NU MAI VREAU SĂ CRED ÎN OAMENI

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

 
După ce-am crezut în oameni
Și am fost trădat mereu,
Nu mai cred decât în Bunul,

Milostivul Dumnezeu.

Ce să fac, să cred în oameni
Și să fiu dezamăgit,
Să le-ofer frânturi din mine

Și să fiu mereu lovit?..

După ce-am crezut în oameni,
Care m-au rănit nespus,
Nu mai cred decât în mila

Milostivului Iisus.

Este trist, dar asta este,
Omul astăzi nu-i de soi.
I te dai, te folosește
Și te-aruncă la gunoi.

Nu mai vreau să fiu covorul
Ce devine preș murdar;
M-am lăsat călcat de alții,
M-am smerit, dar în zadar.

O să pun un punct de astăzi,
Punctul ăla mic pe i:
Am greșit, crezând în oameni?
De-acum nu voi mai greși!

Poți să îi iubesti pe oameni,
Poți să-i miluiești cât vrei,
Să le fii mereu alături,
Dar să nu te-încrezi în ei.

De-oi ajunge-n Rai cu sfinții,
Unde este zi mereu,
Voi cunoaște-acolo oameni
“Sinceri pân’ la Dumnezeu “.

Da, în oamenii aceia
Plini de harul lui Hristos
Fără nici o ezitare
Eu voi crede bucuros,

Dar în cei ce-mi ies în cale
Astăzi pe al vieții drum,
Am luat o hotărîre:
O să cred, dar nu acum!