de Preot Sorin Croitoru
La ușa sufletului meu
Am auzit un glas duios:
"Deschide, fiule, sunt Eu,
Mântuitorul tău, Hristos!"
De glasul Lui am tresărit
Și tare mult m-am bucurat,
Dar mai apoi mi-am amintit
Că-s păcătos, și-am lăcrimat..
"Acum nu pot să Te primesc,
Iisuse-al meu, că-s prea murdar..
Așteaptă să mă pocăiesc,
Apoi să vii la mine iar!"
Dar vocea Domnului Hristos
Atunci mai blândă se făcu:
"Sărman copil neputincios,
Păi EU te voi sfinți, nu tu!"
Apoi am plâns, am plâns cu foc,
Văzând că-I sunt atât de drag,
Și nu L-am mai oprit deloc
Să-mi treacă-al sufletului prag..
Și a intrat în viața mea
Și nu a mai rămas ungher
Din inima-mi odată rea,
Să nu-l fi prefăcut în cer!..
Acesta-i cazul meu frumos
Și vă îndemn cu drag pe voi:
Deschideți grabnic lui Hristos,
Căci El ne mântuie, nu noi!
Să nu mai amânați defel,
Căci cine știe, într-o zi
Veți observa uimiți că El
S-a dus și nu va mai veni..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar."
(Epistola intaia catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel 13:4-6)