunci, “Iisus, intinzand indata mana, l-a apucat si a zis: Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?” (Matei 14:31). Fiecare crestin ortodox va primi cu siguranta, pe masura credintei lui. Adica, cel care crede putin, putin va primi, cel care crede mult, mult va primi, iar cel care nu crede deloc, osanda vesnica va primi (Marcu 3:28-29). Daca cineva crede ca asupra sa este Dumnezeiasca purtare de grija, ea chiar este, iar daca cineva nu crede, atunci purtarea de grija a Lui Dumnezeu, nu este asupra sa. Daca cineva crede ca Dumnezeu il aude cand se roaga, atunci Dumnezeu chiar il aude, insa, daca cineva nu crede ca Dumnezeu il aude cand se roaga, atunci Dumnezeu chiar nu-l aude. Dumnezeu nu porunceste Sfintilor sai Ingeri cu glas, ci, ganditor. Stiind ca Dumnezeu a pus gandurile in om si El le aude, sa trimitem si noi gandul nostru la Dumnezeu, sa intindem gandul nostru pana la El:

Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!

CELE 24 DE VĂMI ALE VĂZDUHULUI

                        

1. Vama grăirii de rău unul pe altul, adică a osândirii şi a clevetirii
2. Vama ocărârii şi a batjocoririi
3. Vama zavistiei şi a duşmăniei
4. Vama minciunii
5. Vama mâniei şi a invidiei
6. Vama mândriei şi a slavei deşarte
7. Vama grăirii de cuvinte deşarte
8. Vama luării de camătă, a vicleşugului
9. Vama lenevirii şi a trândăviei
10. Vama iubirii de argint
11. Vama beţiei
12. Vama pomenirii de rău
13. Vama descântăturii şi a vrăjitoriei
14. Vama lăcomiei şi a îmbuibării
15. Vama slujirii la idoli
16. Vama sodomiei
17. Vama preacurviei
18. Vama uciderii
19. Vama furtişagului
20. Vama curviei
21. Vama nemilostivirii şi a asprimii inimii
22. Vama suleimenirilor (vopsit buze, ochi, unghii …)
23. Vama celor ce fumează
24. Vama cea simonicească a arhiereilor

La sfârşitul fiecărei catisme din Psaltire, după ce se zice de 40 de ori „Doamne miluieşte”, se citeşte RUGĂCIUNEA PENTRU VĂMILE VĂZDUHULUI şi se fac 24 de metanii. Pentru fiecare vamă se citeşte o psaltire.

RUGĂClUNEA PENTRU VĂMILE VĂZDUHULUI

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, izbăveşte sufletul meu de vama (NUMELE VAMII) şi îi fă uşoară trecerea şi fără împiedicare şi teamă prin faţa înfricoşătorilor diavoli şi nimic să nu aibă a mă opri, că eu îmi mărturisesc neputinţa, păcatul şi fărădelegea mea. Iată, iubitorule de oameni, că în fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-am născut şi în păcate mi-am pierdut toată viaţa mea, păcătuind fără de asemănare şi minţind bunătatea Ta, Stăpâne, cu voie, fără de voie, cu ştiinţa şi cu neştiinţa, în tot timpul şi în tot locul, la arătare sau în ascuns, cu mintea, cu cuvântul şi cu lucrul, cu toate simţirile mele sufleteşti şi trupeşti. Caută cu milă şi cu îndurare şi spre mine, smeritul robul Tău, şi depărtează de la mine, de la sufletul meu, toate gândurile, toate pornirile, toate nălucirile, toate simţurile pătimaşe, toată neputinţa şi greşeala, păcatul ori fărădelegea mea care mă opreşte la această vamă şi mă ajută să ajung prin darul şi bunătatea Ta, fără oprire şi înfricoşare la Slava Ta cea negrăită şi veşnică şi a petrece pururea în lumina cea pururea fiitoare a Slavei Tale. Iartă-mă, Stăpâne, iartă-mă şi nu mă osândi după păcatele şi fărădelegile mele, şi cu bunătatea Ta cea negrăită mă miluieşte şi mă mântuieşte, având nădejde la dragostea lui Dumnezeu Tatăl, la bunătatea Unuia născut Fiului Său şi la împărtăşirea Prea Sfântului Duh.

