Înpreunează mâinile... creștine..
Si îngenunchează în fața lui Hristos...
Si roagă-te cu lacrimi.... frate..
Că nu mai este cât a fost...
E plin pământul de păcate...
Crime...violuri și războaie..
Avorturi..ură ..nepăsare ...
Desfrîu și cruntă delăsare...
E mult prea mult ce se întâmplă...
Deci cât încă mai este vreme..
Pleacă genunchii și te roagă..
De Judecata de Apoi... te teme...
Ce-ai să răspunzi când Domnul o să întrebe..
,,Porunca iubirii ... ai respectat..?.."
Cu cap plecat vei sta atuncea..
Căci n-ai iubit...nu ai iertat...
N-ai dat un colț de pâine ...acelui..
Care era flămând și gol..
N- ai sters obrazul plin de lacrimi..
Al celui fără de-ajutor...
N-ai căutat pe cel bolnav...
Si multe suflete-ai ucis...
Cu vorbe aruncate în vânt..
Crezând că ești de neînvins..
Si totusi ..Domnul ..încă iartă. .
Si te așteaptă să revii...
În turma unde-ai fost odată..
Oița blândă ce știa doar a iubi.
Înpreunează mâinile.. creștine...
Si roagă-te cu lacrimi lui Hristos...
Încet...incet...sfârșitul vine...
Nu...nu mai este cât a fost..
Maria Pintican. ..