de Preot Sorin Croitoru
După ce-am crezut în oameni
Și am fost trădat mereu,
Nu mai cred decât în Bunul,
Milostivul Dumnezeu.
Ce să fac, să cred în oameni
Și să fiu dezamăgit,
Să le-ofer frânturi din mine
Și să fiu mereu lovit?..
După ce-am crezut în oameni,
Care m-au rănit nespus,
Nu mai cred decât în mila
Milostivului Iisus.
Este trist, dar asta este,
Omul astăzi nu-i de soi.
I te dai, te folosește
Și te-aruncă la gunoi.
Nu mai vreau să fiu covorul
Ce devine preș murdar;
M-am lăsat călcat de alții,
M-am smerit, dar în zadar.
O să pun un punct de astăzi,
Punctul ăla mic pe i:
Am greșit, crezând în oameni?
De-acum nu voi mai greși!
Poți să îi iubesti pe oameni,
Poți să-i miluiești cât vrei,
Să le fii mereu alături,
Dar să nu te-încrezi în ei.
De-oi ajunge-n Rai cu sfinții,
Unde este zi mereu,
Voi cunoaște-acolo oameni
“Sinceri pân’ la Dumnezeu “.
Da, în oamenii aceia
Plini de harul lui Hristos
Fără nici o ezitare
Eu voi crede bucuros,
Dar în cei ce-mi ies în cale
Astăzi pe al vieții drum,
Am luat o hotărîre:
O să cred, dar nu acum!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar."
(Epistola intaia catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel 13:4-6)