CRESTINUL ORTODOX trebuie sa fie UN OM AL PACII!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel) 

Bucuria mea, mania este o izbucnire de iritare violenta, dar trecatoare, impotriva cuiva sau ceva. Mania este un semn de nedesavarsire, fiindca, crestinul ortodox smerit nu se manie. Crestinul ortodox trebuie sa fie un om al pacii, sa rezolve totul cu blanda, fiindca, Duhul Sfant fuge din credinciosii maniosi si atunci, maniosul nu poate deosebi lucrurile rele de cele bune. Sfantul Parinte Nil Sinaitul spune in chip minunat: “O mare linistita este o priveliste placuta, dar o stare pasnica a sufletului este si mai placuta”. Exista si o manie aducatoare de mantuire, anume, atunci cand ne maniem pe starea noastra pacatoasa. Daca nu ne maniem impotriva pacatului, nu-l vom ura atat cat trebuie.

 Sfantul Parinte Efrem Sirul ne indeamna asa: “Cel ce se manie isi omoara sufletul, de aceea este mai bine sa tai mania printr-un zambet, decat sa te infurii ca o fiara neimblanzita". 

Sfantul Parinte, Grigorie cel Mare spune asa: “Pacatul maniei alunga blandetea din suflet si este un primejdios sfatuitor pentru oricine, fiindca, tot ce se intreprinde la manie nu este chibzuit. Impunsa de boldul maniei, inima se zbate, trupul tremura, limba se balbaie, obrajii se aprind, ochii scapara, omul devine de nerecunoscut, chiar pentru cei care il cunosc. Nicaieri nu gaseste diavolul un loc mai propriu si mai potrivit pentru el ca in manie si dusmanie. 

Asadar, sa nu uitam cuvintele Domnului Iisus Hristos: “Invatati-va de la Mine, ca sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre” (Matei 11:29). 

                                                                                                                     Amin si Aliluia!
                                                                                                                      Preot Ioan .

E VREMEA DE COLINDE!

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” (Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

]
de Preot Sorin Croitoru

E vremea de colinde căci Dumnezeu din cer
Cu drag ne va trimite un splendid Giuvaer,
Pe Dumnezeu Cuvântul, pe Fiul Său iubit,
În pântecele Maicii cu dragoste dospit!

E vremea de colinde 'nainte de Crăciun:
În mai puțin de-o lună Se naște Domnul Bun..
Nu țineți gura-nchisă, cântați cu toții-n cor
Căci iată vine-ndată Stăpânul tuturor!

E vremea de colinde căci iarna a sosit:
Să punem rămurele de măr la înflorit,
Să îndreptăm de astăzi privirile spre cer
Și să cântăm cu toții refrenul "Lerui ler"!

E vremea de colinde cu îngeri și păstori,
Cu steaua-n patru raze ce se ascunde-n nori
De magii ce la urmă ajung și la Irod,
Atrași cu viclenie de regele nerod..

E vremea de colinde cu Iosif amărât
În Betleemul care se poartă prea urât
Cu-o viitoare Mamă ce-așteaptă-un Copilaș
Și nici nu o primește să nască în oraș..

E vremea de colinde cu Cel ce pentru noi
Se naște-n miezul iernii în staulul de boi,
Cu vitele ce suflă un abur căldicel
Cu dragoste ca astfel să Se-ncălzească El..

E vremea fericirii și-a veseliei iar:
Crăciunul ni-L aduce pe Dumnezeu în dar,
Iar noi cu mulțumire, acest Odor primind,
Cântăm cu multă râvnă colind după colind!