Dăruieşte-mi, Stăpâne, Dumnezeul nostru, iertare şi trecere uşoară prin vămi spre slava cea cerească şi veşnică pentru rugăciunile Preacuratei, Binecuvântatei Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria. Cu puterea Cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, pentru rugăciunile Sfântului Înger Păzitor al vieţii mele şi ale tuturor puterilor cereşti, cu ale Sf. Ioan Proorocul, Înaintemergătorul şi Botezător al Domnului, cu ale Sfinţilor Slăviţi şi întru tot lăudaţi Apostoli, cu ale Sfinţilor buni luminători Mucenici: Gheorghe Purtătorul de Biruinţă, Dimitrie Izvorâtorul de Mir, Teodor Tiron, Teodor Stratilat, Ioan cel Nou de la Suceava, Serghie şi Vah, Ioan Valahul, Tomaida, Tecla, Filofteia, Ecaterina, Nina, Varvara, Haralambie, Clement de Aglia, Tatiana, Iustina Fecioara, Ciprian şi Oprea Miclăuş. Pentru rugăciunile Sf. Ierarhi şi luminători a toată lumea Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu şi Ioan Gură de Aur, Nicolae, Spiridon, Antonie cel Mare, Grigorie de Nissa, Ilie Iorest, Sava Brancovici şi Calinic de la Cernica. Pentru rugăciunile Sf. Preacuvioşi de Dumnezeu purtători părinţi ai noştri: Nicodim cel Sfinţit de la Tismana, Grigorie Decapolitul, Dimitrie Basarabov, Sava cel Sfinţit, Teodosie, Eftimie, Pahomie întemeietor de obşte, Arsenie, Sisoe, Pimen, Benedict, Ioan Iacob de la Iordan, Iosif de la Partoş, Sofronie de la Cioara, Ghelasie de la Râmeţi, Visarion Sarai, Preacuvioasei Parascheva, Teodora de la Sihla, Maria Magdalena, Maria Egipteanca, Cuvioasei Domnica.

Cu rugăciunile Sf. Doctori fără de arginţi Chir şi Ioan, Cosma şi Damian, Pantelimon, Ermolae, Vichentie. Cu ale Sfinţilor şi drepţilor Dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana şi ale tuturor sfinţilor Tăi ca un Binecuvântat şi Preaslăvit Ce eşti în veci. Amin.

sursa  Anton Foma

duminică, 21 septembrie 2025

... SFANTA CRUCE ...

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



 Bucuria mea, la o ora de religie, profesorul vorbea despre Sfanta Cruce si despre moartea lui Iisus pe ea. Un elev se arata nedumerit: „De ce oamenii dupa atata timp, tin atat de mult la un instrument de tortura? Ei isi aseaza pe pereti in case crucea, o poarta la gat. N-ar fi mai potrivit un semn al Invierii, nu unul al mortii?” Profesorul le povesti atunci copiilor o intamplare. Bunicul si nepotul au iesit in parc intr-o iarna. Lacul era inghetat. Baietelul nu rezista sa nu se dea pe gheata lucioasa. Gheata nu era insa atat de groasă si se sparse. Copilul cazu printre sloiuri. Bunicul nu avu alta solutie sa-si salveze nepotul decat intinzandu-i bastonul cu care il trase din apa pe baietel.

 Il inveli in propria haină si-l duse repede acasa. Copilul isi reveni repede dupa o baie calda. Batranul insa nu rezista sperieturii. Facu un atac de cord si muri. Familia, dupa obicei, dadu de pomana din obiectele batranului. 

