NU FERICIREA CU ORICE PRET,CI SFINTENIA CU ORICE PRET

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Bucuria nu este legata de lipsa suferintelor,ci de prezenta lui Dumnezeu.Adevarata credinta in Hristos il face pe credincios dupa chipul lui Dumnezeu si il aseamana Lui.Nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi,pe care-l aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri?(1Corinteni 6.1).

Domnul nu intarzie cu fagaduinta Sa,dupa cum socotesc unii ca e intarziere,ci indelung rabda pentru voi,nevrand sa piara cineva,ci toti sa vina la pocainta.Caci voia lui Dumnezeu aceasta este:SFINTIREA VOASTRA,Sa va feriti de desfranare,fiecare din voi sa stie sa-si stapaneasca trupul in sfintenie si cinste,nu in patima poftei,asa cum fac neamurile care nu-L cunosc pe Dumnezeu (Sf.Ap.Pavel 

NU MAI VREAU SĂ CRED ÎN OAMENI

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

de Preot Sorin Croitoru

 
După ce-am crezut în oameni
Și am fost trădat mereu,
Nu mai cred decât în Bunul,

Milostivul Dumnezeu.

Ce să fac, să cred în oameni
Și să fiu dezamăgit,
Să le-ofer frânturi din mine

Și să fiu mereu lovit?..

După ce-am crezut în oameni,
Care m-au rănit nespus,
Nu mai cred decât în mila

Milostivului Iisus.

Este trist, dar asta este,
Omul astăzi nu-i de soi.
I te dai, te folosește
Și te-aruncă la gunoi.

Nu mai vreau să fiu covorul
Ce devine preș murdar;
M-am lăsat călcat de alții,
M-am smerit, dar în zadar.

O să pun un punct de astăzi,
Punctul ăla mic pe i:
Am greșit, crezând în oameni?
De-acum nu voi mai greși!

Poți să îi iubesti pe oameni,
Poți să-i miluiești cât vrei,
Să le fii mereu alături,
Dar să nu te-încrezi în ei.

De-oi ajunge-n Rai cu sfinții,
Unde este zi mereu,
Voi cunoaște-acolo oameni
“Sinceri pân’ la Dumnezeu “.

Da, în oamenii aceia
Plini de harul lui Hristos
Fără nici o ezitare
Eu voi crede bucuros,

Dar în cei ce-mi ies în cale
Astăzi pe al vieții drum,
Am luat o hotărîre:
O să cred, dar nu acum!