CÂTĂ DRAGOSTE DE OAMENI..

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

 
O.. de n-ar fi fost tâlharul,
Poate nu aș fi crezut
Câtă dragoste de oameni
Îi arăți celui căzut,

Dar văzând cum de pe cruce
Ți-a cerut și-ai vrut să-i dai,
Și cu viața lui stricată
Totuși l-ai primit în Rai,

Ochii mei cei plini de lacrimi
Te imploră, Domnul meu:
Iartă-mi viața păcătoasă,
Căci acel tâlhar sunt eu!

O.. de n-ar fi fost femeia
Ridicată în păcat,
Care încălcase Legea,
Înșelându-l pe bărbat,

Poate, Doamne-al mântuirii,
Eu în veci n-aș fi crezut
Câtă dragoste de oameni
Îi arăți celui căzut..

Dar văzându-Te iertând-o
Pe femeia-n adulter,
Te implor din toți rărunchii:
Ia-mă și pe mine-n Cer!

O.. de n-ar fi fost femeia
Ce picioarele-Ți spăla,
Umezindu-le cu lacrimi,
Iar apoi le săruta,

Nu aș fi crezut vreodată
Cât iubești pe păcătos
Dacă plânge cu durere
Înaintea lui Hristos..

Dar văzând-o pe femeie
Că picioarele-Ți ștergea,
Spăl icoana Ta cu lacrimi,
Sprijin fruntea pe podea

Și răcnesc din toți rărunchii:
Doamne, Dumnezeul meu,
Iartă-mi multele păcate,
Fiindcă Te iubesc și eu!