Veni si randul bastonului in care omul isi sprijinise batranetile. Nepotul se opuse ca acel obiect sa fie dat de pomana. Le spuse parintilor: "Cu acest baston bunicul mi-a salvat viata mea, in timp ce pe a sa a pierdut-o. Atat cat voi trai, vreau sa am cu mine bastonul ca semn al iubirii sale fata de mine!” 

Dupa aceasta poveste, copiii intelesera de ce oamenii tin atat de mult la acele bucati de lemn, numite cruce”.


                                                                                                                             Preot Ioan .

vineri, 19 septembrie 2025

DOAMNE, NU-ȚI ÎNTOARCE FAȚA..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


de Preot Sorin Croitoru
 
Doamne, nu-i lăsa în noapte
Pe acei ce nu Te vor..
Tainele credinței sfinte
Lămurește-le și lor,

Harul Tău cel sfânt trimite-l
Din belșug și peste ei,
Tu îi mântuiești pe vameși
Și pe desfrânați când vrei..

Dacă nu-L primeam pe Duhul,
Parcă eu eram mai breaz?
Mai eram eu, păcătosul,
Slujitorul Tău de azi?..

Tu ai strălucit, Iisuse,
Ca un soare-n viața mea,
M-ai chemat discret la Tine
Și-am venit, zicându-Ți "da"..

Doamne, nu-i lăsa în moarte
Pe acei ce nu Te știu..
Dacă nu veneai la mine,
Parcă eu eram mai viu?..

Tu m-ai înviat, Stăpâne,
După mare mila Ta,
Mi-ai bătut discret la ușă
Și-am deschis, zicându-Ți "da".

Tu m-ai scos din neștiință
Și din gheara celui rău,
M-ai luat pe calea bună
Și am devenit al Tău.

Doamne, nu-Ți întoarce fața
De la cei ce Te-au respins..
Mila Ta e nesfârșită,
Harul Tău e necuprins.

Dacă nu veneai Tu Însuți
Ca să îmi devii Păstor
Aș fi fost ca toți aceștia,
Răzvrătit și hulitor..

Mulțumescu-Ți Ție, Doamne,
C-ai venit în viața mea:
Tu, Iisuse, ești Frumosul
Și ești Binele din ea,

De aceea eu, Hristoase,
Plâng de mila tuturor
Celor care, din păcate,
Nu te știu și nu Te vor..

vineri, 5 septembrie 2025

Gânduri pe care nu trebuie să le spună nimeni niciodată !

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



Care gânduri sunt de hulă
Părinte, nu am înţeles când un gând este de hulă.

– Atunci când ne vin în minte închipuiri urâte despre Hristos, despre Maica Domnului, despre sfinţi sau despre ceva dumnezeiesc şi sfânt sau chiar şi despre părintele nostru duhovnicesc etc, acestea sunt gânduri de hulă. Aceste gânduri nu trebuie să le spună nimeni niciodată.

– Nici la duhovnic?
– La duhovnic ajunge să spunem: “Imi trec prin minte gânduri de hulă despre Hristos sau despre Sfântul Duh, despre Maica Domnului, despre Sfinţi sau despre Sfinţia Voastră, duhovnicul meu“.

Aceste blas­femii şi păcate sunt toate ale diavolului; nu sunt ale noastre. De aceea nu trebuie să ne mâhnim şi pentru păcatele diavolului. Când eram monah începător, o bucată de vreme diavolul îmi aducea gânduri de hulă chiar şi în biserică şi mă mâhneam mult. Orice bârfă şi hulă pe care le auzisem spunându-se despre alţii, pe când eram militar, diavolul mi le aducea în minte despre sfinţi. Duhovnicul îmi spunea: “Aceste gânduri sunt ale diavolului. Din clipa în care omul se mâhneşte pentru gândurile necurate ce-i trec prin minte despre lucrurile sfinte, aceasta este dovada că ele nu sunt ale lui, ci vin din afară“.

