Versuri de Ioniță Iereul
Ferește-ți privirea,
Când mergi spre postire,
Să nu te doboare a lumii smintire!
Mergând înainte pe calea firească,
Să-ți umpli viața de slava cerească!
Ferește-ți privirea
Când mintea aleargă,
Și-n calea ispitei cu gândul se leagă,
Când dorul de ducă din nou se ivește,
Și-o droaie de gânduri în minte îți crește!
Ferește-ți privirea
De fețe smolite
Încinse fățarnic în haine cernite,
Dorind să arate la lume virtute,
Sunt praf și cenușă, și cugete mute!
Ferește-ți privirea
Când stai la postire
Să dai la o parte tot praful subțire,
De vrajbă frățească, de rău și de ură,
De patima veche din viața păgână!
Ferește-ți privirea,
Când Domnul te cheamă,
Să mergi după Dânsul locul de seamă,
Acolo privi-vei cu dor de vecie,
Pe Calea Vieții privirea să-ți fie!
Ferește-ți privirea,
Când mergi spre postire,
Să nu te doboare a lumii smintire!
Mergând înainte pe calea firească,
Să-ți umpli viața de slava cerească!
Ferește-ți privirea
Când mintea aleargă,
Și-n calea ispitei cu gândul se leagă,
Când dorul de ducă din nou se ivește,
Și-o droaie de gânduri în minte îți crește!
Ferește-ți privirea
De fețe smolite
Încinse fățarnic în haine cernite,
Dorind să arate la lume virtute,
Sunt praf și cenușă, și cugete mute!
Ferește-ți privirea
Când stai la postire
Să dai la o parte tot praful subțire,
De vrajbă frățească, de rău și de ură,
De patima veche din viața păgână!
Ferește-ți privirea,
Când Domnul te cheamă,
Să mergi după Dânsul locul de seamă,
Acolo privi-vei cu dor de vecie,
Pe Calea Vieții privirea să-ți fie!