Omul drept

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

           Celor care se socotesc a fi oameni drepţi iată ce le spune poetul Vasile

Militaru: Adevărul ăsta, frate, să-l ţii minte până mori: / Cu lumina minţii tale,

soare dac-ai fi-ntre sori / A te lăuda tu însuţi, nu te-nalţi, ci te cobori! Pentru că

iată ce ne spune Sfânta Scriptură: NU ESTE DREPT NICI UNUL (Romani 3:10).

Spun câte unuia care, chipurile, se cred drept: Dacă erai cu Hristos pe pământ,

dacă Domnul s-ar fi purtat cu tine, aşa cum, de exemplu, s-a purtat cu Sfântul

Petru, ce-ai fi făcut??? Când în Ierusalim le-a spus ucenicilor Săi că trebuie să

meargă la Ierusalim să pătimească multe şi să fie ucis, iar a treia zi să învieze,

Sfântul Petru cu toată râvna lui, fără nici o intenţie rea, spre binele Domnului, s-a

întors şi i-a zis: Fie-ţi milă de Tine, Doamne, să nu-Ţi fie Ţie aceasta! Şi Domnul

i-a răspuns: Înapoia mea, satano, căci nu cugeţi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci

pe cele ale oamenilor. Şi Sfântul Petru... Să ne punem în locul lui! Oricine ar fi

fost, în acel ceas, în locul Sfântului Petru ar fi zis: Vai, ce greşeală am făcut!

Ce-am căutat la acest om! Eu îl sfătuiesc spre binele lui şi El mă respinge! Şi s-ar

fi ridicat să plece.

Diogene, Diogene, sub al omenirii dom 

Tu, cu felinarul, ziua, căutai, atunci un om 

Mii de ani de-atunci trecură, lumea năzuind anume;

 După placul tău să fie oameni cât mai mulţi pe lume; 

Dar, de-ai reînvia din moarte, mai învins ar fi să cazi 

Negăsind cu felinaru-ţi om pe placul tău nici azi.