Eu însă continuam să mă mâh­nesc. Mergeam în paraclisul Sfântului Ioan Botezătorul ca să mă rog, iar atunci când mă închinam la icoana Sfântului, ea scotea bună mireasmă. Când îmi veneau iarăşi astfel de gânduri, mergeam din nou la paraclis, unde simţeam aceeaşi mireasmă ieşind din icoană, într-o zi, în vremea Sfintei Liturghii, la “Sfinte Dumnezeule” cântam şi eu încet „Sfinte Dumnezeule” de Nilos. Atunci văd că intră prin uşa pronaosului o fiară mare, înfricoşătoare, cu cap de câine. Scotea flăcări din gură şi din ochi. Se întoarce şi-mi dă două palme deoarece cântam „Sfinte Dumnezeule“. Privesc în jurul meu, ca să văd dacă nu îl văzuse şi altcineva, dar nu îl văzuse nimeni.

După aceea m-am dus şi i-am spus duhovnicului ce s-a întâmplat. “Iată, l-ai văzut! -imi spune duhovnicul. El este. Acum te-ai liniştit?“.

– Părinte, omul înţelege întotdeauna dacă un gând este de hulă?

– Dacă pune în lucrare mintea ce i-a dat-o Dumnezeu, atunci înţelege. De pildă, unii îmi spun: “Părinte, cum este cu putinţă să existe iad? Noi ne mâhnim pentru omul ce este în închisoare, cu cât mai mult pentru cel ce este în iad!“. Dar cugetarea aceasta este hulă, pentru că astfel unii ca aceştia se arată mai drepţi decât Dumnezeu. Dumnezeu ştie ce face. Vă aduceţi aminte de cazul relatat de Sfântul Grigorie Dialogul? Odată episcopul Fortunat a alungat un diavol dintr-o îndrăcită. Diavolul, după ce a fost izgonit, umbla prin oraş în chip de om sărac clevetindu-l pe episcop. “M-a alungat, nemilostivul!“, striga el. “Dar de ce te-a alungat?“, îl întrebă cineva. “Cum de a făcut una ca aceasta? Hai, vino în casa mea“.

Şi diavolul a intrat în casă.

Peste puţin timp îi spuse gazdei: “Mi-e frig. Pune lemne pe foc“. Şi acela puse lemne în cămin; mai pune şi buşteni, ca să se încălzească. Şi după ce s-a încins bine căminul, diavolul intră în copilul gazdei care, îndrăcindu-se, a sărit în foc şi a ars.Atunci acela a înţeles pe cine a izgonit episcopul şi pe cine a pri­mit el. De vreme ce episcopul Fortunat l-a izgonit, înseamnă că ştia ceva[1].

De unde provin gândurile de hulă

– Părinte, spuneti-ne ceva despre nepăsarea cea bună.

– Nepăsarea cea bună este de trebuinţă unuia foarte sensibil, pe care îl chinuie aghiuţă cu diferite gânduri. In cazul acesta este bine să devină puţin nepăsător, în sensul cel bun, şi să nu cerceteze prea minuţios unele lucruri. Ea mai este bună şi pentru acela ce se poate să fie nepăsător în multe, dar într-un anumit lucru să-i fi pricinuit diavolul o sensibilitate exagerată pentru a-l netrebnici. In cazul acesta, pentru o perioadă de timp îl va ajuta nepăsarea cea bună. Insă are nevoie de supraveghere. Trebuie să-şi spună gândurile sale şi să fie supravegheat de duhovnic, căci altfel încet-încet le poate lua pe toate cu graba şi să ajungă în cealaltă extremă, adică să devină complet nepăsător.

– Părinte, de ce atunci când cad în mâhnire am gân­duri de hulă?

– Ia ascultă să vezi cum este. Atunci când aghiuţă te vede mâhnită, profită de aceasta şi îţi dă o bom­boană lumească, un gând păcătos. După ce cazi prima dată, te duce la o mâhnire mai mare şi nu mai ai pu­tere să te împotriveşti. De aceea nu trebuie să rămâi niciodată în stare de mâhnire, ci să faci ceva duhovni­cesc, care să te ajute să ieşi din această stare.

– Părinte, mult mă chinuiesc cu nişte gânduri…

– Sunt ale diavolului. Linişteşte-te şi nu le da impor­tantă. Eşti sensibilă. Diavolul îţi exploatează sensibili­tatea, te face să examinezi prea minuţios unele lucruri, iţi lipeşte mintea acolo şi te chinuieşti fără folos. Iţi poate aduce gânduri necurate, de pildă despre stareţă sau chiar despre mine. Nu le da importanţă. Dacă dai puţină importanţă unui gând de hulă, te poate chinui, te poate zdrobi. Iţi trebuie puţină nepăsare bună.

Diavolul chinuieşte cu gândurile de hulă de obicei pe cei foarte evlavioşi şi foarte sensibili. Le prezintă căderile lor mult mărite ca să-i mâhnească şi, dacă nu reuşeşte să-i ducă la deznădejde ca să se sinucidă, încearcă cel puţin să-i înnebunească şi să-i netrebnicească. Iar dacă nu poate face nici aceasta, îl satis­face să le aducă fie şi o melancolie.

Am întâlnit pe cineva care scuipa mereu. „Are diavol“, spuneau oamenii. Iar acela le spunea: „Cei ce au diavol nu fac aşa“. Aşa cum am aflat după aceea, sărmanul acesta nu era vinovat în nimic ca să se îndrăcească. Crescuse orfan şi avea o sensibilitate; avea şi gând de-a stânga şi putină fantezie, lucruri pe care i le-a cultivat diavolul şi îi aducea gânduri de hulă. Iar când diavolul îi aducea astfel de gânduri acesta i se împotrivea, se scutura şi scuipa gândurile de hulă. Cel ce vedea această scenă credea că are diavol. Sărma­nul, să aibă aşadar o sensibilitate, să scuipe gândurile de hulă şi totuşi să i se spună: “Ai diavol!“.

De multe ori gândurile de hulă vin şi din pizma diavolului. Uneori, mai ales după priveghere, atunci când eşti rupt de oboseală şi nu te poţi împotrivi, diavolul, făcătorul de rău, îţi aduce gânduri de hulă şi apoi, ca să te încurce sau să te arunce în deznădejde, începe să-ţi spună: “Astfel de gânduri nici diavolul nu are! Nu te vei mântui…“. Poate aduce gânduri de hulă chiar şi împotriva Duhului Sfânt, ca după aceea să spună că acest păcat nu se iartă etc.

– Părinte, un gând de hulă poate veni şi din pricina noastră?

– Da, şi omul însuşi poate da pricină. Atunci când nu există sensibilitate, gândurile de hulă provin din mândrie, din judecarea aproapelui etc. De aceea, atunci când vă nevoiţi şi aveţi gânduri de necredinţă, de hulă, să ştiţi că nevointa se face cu mândrie. Mintea se întunecă din pricina mândriei, începe necredinţa şi omul se goleşte de harul lui Dumnezeu. Sau atunci când cineva se ocupă cu subiecte dogmatice fără să aibă astfel de înclinaţii, după aceea are gânduri de hulă.

Dispreţuirea gândurilor de hulă

– Părinte, Avva Isaac spune că biruim patimile “prin smerenie şi nu prin dispreţuire”[2]. Oare dispreţuirea unei patimi şi dispreţuirea gândurilor de hulă este acelaşi lucru?
– Nu, dispreţuirea unei patimi are mândrie, încre­dere în sine şi, ceea ce este mai rău, îndreptăţire. Adică te îndreptăţeşti pe tine însuţi şi nu-ţi recunoşti patima. Este ca şi cum ai spune: “Patima aceasta nu este a mea, nu are legătură cu mine“, şi nu te nevoieşti ca să te eliberezi de ea. Insă gândurile de hulă trebuie să le dispreţuim, pentru că, precum am spus, nu sunt ale noastre, ci ale diavolului.

– Atunci când se preface cineva înaintea altora că are o patimă, de pildă atunci când face pe lacomul cu pântecele, îl batjocoreşte pe diavolul?

– Atunci când se preface cu prefacerea cea bună, nu înseamnă că îl batjocoreşte pe diavolul. Il batjocoreşti pe diavolul atunci când, deşi el îţi aduce gân­duri de hulă, tu cânţi.

– Părinte, cum să alung un gând de hulă care îmi vine în vremea slujbei bisericeşti?

– Prin cântarea psaltică. „Deschide-voi gura mea...”[3]. Nu ştii muzică? Să nu-l scormoneşti. Dispreţuieşte-l. Atunci când cineva discută cu astfel de gân­duri în vremea rugăciunii este ca şi cum un militar s-ar juca cu o grenadă în mâini în vremea când dă raportul.

– Şi dacă stăruie?

– Dacă stăruie, să ştii că undeva, înlăuntrul tău, are un adăpost. Dar soluţia cea mai bună este dispreţuirea diavolului, deoarece el dă meditaţii de viclenie. In vre­mea aceea este mai bine să nu rostim nici măcar rugăciunea lui Iisus, deoarece, făcând aceasta, arătăm că ne preocupă subiectul, iar diavolul ţinteşte punctul slab şi ne bombardează mereu cu gânduri de hulă. Este mai bine să cântăm. Vezi, până şi copiii cei mici atunci când vor să dispreţuiască pe vreun oarecare copil ce le vorbeşte, îi spun “tralala”, aşadar cântă. La fel să facem şi noi diavolului. Insă noi vom psalmodia, nu vom cânta. Psalmodia este rugăciune îndreptată către Dumnezeu, dar şi dispreţuire a diavolului. Şi ast­fel cel viclean este lovit şi de aici şi de dincolo, şi va pieri.

– Dar atunci când sunt într-o astfel de stare, Părinte, nu pot cânta, şi îmi vine greu chiar să mă şi împărtăşesc.

– Aceasta este foarte periculos. Aghiuţă îţi face blo­caj. Să mergi să cânţi, să te împărtăşeşti, pentru că gândurile acestea nu sunt ale tale. Ascultă ce-ţi spun: să cânţi un “Cuvine-se cu adevărat“, ca astfel aghiuţă să-şi ia cele de cheltuială şi să plece.

Nu ţi-am spus despre un călugăr?

A venit în Sfântul Munte când avea 12 ani. Era orfan, îşi pierduse afecţiunea de la mama lui trupească şi toată dragostea lui a îndreptat-o spre Maica Domnului. O simţea ca pe mama lui.Să fi văzut cu ce evlavie se închina la icoane! După aceea diavolul a exploatat această dragoste şi i-a adus gânduri de hulă. Sărmanul, nu mai mergea nici să se închine la icoane. Când Stareţul lui a aflat aceasta, l-a luat de mână şi l-a pus să sărute icoana Maicii Domnului şi a Mântuitorului pe faţă şi pe mâini, şi îndată a fugit diavolul. Este într-un fel o obrăznicie să o săruţi pe faţă pe Maica Domnului şi pe Hristos, dar aceasta a făcut-o stareţul tocmai ca să alunge gândurile ce le avea călugărul. Mai multe pe cuvantul-ortodox.ro



12 SFATURI DUHOVNICEȘTI

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)



1, Ceea ce semeni, aceea vei secera,

  CEEA CE DĂRUIEȘTI (bucurie, binecuvântare, răutatea, invidie, ură, cleveteală, judecată...), ACEEA VA VENI ÎNAPOI LA TINE: "DĂRUIND VEI DOBÂNDI", fiindcă, Dumnezeu nu are datorii la nimeni.

2. Ai ajuns undeva? Salută creștinește: 

 "DOAMNE, AJUTĂ!", dar în nici-un caz: "PUPICI", "TE PUPĂCESC", "SALUT", "HAI NOROC". SLĂVIT SĂ FIE DOMNUL!" (așa se salutau creștinii în primele 3 secole), sau, măcar zi:Cel mai des este folosit: "O zi bună!". 

Păi, ziua este bună dacă o începem cu Dumnezeu (cu rugăciunile dimineții) și o terminăm tot cu Dumnezeu (rugăciunile de seară).

3. Pleci de undeva? salută creștinește, iar dacă ești preot spune: "PACE CASEI ACESTEIA!".

4. Ai promis ceva? 

Împlinește făgăduința după cum zice proorocul David: "FACEȚI JURUINȚE LUI DUMNEZEU, DAR, TINEȚI-LE"!

5. Ai greșit? 

Fără rușine spune: "IARTĂ-MĂ!", (dar nu franțuzismele: "PARDON!", "SCUZE!"). 

Acest "IARTĂ-MĂ", are o mare putere, adică, ACEEA DE A DESCHIDE PORȚILE RAIULUI. Mândria din noi ne oprește să spunem: "IARTĂ-MĂ!".

6. Ai ce să dăruiești? 

Dăruiește din tot sufletul, cu fața veselă și cu mâna larg deschisă! 

Nu ai ce dărui?

 SĂ NU INVIDIEZI! Cel mai bogat om din lume este acela care se mulțumește cu puțin, fiindcă, puținul nu se termină niciodată. 

Si-apoi dacă ai avea toate comorile lumii, unde le-ai pune? 

Așadar, NU POȚI AVEA TOTUL, DAR, TE POȚI BUCURA DE TOT CEEA CE AI!

7. Întrucât doar Dumnezeu cunoaște adâncul sufletelor noastre și doar El știe, de ce, și în ce context facem un lucru, nu cleveti și nu judeca, fiindcă, cea mai scurtă cale catre Rai este: "NU JUDECA!".

8. Vrei să ai pace în suflet? 

SĂ FACI TOTUL CU BINECUVÂNTAREA DUHOVNICULUI, cere-i mereu sfat, fiindcă: ASCULTAREA ESTE VIAȚĂ (sufletească), iar NEASCULTAREA ESTE MOARTEA SUFLETULUI (despărțirea de Dumnezeu).

9. SĂ IUBEȘTI PE DUMNEZEU, PE APROAPELE și MAI ALES PE VRĂJMAȘII TĂI, fiindcă iubindu-i și pe vrăjmași, împlinești porunca iubirii.

10. După cuvântul de învățătură al Sfântului Părinte, Efrem Sirul:

„DACĂ VREI SĂ BIRUIEȘTE MÂNDRIA, orice ai face să nu spui «DIN MUNCA MEA AM FĂCUT!», sau «CU PUTEREA MEA AM IZBUTIT!».

Chiar şi dacă posteşti sau priveghezi, sau cânţi, sau ajuti spune: 

«DUMNEZEU M-A AJUTAT, NU PUTEREA ŞI MUNCA MEA!».”

11. De nuitat este cuvântul de învățătură minunat al Sfântului Părinte, Proclu Nicău: ,,Necazurile, greutăţile ne ajută să căpătăm darul nepătimirii şi al smereniei. Darul nepătimirii îl capătă, mai ales, acele persoane care caută să nu se răzbune.”

12. Sfântul Părinte, Paisie de la Sihla ne sfătuiește așa: 

"SĂ AVEȚI FRICĂ LUI DUMNEZEU ȘI SĂ PUNEȚI ÎNCEPUT BUN ÎN FIECARE ZI."

Iar Sfântul Părinte, Paisie Aghioritul, ne îndeamnă: 

"SĂ FACEM ȘI NOI CEEA CE PUTEM, CA SĂ FACĂ ȘI DUMNEZEU, CEEA CE NU PUTEM."

🙏 Bucuria mea, așa cum ai grijă de telefonul tău celular, cu aceeași grijă să împlinești cele 12 sfaturi duhovnicești și, bine îți va fi și te vei mântui. 

                                                                                                                   Amin și Aliluia!
                                                                                                                 Preot Ioan 🛎️.

Arhivă blog

BLOGURILE MELE LE GASITI AICI !

Postări populare

INTRĂ SI AICI :

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!